Falimentul infrastructurii publice, in direct: Despre distrugerea CFR sau cum ne taiem venele Romani...
La Muzeul CFR, aflat pe Calea Grivitei din Bucuresti, exista o harta. Frumoasa. Colorata. Fiecare culoare ne arata perioada in care au fost construite diverse tronsoane a cailor ferate. Romania ca un corp imens si caile ferate ca niste vene care alimenteaza ,,corpul" Romaniei.
Brusc constructiile se opresc. Si 33 de ani nu se construieste nimic. N-ar fi grav, daca doar nu s-ar fi construit. Grav este ca de 33 de ani aceste vene sunt distruse. De 33 de ani le taiem. Si e urgent sa se faca o harta in care sa ni se arate cum ne-am taiat venele. Cu negru. Sa stie si cei mici. Asa ar fi corect.
Sunt un mare fan CFR. Cred ca transportul feroviar este cel mai bun, confortabil, ecologic si sigur inventat de om. Intrebati copiii: singurul vehicul in care se simt bine cu adevarat: poti citi, te poti juca, ai loc de deplasare. E ca o casa pe roti. Iar Caile Ferate Romane reprezinta, indiscutabil, cea mai importanta infrastructura publica a acestei tari, dezvoltata indiferent de regim.&
Exceptie face epoca postcomunista. Care nu doar ca a abandonat transportul feroviar, dar l-a capusat, boicotat, jefuit constat - cu o violenta de neimaginat. Faptul ca inca rezista e o minune. O sa las pe seama specialistilor sa ne spuna cum a fost sistematic jefuita, distrusa si abandonata cea mai importanta infrastructura publica ce a slujit zeci si zeci de ani o masa imensa de oameni. Pentru mine CFR este un indiciu: felul in care a ajuns el este imaginea tarii, nu PIB si alte minuni. De asta merg lunar cu trenul, la clasa a II-a.
In loc ca CFR sa devina fanionul tarii, mandria noastra, a ajuns rusinea nationala si imaginea neputintei, ignorantei, jafului si indiferentei.
Doua atitudini in fata intarzierii
Sa va povestesc cum arata o calatorie cu trenul in Romania: s-a intamplat saptamana trecuta. Am mers pentru doua zile la Craiova, sa tin o prelegere la universitate.&
Tren Bucuresti - Timisoara, cu plecare la 11.07. Astept sa porneasca. Nimic. E deja 11.20. De ce nu plecam?
S-a defectat locomotiva - ne anunta conductorul. Dar nu stie prea multe detalii. Acum, in secolul XXI. Nimeni nu stie nimic. Intr-un final, pornim cu o intarziere de 50 de minute din Gara de Nord.
Cald, fara aer conditionat, dar cu vecini excelenti, cu care discut. Doua opinii domina, ca reactie la intarziere.
Prima: vai de capul lor, le-a lasat Ceausescu cai ferate si trenuri si astia nu sunt in stare nici sa le repare, ca de schimbat...&
Nu e nostalgie, cum ar parea sau cum ar crede intelectualii de pe Calea Victoriei, ci realism: oamenii se simt abandonati si asa se razbuna prin vorbe si in ciuda.&
Singurul reper stabil de autoritate e trecutul: pe cei de azi nu se pot bizui. CFR le este martor. Iar cei din sud, precum oltenii, o zic ca pe un blestem. E un soi de revolta a celor fara putere cu viata pe cont propriu: pentru ei nici amaratele de trenuri de clasa a II-a nu merg.
O alta parte zice bucuroasa: vai, ce bine ca s-a stricat locomotiva in gara ca daca era pe camp era vai si amar. Si incep sa povesteasca aventurile lor care mai de care: unii au prins in august ore si ore pe camp la 40 de grade Celsius plus, iar altii iarna, la 20 minus. Acesti oameni patiti vad partea plina a paharului si cand abia de e acoperit fundul. Asta e o tehnica puternica de rezistenta si subzistenta: sa vezi in necaz partea buna.
Ajung cu bine in Craiova, cu o ora intarziere. Trenul pleaca mai departe spre Timisoara. Sper sa ajunga, gandesc in sinea mea.
Peste o zi revin din Craiova spre Bucuresti. Ce s-a intamplat m-a facut sa trag concluzia: CFR a ajuns un dezastru.
Deci la ducere: Bucuresti - Craiova am pornit cu aproape o ora intarziere - locomotiva defecta. Cele 3 ore au devenit 4. La intoarcere lucrurile s-au inrautatit.
Nimeni nu stie nimic in gara, trenul opreste in pustiu
Trenul dinspre Deva - prin Craiova spre Bucuresti a intarziat cam 24 minute. Intarzierea nu a fost anuntata in gara. Am intrebat. Nimeni nu stia nimic. Deci nu se mai anunta nici intarzierea - lucru elementar: vine sau nu mai vine? Nimeni nu stie.
Sosit, oamenii se duc buluc spre vagoane. Prima surpriza: la vagonul 1, unde aveam loc, usile nu se deschideau - se intra si cobora in vagonul 1 prin vagonul 2. Halucinant. Sa vezi inghesuiala produsa, batrani cum se chinuie cu bagajele trecand dintr-un vagon in altul sa ajunga la locurile lor.
Dupa o ora - ne oprim in ceva halta. Ne anunta sa coboram sa urcam in alt tren - de Timisoara - ca acesta nu mai poate continua. Nimeni nu intelege nimic. Cei doi conductori aparent trecuti de varsta pensionarii vizibil depasiti de situatie nu prea ne pot explica ce se intampla. Nu te poti supara pe ei - vina e altundeva.&
Alt conductor vine: inapoi in trenul din care am coborat - continuam tot cu acesta. Se pare ca a fost luat pe drum un vagon defect pentru a fi dus la Bucuresti si acesta a complicat situatia tehnica. Mergem tot cu acest tren. Doar ca nu mai putem folosi WC-urile - ne anunta batrana controloare. WC-urile au fost inchise cu cheile. Asta nu am mai patit de cand ma stiu: si umblu de 40 de ani lunar cu trenul.
A avut intarziere doua ore: cele aproximativ 3 ore normale au devenit 5 ore, dintre care 2 ore fara WC. Si erau multi batrani cu probleme. Un caz inuman.
Sentimentul profund pe care l-am avut e de un CFR total abandonat - probabil mai sunt cativa pensionari care mai stiu sa miste acolo niste aparate si o fac cum pot si ei. Dar acolo la centru - la centrala - clar ca au plecat toti si mai circula asa aleatoriu niste trenuri-fantoma la intamplare cu ultimele resurse. Oricand se poate intampla orice - dar niciodata dupa un plan.&
Mersul trenurilor a devenit o mistica - sa ne rugam, poate porneste motorul. Motorul si rugaciunea - CFR trebuie sa angajeze preoti care sa se roage, ca ingineri nu mai avem. Sau pe la Craiova sa bage un descantec ceva.
Asta e experienta de doua calatorii la doua zile distanta. Nici nu stiu cui sa ma adresez. Stiu ca sunt citit la Comisia de transporturi pentru ca scriu mult despre transportul public din aceasta tara. Cred ca va trebui sa scriu ceva foarte dur saptamana viitoare cu trimitere la Ministerul Transporturilor si sa-l iau pe ministrul transporturilor si infrastructurii - Sorin Grindeanu - cu trenul acesta, ca duce la el acasa spre Timisoara. Sa vada cu ochii lui, daca nu ma crede. Sa vada cum sunt umiliti oamenii si in ce hal a ajuns CFR - cea mai importanta infrastructura publica a tarii: dezastru.
Cele mai triste stiri vin de la CFR
Studiez atent tot ce tine de CFR. Ajuns acasa peste o zi citesc (sursa).
,,Trenul Craiova - Bucuresti a deraiat in aceasta dupa-amiaza langa Rosiorii, dar nu s-a rasturnat. UPDATE. O persoana acuza dureri la spate, insa nu sunt alte victime. Un alt tren se indreapta catre locul accidentului pentru a prelua pasagerii, iar IGSU a trimis mai multe microbuze".
Pe traseele patriei aceste stiri au devenit o obisnuinta. Pare o minune ca un tren sa ajunga la timp si fara o aventura.&
Iar poate cea mai trista stire pe care am citit-o ultimele zile, care spune totul despre cum e tratata aceasta infrastructura publica de importanta strategica e aceasta (sursa):&
,,Dupa 19 ani de la prabusirea podului de la Gradistea, merge iar trenul de la Bucuresti la Giurgiu - entuziasm si prima intarziere".
Dupa 19 ani de la prabusirea podului de la Gradistea, in timpul inundatiilor din vara anului 2005, trenul Bucuresti Nord - Bucuresti Progresul - Giurgiu a ajuns din nou, sambata, in Gara Giurgiu. Desi a fost inregistrata o intarziere de zece minute, trenul, cu un vagon cu o capacitate de 70 de locuri din care au fost ocupate aproximativ jumatate, a ajuns la destinatie.
Un pod important pe una dintre cele mai vechi rute feroviare a tarii a fost construit in timp record - in 4 ani, atentie, in anii 1865-1869. In secolul XXI, dupa ce acest pod a fost luat de ape, o tara membra UE si NATO, cu o economie care se spune ca duduie, a avut nevoie de 19 ani ca sa-l repuna in functiune.
Oare nu e timpul sa declaram CFR prioritate nationala si strategica de dezvoltare? Eu inteleg ca politicienii si familiile lor nu circula cu plebea si cu CFR - dar tara asta are nevoie urgenta de reabilitarea cailor ferate - in toata Europa e o revenire la transportul feroviar. Noi ce facem? Ne taiem venele sau refacem CFR-ul si-i redam o fata moderna si utila?
Transportul feroviar este viitorul - cum va arata CFR, asa va arata tara: cine va reface CFR va ramane in istorie. Hai - ca e an electoral: sariti cu proiectele!
Comments