Eurovision – organ de propaganda
Alegerile din mai multe tari europene au papat din audienta festivalului Eurovision Song Contest tinut de data aceasta la Malmo, in Suedia, o tara intrata cu mult elan in NATO. Multa lume n-a inteles mare lucru din costumatiile traznite, din melodiile nemuzicale, din textele incoerente. Asta a si facut ca elvetianul Nemo cu al sau cintec ,,The CODE" si cu a sa costumatie sa provoace mai multa bucurie in Tara Cantoanelor si multe ridicari din umeri prin celelalte tari mai putin atinse de progresism si LGBT.
Ce-o fi si asta? Muzica, circ? Science fiction sau mesaje progresiste? Aiureala propagandistica a festivalului Eurovision a inceput cu Conchita Wurst, interpretata de Tom Neuwierth, la editia din 2014, un cintaret austriac travesti. Socul a fost enorm, dar n-a depasit nivelul audientei. Probabil ca EBU (European Brodcasting Union) a considerat Conchita Wurst drept o mare lovitura (probabil si singura din anodina sa existenta) si a urmat aceeasi linie.
Insistenta cu care EBU si Eurovision Song Contest tin aceeasi linie este de natura sa ne puna pe ginduri. Prea seamana festivalul cu orientarile mai noi ale Comisiei Europene. Prea multe repere LGBT, identitate de gen, globalism si progresism de parca tarile membre ar trai o disperata nevoie de modernizare in stilul universitatilor americane (unde curentul s-a mai domolit).
Vrind-nevrind, am ajuns foarte aproape la Festivalul de la Mamaia si la Cerbul de Aur de la Brasov din anii Epocii de aur.
,,Sa se vada realizarile poporului roman si sa promovam trasaturile Omului nou", ar fi spus cineva.
Eurovision Song Contest seamana si el cu un concurs care a devenit organ de propaganda european. Sunt convins ca EBU functioneaza si pe cotizatiile membrilor, dar si pe fonduri europene. Dupa cum arata, n-ai zice ca Eurovizion este altceva decit organ muzical de propaganda al Comisiei Europene, gata sa devina guvern european.
Ca sa nu ma banuiti de ostilitate exagerata fata de inchipuiti fara talent, ma rezum la preluarea citorva pareri de pe net:
,, The Code " este o melodie a cantaretului elvetian Nemo , lansata pe 29 februarie 2024 prin Better Now Records. A fost descris de Nemo ca un cantec care detaliaza experienta lor de a se impaca cu identitatea lor non-binara . Ei au reprezentat Elvetia la Eurovision Song Contest 2024 , unde au castigat concursul cu 591 de puncte. In acest proces, cantecul a devenit primul cantec victorios pentru tara din 1988 si primul cantec castigator care a fost cantat vreodata de o persoana deschisa non-binara".
Si va propun sa cititi si ce zic unii critici despre aceasta mini opera de propaganda a confuziei:
,,Codul" a fost in mare parte bine primit. Intr-o recenzie Wiwibloggs care continea mai multe recenzii de la mai multi critici, cantecul a fost evaluat cu 8,83 din 10 puncte, [19] castigand clasamentul anual al site-ului pentru acel an. [20] Doron Lahav de la ESC Beat a clasat piesa pe locul opt din cele 37 de intrari care au concurat la Eurovision 2024, laudand abilitatile vocale ale lui Mettler, dar admitand ca subiectul cantecului si fuziunea stilurilor muzicale ,,s-ar putea sa fie prea complicate pentru a fi digerate". [21] Glen Weldon, scriitor pentru National Public Radio (NPR), a considerat cantecul favorit pentru a castiga concursul, laudand amestecul de stiluri multiple din cantec si declarand ca are ,,toate caracteristicile unui showstopper". [22] In schimb, Jon O’Brien, un scriitor pentru Vulture , a clasat cantecul pe locul 22 din 37 de cantece, afirmand ca, in timp ce cantecul a avut un ,,mesaj grozav de libertate, identitate de sine si acceptare", el a considerat ca ,, se pierde intr-un amestec de tobe si bass, opera pop , Eurorap si The Greatest Showman , care te-ar putea lasa sa ajungi la ibuprofen".
&
The post Eurovision – organ de propaganda appeared first on Cotidianul RO.
Comments