INTERVIU. Ce ramane in Timisoara dupa anul ,,Capitala culturala europeana"? Dan Perjovschi: ,,Noi tr...
Intr-un dialog cu scriitorul Vasile Ernu, artistul Dan Perjovschi, implicat in mai multe proiecte in Timisoara, face o evaluare a infrastructurii culturale dezvoltate in orasul de pe Bega si in ce masura crede ca ea va dainui sau se va dezvolta si dupa ce orasul nu va mai fi ,,capitala culturala europeana".&
Anul acesta am fost implicat in mai multe proiecte la Timisoara. Am lucrat in iunie cu ROD - festivalul care duce arta in sate, piete, cartiere marginase, la invitatia regizorului Florin Iepan. Am cercetat acolo pietele de vechituri - in special piata Mehala. Am avut o Rezidenta literara oferita de Taifas - Festivalul de film si cultura balcanica.&
Iar ultima activitate a fost legata de o cercetare: Infrastructura si cultura alternativa a orasului Timisoara: despre cum infrastructura poate deveni culturala si felul in care ea poate ajuta dezvoltarea orasului - oferita de Energie! Bursa de creatie. Am avut o ampla dezbatere publica pe tema cu 12 invitati: specialisti din domeniul sociologiei, arhitecturii, antropologiei si artisti importanti din diverse domenii.&
Am discutat despre subiect si cu un cunoscut artist vizual, o voce publica distincta si speciala, un om care cunoaste bine orasul Timisoara si a activat aici: Dan Perjovschi.
Vasile Ernu: Una din cercetarile mele este legata de infrastructura orasului care a avut o anumita destinatie - foste garnizoane, depouri, fabrici sau spatii abandonate care au fost reintegrate in circuitul social si cultural al Timisoarei. Ce ti-a atras atentia la acest capitol?- Da. Multe spatii de expozitii si de proiecte sunt in buricul targului. Dar nici unul nou. Cam toate descoperite cu multi ani inainte si mai toate de catre festivalul Simultan, care e avangarda real estate-ului artistic: fac ei un festival-doua la Tramvaie, la Sinagoga, la Garnizoana, la Cantina liceului si pe urma vine Art Encounters... pam pam! Las ca si Art Encounters a folosit destept si mereu parterul dezvoltarii imobiliare Isho.&
Ce vreau eu sa zic este ca spatiile aveau deja vad. Lumea stia despre ele. De exemplu Palatul Stefania sau Casa cu maimute care a intrat anul trecut in circuit a fost prima data folosit de Bienala de arhitectura Beta, cea mai tare, conceptuala si sociala bienala din tara. Poate doar Halele Azur din fundul curtii la Faber sa fie ceva nou, nou... sau eu nu le-am mai vazut pana acum. Superbe.
Daca o parte din aceste spatii raman in circuit si anii viitori, Timisoara s-a scos.&
Cazarma U e cea mai mare si mai centrala cladire, dar aia deja se stie ca va fi hotel... Alte proprietati private precum Kuntshale Bega vor ramane probabil in zona de creativitate industriala sau creativitate pur si simplu, daca nu vine vreo criza economica catastrofala...
Faber, la fel, pentru ca e o comunitate si designerii si arhitectii aia destepti au cumparat terenul...
Pe langa astea s-a mai reinventat un pic si Bastionul, un spatiu cred al primariei, dar greu de folosit si prost folosit. Cu un buget decent, un pic de entuziasm, el poate deveni ceva viu si nu doar terasa, sau si terasa. Eu sunt interesat direct pentru ca Indecis, unul din spatiile Artist run celebre din Timisoara, si-a pierdut locul (proprietar privat), si a ramas pe drumuri... In targ se zice ca va avea loc la Bastion. Asta ar fi grozav...
Sa nu uit, si Centrul de proiecte are spatii de expo si curte interioara de discutii drept in centrul centrului...
Curte interioara are si Muzeul de arta, dar de cand faceam noi perfomance in ea in anii '90, nu stiu ce s-a mai intamplat. Ce pacat. Curtea aia poate fi redesignata ca mare spatiu pentru arta contemporana - acoperit, ca piramida de la Luvru. Acum Palatul Baroc, saracu', e doar pentru arta moderna, tablou si sculptura pe postament, trebuie sa-i pui perdea peste ferestre ca sa maresti simeza...
,,Expozitiile, teatrele, concertele, festivalurile de poezie se produc. Rezidentele se platesc"
- Tu spuneai cred ca la Timisoara ai avut cea mai buna infrastructura sau cea mai ofertanta. La ce te referi cand zici asta?& - Metri patrati pentru arta contemporana in centru, pereti in care bati cuie, faci gauri... Oameni care se stiu intre ei. Bufnite, Florinakkis, n-ai cablu, gasesti cablu, n-ai loc, gasesti loc, n-ai proiectoare, gasesti proiectoare. Oameni care au instalat impreuna, au colaborat, s-au certat si s-au impacat, ala e bun la aia, alalalt la aialalta.&
Nu stiu cum e sa fii artist in Timisoara, de la distanta se vede ca o comunitate. Nu omogena si nu cor de biserica, dar care poate colabora.&
Si bani! Arta se face cu bani. Expozitiile, teatrele, concertele, festivalurile de poezie se produc. Rezidentele se platesc. Artistii primesc onorarii. Instalatiile trebuie finantate. Si filmele, si poemele.&
Despre un happening, ,,pe strada pietonala in plina guvernare a lui Nicu Ceausescu"
- Eu am o teorie - despre asta a vorbit si invitatul nostru la dezbatere, antropologul Adrian Deoanca - ca infrastructura este si culturala, adica este si formativa, chiar daca nu e suficienta? La tine ea cum se manifesta in experienta ta de artist public?- Asa cred si eu. Daca ai locul si finantarea, te dezvolti, pui caramida peste caramida. Nomad si efemer, te imprastii. Bine, nici sa fii sclavul chiriei nu e o fericire. Dar nici azi aici, maine dincolo. Merge o vreme dar... dar-ul asta e cel mai greu.&
Noi traim intr-o tara fara memorie. Cine mai tine minte performantele stradale din 1991 ale Liei Perjovschi sau lui Rudolf Bone in Timisoara? Dar a lui Doru Graur inchis in cusca din Piata Mare?&
Memoria are nevoie de un loc sa se adune si sa se construiasca. Daca ar fi existat un institut de studiu al avangardei sau al performance-ului - si dupa festivalul Zona din anii '90 ar fi trebuit sa existe unul - nu te mai intrebam la fel. Infrastructura aia a lipsit.
Cine mai stie ca la Sibiu in 1989 Rudi Bone facea un happening pe strada pietonala, in plina guvernare a lui Nicu Ceausescu... Dar ce?, eu stiu ce se intampla in anii '60 sau '70 la Constanta? Sau la Suceava? Sau la Galati? Nici la Bucuresti si nici la Cluj n-ai unde sa vezi asta cu toate muzeele de arta si directorii lor doctori. Bai, dar nici anii 2000 nu-i vezi...
Eu personal mi-am facut ,,locurile". Revista 22 ma duce in spatiul public saptamanal din 1991, la Sibiu am un zid-ziar din 2010. Ziarul orizontal. Tara mea inchide ziare, eu le fondez.&
Lia a facut la Biblioteca Astra din Sibiu singura sala de lectura ca instalatie de arta contemporana din lume. Nu ne-a dat nimeni infrastructura. Ne-am inventat-o singuri.
Apropo cine mai stie de Tam-tam sau Spatiul Harta in Timisoara?
- Asa e. Bun, practic noi avem cateva categorii de infrastructura intrate in circuitul cultural: cea din mediul privat - cazul FABER sau Kunsthalle Bega; cea ce apartine statului: Garnizoana sau depourile de tramvai; si ar mai fi diverse spatii greu de definit ca apartenenta, independente cumva: Teatrul Basca sau galeria-atelier Baraka. Asta ca sa dau cateva exemple. Tu cum le vezi evolutia lor?- Alea private, dupa cum am spus, daca nu vine vreo criza economica majora sau nu divorteaza miliardarii, vor ramane platforme bune si pe viitor. Cele hibride, greu de definit, cum spui tu, nu stiu. Sa fii independent e si o bucurie, si un blestem. Din experienta mea astea sunt cele mai fragile constructii... Pe de alta parte poate ca fragilitatea le face mai acute, mai prezente, mai clontoase... cine stie.
Hai sa repetam acest dialog in noiembrie 2024...
,,Campusurile romanesti construiesc de obicei biserici, nu galerii de arta contemporana"
- Aparent, Timisoara se indreapta spre o ,,specializare" pe zona artelor vizuale ca tendinta dominanta. Ea are o traditie pe acest domeniu - nu ar fi nou. Crezi ca e reala aceasta directie?- Da. Pentru ca Sigma, Festivalul Zona si Sorin Vreme, dar si pentru ca Balamuc, Contrasens, Indecis, Lateral, Sit&Read, La doua bufnite, CivicCultura, Monotremu, Bienala de arhitectura Beta. Art encounters, Kunsthale Bega, Galeria Jecza, MV sci art.&
MV sci art e o galerie de proiecte contemporane deschisa in Politehnica. Atentie!, campusurile romanesti construiesc de obicei biserici, nu galerii de arta contemporana. Campus creativ e o platforma pentru proiecte, e cultura contemporana infiintata de Politehnica si care ramane ca entitate si dupa 2023.&
Universitatea de arta, Faber si tot ce am mai vorbit noi pana acum (Muzeul tramvaielor, Comenduirea Garnizoanei, Cazarma U, Palatul Stefania, Bastion) sunt folosite (si) pentru arta contemporana. Mai da-mi tu un exemplu in care infrastructura militara a ajuns spatiu de arta si nu flats&penthouse....
Si in plus George Rosu s-a mutat la Timisoara. E un semn bun cand artistii vin, nu pleaca.
- Intrebarea care ne framanta este cum producem acest camp cultural care sa produca aici, cu oamenii locului, cu temele lor?- Corect. Dar instalatiile de arta se produc la Timisoara, adica cam jumate din ce se expune la Art encounters, Bega, Garnizoana, nu e adus, ci se face aici. Eu nu am adus tramvaiul desenat la Iasi, ci am desenat altul aici... am desenat aici la arhitecti la ARChA... Balamuc Indecis, Baraka si restul isi produc proiectele in Timisoara.& &
Artistii timisoreni sunt implicati. Voluntarii sunt timisoreni, echipele de mediere sunt din Timisoara. Poate doar studentii sa aiba alta treaba ca de obicei... Glumesc. Am vazut intalnirea scolilor de arhitectura. Impresionant.
Dar ce zice Florin Iepan (regizor, n.r.) e real: ,,spectacolul" trebuie produs. Trebuie investit in productie. Si in cercetare. Din fericire, vad ca exista rezidente, ca exista bugete... ca proiectele si spatiile se finanteaza. E iar un semn bun.&
Sigur mai lipsesc niste verigi: achizitia lucrarilor de arta, exportul de expozitii ca daca tot s-au investit atata munca si bani, de ce sa se vada doar la Timisoara de ce nu si la Londra? Bine da, da, inteleg e the next level... dar cat sa mai asteptam. Apropo, ca tot aniverseaza MNAC 20 de ani: care e expozitia de arta contemporana exportata in lume la un muzeu cat de cat decent?
Am inceput sa miscam local si national. Sa iesim international. Sa exportam, nu sa importam. Avem si ce, si cu cine.
Comments