Fiecare prezidentiabil ar trebui sa-si impuna propria tema
Fara indoiala cea mai dura confruntare in campania pentru alegerea unui nou presedinte se da intre candidatii principalelor forte politice. Avand avantajul functiei, Klaus Iohannis este si cel mai vizibil prezidentiabil. Viorica Dancila de asemenea, fiind prim ministru, prin natura functiei se afla in centrul atentiei.
Temele celor doi sunt relativ simple: Iohannis critica guvernul PSD, iar Dancila prezinta realizarile guvernului. Nici unul, nici celalalt nu este un mare orator, Amandoi citesc de pe hartie, dovada ca cineva le scrie discursurile.
Cu sau fara discursuri pregatite dinainte, niciunul nu este spectaculos, nu emotioneaza, nu misca publicul. O confruntare in aceasta perioada nu va avea loc. Ei se injura de la distanta. Nu stim ce si-ar spune daca s-ar afla fata in fata.
In eventualitatea ca vor intra amandoi in turul doi, probabil ca vor incerca sa ocoleasca confruntarea directa, desi exista o cutuma. Toti finalistii s-au intalnit inainte de turul doi, cu exceptia duelului Iliescu – Vadim.
Cateva confruntari au ramas in memoria colectiva, cea mai cunoscuta fiind intre Emil Constantinescu si Ion Iliescu, cand candidatul CDR a pus intrebarea „Domnule Iliescu, credeti in Dumnezeu?”, intrebare preluata din Informatia Zilei din data de 26 octombrie 1996.
La confruntarea finala dintre Adrian Nastase si Traian Basescu acesta din urma si-a exprimat dezamagirea ca romanii trebuie sa aleaga intre doi fosti membri ai partidului comunist.
Oare principalii candidati din 2019, deci la 30 de ani de la caderea comunismului, au fost membri de partid, evident PCR? Klaus Iohannis a declarat ca nu a fost membru PCR, iar Viorica Dancila avea 26 de ani la revolutie. Probabil nu a fost nici ea membru PCR, dar amandoi s-au format in perioada regimului comunist. Conteaza acest lucru? Prea putin.
O alta categorie de candidati, apropiati ca varsta, sunt Dan Barna si Theodor Paleologu. Primul s-a nascut in 1975, iar cel de-al doilea in 1973. Au apucat sa fie soimii patriei si pionieri. Deci nu pot fi tributari unei mentalitati vechi. Ce teme propun ei? Cat de diferite sunt de cele propuse de Iohannis si Dancila? Prind acestea la populatie? Vom vedea mai tarziu. Deocamdata tatoneaza terenul, isi masoara adversarii, iau pulsul populatiei vizitand tara.
O remarca deosebita merita Mircea Diaconu. Candidatul independent, cu o experienta de actor, dar si de politician, fiind cinci ani in Parlamentul European, pare sa-si fi pregatit o partitura destul de originala. Are raspunsuri pregatite la orice intrebare, dar pare sa-si fi schitat si o viziune proprie despre ce inseamna sa fii presedinte. Face dese trimiteri la Constitutie, la prerogativele presedintelui prevazute de Legea Fundamentala.
Nu este cazul lui Klaus Iohannis. Nici Viorica Dancila nu s-a prea omorat invatand Constitutia. Daca suntem corecti, la un examen pe Constitutie ar cadea amandoi sub pragul de trecere.
Dar la ce-i foloseste unui presedinte sa cunoasca Constitutia din moment ce are imunitate? Doar cazurile foarte grave il pun in situatia de a fi suspendat. Asa-i facuta fisa postului. Presedintele pare sa fie deasupra legii.
Acum la inceput de campanie electorala, cand avem lista prezidentiabililor, ar trebui sa ne punem intrebarea cum il alegem pe cel mai bun. Dupa cum s-a vazut inca de la primele alegeri prezidentiale, partidele mari sunt cele care ii selecteaza pe cel mai buni. Votantii se iau dupa partide si astfel avem intotdeauna un presedinte desemnat de un partid. O anomalie este si pretentia ca odata ales presedintele sa fie echidistant politic. Este ca si cum i-ai cere unui mar sa devina para.
Comments