FOTO Sarmizegetusa Regia, dezvelita de secretele din subteran: imaginile rare de pe vechile santiere ale capitalei dacilor

FOTO Sarmizegetusa Regia, dezvelita de secretele din subteran: imaginile rare de pe vechile santiere...

Aproape în fiecare an, Sarmizegetusa Regia a fost cercetată „pe bucăţi” de arheologi. Cele mai multe dintre campanii au fost coordonate de specialiştii de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca şi Universitatea „Babeş - Bolyai" din Cluj-Napoca, cu implicarea Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Arheologii Ioan Glodariu, Gelu Florea, Adriana Rusu-Pescaru, Florin Stănescu, Liliana Suciu, Răzvan Mateescu, Paul Pupeză, Corina Toma, Eugen Iaroslavschi, Gabriela Gheorghiu şi Cristina Bodó au făcut parte, de cele mai multe ori, din colectivele care au participat la săpăturile arheologice.

Imaginile de pe şantierele sitului au fost publicate de Institutul Naţional al Patrimoniului în Cronica cercetărilor arheologice din România şi dezvăluie ce se ascunde sub iarba şi pământul care acoperă în prezent o parte din aşezarea antică Sarmizegetusa Regia, aşa cum nu mai poate fi văzută de turişti decât în fotografiile rare.

Cei care accesează rapoartele preliminare de cercetare arheologică, publicate pe pagina Institutului de Patrimoniu, pot afla detalii despre tot ceea ce au descoperit specialiştii pe şantierele Sarmizegetusei Regia începând din anul 1983. Poate părea surprinzător, dar deşi unele dintre săpături au fost efectuate în locurile unde braconierii de comori au găsit tezaurele valoroase de brăţări şi monede antice din aur, arheologii nu au avut norocul acestora. În schimb, bogăţia artefactelor scoase a lumină din fosta capitală a Regatului dac rămâne, chiar şi fără aurul furat, impresionantă.

Iată câteva dintre rezultatele cercetărilor arheologice derulate în ultimele trei decenii la Sarmizegetusa Regia, potrivit raportărilor publicate de arheologi în Cronica cercetărilro arheologice 1983 - 2014:

1983 - 1992: s-a descoperit intrarea în sanctuarul mare
Dealul Grădiştii - Sarmizegetusa Regia: la fortificaţie s-au stabilit traseul zidului de incintă dacic, proporţiile extinderii ei după 106 şi s-a cercetat valul roman care porneşte de la poarta de sud. În zona sacră s-a descoperit intrarea în sanctuarul mare circular şi s-au făcut precizări sratigrafice şi cronologice.

1997: hambarele sarmizegetusei
Cercetările la Sarmizegetusa Regia din anul 1997 au avut ca obiectiv finalizarea săpăturilor din anii precedenţi pe terasele VII B, VIII A şi de Sub Baie. Pe prima terasă, unde s-au descoperit hambare dacice, ultimele două secţiuni şi o casetă au demonstrat că intervenţia romană (după cucerirea capitalei dacice) a fost de anvergură, încât reconstituirea planurilor hambarelor din lemn cu baze din blocuri de calcar este imposibilă. Dintre fragmentele ceramice s-au remarcat, prin frecvenţă, cele provenite de la vase inspirate din cele celtice de tip situla.

1999: artefacte dacice
Pe Platoul cetăţii, materialele descoperite constau din ceramică dacică şi romană, cărămizi şi ţigle fragmentare, cuie şi piroane provenite de la barăci din lemn, o toartă de caserolă de bronz şi o monedă de la Domitianus, cea din urmă găsită la baza stratului de umplutură roman. Pe Terasa de sub curmătură s-a descoperit o groapă informă ce conţinea 17 lupe de fier întregi şi alte 9 jumătăţi de lupe, foarte probabil un „depozit" de fier brut.

2001: urmele braconierilor
Cu prilejul funcţionării şantierului s-a constat împânzirea Dealului Grădiştii (locul Sarmizegetusei Regia), a Feţelor Albe şi a Meleii cu gropile făcute de căutătorii de comori, care au aruncat piesele de fier, mai rar de bronz. „Pieptănând" cele trei situri adesea s-a putut localiza provenienţa pieselor aruncate în jurul gropilor şi s-a constat că depozitele de fier şi de unelte au fost ascunse de daci în buza teraselor (întocmai ca la Căprăreaţa, unde s-a cercetat un mare atelier metalurgic de-acum bine cunoscut). Cantitatea şi diversitatea pieselor recuperate este impresionantă.

2004: teorii despre incendierea Sarmizegetusei
Coroborând constatările prilejuite de săpătura recentă cu cele din 1989, se pot formula următoarele concluzii: la cucerirea romană a Sarmizegetusei toate construcţiile din zona sacră au fost incendiate. Apoi s-a procedat la o nivelare romană pe care s-au ridicat construcţii, una chiar cu mozaic de marmură, care au pierit într-un incendiu.

2007 - groapa comorilor
Verificările au vizat doar parţial porţiunea din Piciorul Muncelului cunoscută cu numele Căprăreaţa. Acolo în anii 70 ai secolului trecut s-au cercetat două terase, unde s-a descoperit un mare atelier de făurărie. Tot acolo căutătorii de comori au găsit primul lot de brăţări dacice de aur. Groapa cu primul lot a fost identificată, curăţată de pământul scurs în ea şi desenată. Ea a fost săpată în stâncă, în pantă abruptă şi avea un colţ de stâncă drept reper pentru cei ce le-au ascuns. Cum desenele gropii au fost făcute la aproape 7 ani de la golirea ei de către braconieri, planul şi profilele ei au fost parţial „ajustate” de cei care au găsit cele 10 brăţări de teamă să nu scape vreun alt obiect.

Importantă este săparea ei în vechime în stânca nativă într-un loc unde panta naturală era de 700 şi în apropierea unui reper natural trainic (colţul de stâncă). Desigur cel care a ales locul a pierit în războiul daco-roman din 105-106 p.Chr., iar cei ce au săpat groapa au făcut-o probabil imediat după ascunderea brăţărilor, protejate de-a lungul timpului de alunecările terenului, precum şi de lespezile de micaşist aruncate de braconierii sitului arheologic în apropierea gropii.

Chiar în această împrejurare se impun trei observaţii: - romanii nu au găsit după căderea Sarmizegetusei întreg tezaurul regal, tezaurul nu a fost îngropat într-un singur loc, ceea ce este firesc (vezi de pildă monedele de aur) şi la daci, ca şi la alte popoare (celţi, germani, romani) aurul era rezervat „suveranului” şi familiei sale şi numai ei aveau dreptul să poarte obiecte de podoabă din acest metal. Ultima constatare explică absenţa aurului în mulţimea de tezaure cu piese de argint găsite până acum în Dacia preromană, se arată în Cronica cercetărilro arheologice 1983 - 2014:

2013: matriţa dacilor

Cercetările arheologice de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia din anul 2013 s-au desfăşurat în două puncte, primul situat pe terasa a IV-a, în interiorul fortificaţiei, al doilea în exteriorul fortificaţiei, în apropierea porţii de sud. În al doilea punct, în vara anului curent, la rădăcina unui fag doborât de o furtună puternică a apărut o piesă hexagonală de bronz (dimensiunea laturilor este de circa 9 cm). Cel mai probabil este o matriţă, pe ea fiind redate în negativ 78 de animale reale şi fantastice. Locul în care a fost făcută descoperirea se află în apropierea fortificaţiei (la 50 metri de poarta de sud) şi a vestigiilor cunoscute în literatura de specialitate sub numele de „băile romane”, respectiv „valul roman”. În urma săpăturii a rezultat că aici a fost amenajată în antichitatea dacică o terasă, prin îndreptarea stâncii şi prin nivelarea în unele zone cu un amestec de pământ lutos şi sfărâmătură de micaşist. Terasa a fost identificată la 0,6 – 0,7 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare. Până în prezent ea a fost dezvelită pe o suprafaţă de cca. 40 m2, iar pe nivelul ei au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, multe provenite de la vase de provizii (chiupuri), obiecte mărunte din fier, fragmente de sticlă, se arată în Cronica cercetărilro arheologice 1983 - 2014.

---

Vă recomandăm să citiţi şi:

Semnal de alarmă pentru cetăţile dacice: autorităţile sunt acuzate că au ascuns adevărul la UNESCO despre starea lor

O mulţime de date false despre situaţia cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei au fost introduse în raportul trimis la UNESCO, astfel că adevărul despre starea aşezărilor antice, a fost ascuns, susţine arheologul dr. Aurora Peţan. În schimb, au fost omise problemele legate de căutătorii de comori care au devastat siturile şi de degradarea acestora.

Legătura tainică dintre Sarmizegetusa Regia şi Mănăstirea Prislop. De ce urcă pelerinii lui Arsenie Boca în situl antic

Fiecare sărbătoare religioasă aduce un mare număr de turişti la Sarmizegetusa Regia, iar mulţi dintre ei urcă în situl fostei capitale dacice, după ce mai întâi au vizitat Mănăstirea Prislop. De Sfânta Maria, Sarmizegetusa Regia a înregistrat un record de vizitatori.

VIDEO Răzbunarea naturii din tărâmul dacilor: drumul Sarmizegetusei Regia a fost devastat, iar accesul maşinilor a fost interzis. Sute de turişti urcă pe jos

Inaugurată în luna mai a acestui an, şoseaua spre Sarmizegetusa Regia - unul dintre cele mai importante situri istorice ale României - a fost devastată de viituri. Nu este prima dată când drumul recent modernizat cade victimă naturii dezlănţuite. Pagubele sunt importante, iar turiştii vor fi nevoiţi în următoarea perioadă să urce pe jos, spre sit.

Fabuloasa comoară a regelui Decebal, ascunsă în apele Sargeţiei. Cât adevăr este în povestea descoperirii ei

Comorile ascunse de regele Decebal, înainte ca romanii să fi pus stăpânire peste cetăţile sale, au stârnit fascinaţia istoricilor. Cele mai importante relatări despre desoperirile întâmplătoare ale aurului dacilor provin din urmă cu aproape cinci secole. Se spune că atunci un tezaur impresionant de monede şi piese antice din aur a fost găsit de câţiva pescari, în albia râului Strei.

Legendele comorilor din Munţii Orăştiei: cum i-a cuprins febra aurului pe localnicii de la poalele cetăţilor dacice

Ţinutul cetăţilor dacice a fost dintotdeauna un loc al misterelor şi al legendelor. În zona Sarmizegetusei Regia, oamenii au păstrat istorisiri vechi, despre aurul ascuns de strămoşi în munţi, iar descoperirea fiecărei comori a stârnit şi mai mult fantezia localnicilor. Istoricii au consemnat, de asemenea, poveştile vechilor căutători de comori, din secolele trecute.

Misterul matriţei bijutierului dac din Sarmizegetusa Regia va fi spulberat. Piesa unică în lume va fi expusă la Deva

Matriţa dacică scoasă la iveală de furtuna din noaptea de Sânziene, în urmă cu doi ani, în Sarmizegetusa Regia, va fi expusă marţi la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Piesa este considerată un obiect unic şi foarte valoros, care poate oferi amănunte importante despre viaţa strămoşilor noştri, care au locuit în cetăţile dacice.