Fostul ministru Liviu Marian Pop critica "supradoza" de teme ale elevilor

După ce a ocupat fotoliul de ministru în mai mule rânduri, maramureşeanul Liviu Marian Pop descoperă în sfârşit că marea problemă a învăţământului este supraîncărcarea elevilor cu ”supradoze de teme”, cum le numeşte el.

Iată ce scrie el pe blogul personal.

”Scriu aceste rânduri cu amărăciunea profesorului, a fostului ministru, a părintelui care vede pe zi ce trece, cum ideea unei şcoli „prietenoase” moare înainte de a se concretiza, din cauza „supradozei” de teme. Nu aş dori acum să fiu elev, dintr-un singur motiv: mi se pare de neconceput ca un copil să muncească 11 ore pe zi! Aproape în fiecare zi!

Vă propun un schimb de roluri care să ofere o perspectivă obiectivă asupra unei zile de şcoală: ore până la 13.00, 14.00 sau 15.00, iar apoi teme până noaptea târziu. Un calcul simplu ne dovedeşte că acest program devenit, din păcate, unul obişnuit, depăşeşte cu mult numărul de ore din Codul Muncii pentru un adult. Şi să nu uităm nicio clipă că în această rutină sunt antrenaţi aproape toţi elevii din România. Toţi elevii care ar trebui să meargă din plăcere la şcoală şi să înveţe din plăcere. În acest context se pare, însă, că munca forţată a luat locul plăcerii de a descoperi, de a trăi într-o comunitate şcolară în care copiii ar trebui să se simtă ocrotiţi, încurajaţi şi valorizaţi.

Nu întâmplător, în anul 2016 a apărut Ordinul 5893, care reglementează regimul temelor pentru acasă. Articolul 3 din acest Ordin prevede faptul că, în cazul învăţământului primar, timpul alocat temelor pentru acasă să nu depăşească o oră, iar pentru învăţământul gimnazial timpul alocat va fi de maxim 2 ore. Mai mult, în timpul vacanţelor, de regulă, nu se vor da teme pentru acasă elevilor din ciclul primar şi gimnazial. Se pare că sintagma ”de regulă” este cea care determină o încălcare a  acestui ordin, chiar şi în cazul unei vacanţe de o săptămână!

„Supradoza” de teme omoară, încet, dar sigur, interesul elevilor pentru şcoală. „Supradoza” de teme împiedică practicarea unui sport, dezvoltarea personală a elevilor, pregătirea lor pentru viaţă. Nu cred că nevoia de performanţă poate să justifice starea generală a copiilor obosiţi şi  încărcaţi, în fiecare zi, de un efort nefiresc, devenit aproape inuman. Performanţa şcolară apare atunci când procesul de învăţare se transformă din muncă obligatorie în plăcere.  Şi nu implică, în niciun caz, „supradoza” de teme”.

A consemnat V. Gherman