Forme si formule nationaliste

Cine ar fi crezut că „naţionalismul” românesc va fi revigorat exact de cel care a declanşat scandalul din jurul DNA? Sebastian Ghiţă, refugiat în vecini, la sârbi, anunţă că va candida la alegerile europarlamentare. Va deschide lista unui partid despre care se credea că a dispărut, PRU. Puţini ştiu ce înseamnă cele trei litere. După numele pompos Partidul României Unite ţinteşte foarte sus, dorind să unească sub faldurile lui întreaga Românie.

Din păcate Biroul Electoral Central a respins alianţa cu un alt partid dispărut, sau ca şi dispărut, Partidul România Mare.

Cele două partide alăturate ambiţionau să reprezinte naţionalismul românesc. Denumirile lor sunt doar o coajă peste ceva lipsit de conţinut. Vremurile de glorie ale „Vetrei Româneşti”, a lui Gheorghe Funar, a lui Corneliu Vadim Tudor, au dispărut. PRM ajunsese o umbră încă din timpul vieţii lui Vadim. Deci nu este o problemă de lideri, ci de atitudine, de percepţie de idei de extremist, de naţionalism feroce. Există diverse forme şi formule în care se manifestă naţionalismul.

PSD avea o foarte puternică latură naţionalistă. A renunţat în parte pentru că avea nevoie de voturile UDMR, în parte pentru că nu-şi permite să deschidă încă un front pentru care ar fi şi mai criticat de la Bruxelles.

Naţionalismul a murit şi n-a murit. Din când în când mai răbufneşte câte un scandal. S-a ratat la un milimetru un scandal uriaş în urma declaraţiei liderilor UDMR că maghiarii nu au ce sărbători la 1 Decembrie. În campaniile electorale chiar UDMR simte nevoie să mai zgândăre puţin orgoliul românilor cu câte o declaraţie care, în realitate, mobilizează maghiarii.

Pe un Sebastian Ghiţă nu-l prinde deloc postura de lider naţionalist. Nu are un discurs care să mişte un posibil electorat naţionalist. Circulă ideea că în fiecare ţară în jur de 10% din populaţie este excesiv naţionalistă. Dar nici în anii ’90 un partid ca UNPR nu a rezistat, membrii lui s-au refugiat la PSD, o parte la PRM, dar cei mai mulţi s-au pierdut pe drum, nu mai sunt activi politic decât la nivel de discuţie la bufet.

Va fi interesant de văzut ce discurs va avea Sebastian Ghiţă, ce rezultate va obţine PRU, cum se vor raporta candidaţii europarlamentari la un partid auto-declarat naţionalist.

În ţările europene există un curent naţionalist, dar formaţiunile politice respective se manifestă foarte vocal împotriva emigraţiei, împotriva instituţiilor Uniunii Europene. Partidele de dreapta acuză PSD că este împotriva UE, dar pesediştii nu fac greşeala de a se exprima împotriva instituţiilor europene. Din când în când din rândul social democraţilor români se aud voci ce induc ideea de partid al patrioţilor. De pildă Darius Vâlcov, un fel de eminenţă cenuşie a guvernului, spunea că viitoarea conducere a BNR trebuie să fie „patriotică”.

O altă formă de naţionalism se manifestă tot la PSD în atitudinea faţă de multinaţionale. În aceste zile „taxa pe lăcomie” s-a extins şi la legumele şi fructele aduse din străinătate. Liviu Dragnea vorbeşte despre reînfiinţarea aprozarelor în care să intre numai produse româneşti.

Nu ştim dacă Sebastian Ghiţă are în vedere aprozarele, el fiind un om de afaceri într-un domeniu de vârf, în IT. Este greu de crezut că va ataca UDMR şi maghiarii. Mai degrabă are şanse să se afirme ca un adversar al DNA şi al SRI, instituţii de care a fost foarte apropiat.

După cum se prezintă azi scena politică partidul care va paria pe naţionalism, dar pe unul mascat, numindu-l „patriotism”, va fi PSD. Social democraţii au acaparat în mod subtil electoratul fostelor partide cu adevărat naţionaliste, UNPR şi PRM.