INTERVIU Raluca Pruna: Confiscarea extinsa se va aplica in cazul mai multor infractiuni

Ministrul Justiţiei, Raluca Prună, a vorbit, joi, la Adevărul Live, despre subiectele fierbinţi din Justiţie. Ministrul a explicat ce aduce nou proiectul de lege privind confiscarea extinsă a averilor, cum va funcţiona nou-înfiinţata Agenţie Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), dar şi cum ar putea fi reformat sistemul penitenciar, în condiţiile în care România este condamnată periodic la CEDO, ca urmare a condiţiilor improprii din puşcării.

Adevărul: În ce stadiu se află proiectul privind confiscarea extinsă a averilor?
Raluca Prună: Cu confiscarea extinsă am lansat în dezbatere publică un proiect. El se adaugă la un cadru legislativ care există. Ceea ce facem prin acest proiect este să transpunem în legalitate o directivă europeană privind conficarea extinsă.

Ce aduce nou acest proiect faţă de actuala legislaţie?
Sunt câteva aspecte importante. Spre exemplu, acum avem o listă cu faptele pentru care se prevede confiscarea extinsă a averii şi care este prevăzută în Codul Penal. Am decis să renunţăm la această listă şi să extindem confiscarea la mult mai multe infracţiuni, ceea ce eu cred că este un pas destul de mare.

Cum va fi transpus în legislaţie acest proiect?
Intenţia mea este să promovăm acest proiect printr-o Ordonanţă de Urgenţă, care să meargă apoi în Parlament, pentru că dacă într-adevăr toată lumea este serioasă când spune că este o prioritate să recuperăm prejudiciile, atunci fiecare actor instituţional trebuie să acţioneze în aşa fel încât proiectul să intre în vigoare.

Vă aşteptaţi la un consens din partea parlamentarilor...
În ultimul an, am văzut că există un consens cu privire la importanţa luptei împotriva criminalităţii şi a recuperării prejudiilor. Rolul unei sentinţe penale este şi acesta, nu numai acela de a trimite pe cineva să execute o pedeapsă. Rolul este să şi recuperăm ceea ce s-a furat, dar şi roadele a ceea ce s-a furat.

Cum stăm la recuperarea prejudiciilor?
În primăvara acestui an aveam un procent de recuperare al prejudiciilor destul de mic, mai puţin de 10%. Dacă nu sunt indisponibilizate sau sechetrate bunurile, ne putem trezi la sfârşitul procesului că nu avem ce să executăm. Persoana care a fost în Forbes, dintr-o dată devine foarte săracă. Or, rostul este exact acesta, să punem sechestru de la început şi să punem sechestru şi de la părţi terţe.

Cine se va ocupa de confiscarea averilor

Confiscarea extinsă este în strânsă legătură cu ANABI. Ce se întâmplă cu această agenţie?
Cu ANABI suntem în etapa recrutării de personal. Funcţională este, însă nu la modul că am putea acum să punem pe masă rezultate concrete, dar avem un sediu, am început să recrutăm personal şi eu cred că la sfârşitul anului vom putea pune şi cifre pe masă. Nu este un proces simplu. Într-o primă etapă, recrutarea personalului se face prin detaşare de la alte instituţii pentru că şi personalul acesta trebuie să fie specializat. Nu poţi începe o instituţie nouă recrutând în exclusivitate persoane care se află la începutul unei cariere. Am cerut detaşarea unor experţi financiari, poliţişti de la ANAF, de la MAI, de la CSM, deci încercăm să facem funcţională această echipă.

Deci, ANABI va fi funcţională cât de curând.
Ca o instituţie să fie funcţională, trebuie să o pregăteşti bine înainte să o lansezi. Suntem într-un proces şi de identificare a spaţiilor de stocare, pentru că trebuie spus că la nivelul întregii ţări sunt procese penale, sunt bunuri care sunt sechetrate, iar ele odată sechetrate trebuie depozitate undeva şi să fie administrate bine de către agenţie.

Adevărul: Cum staţi cu specialiştii?
Raluca Prună: O parte din personal va fi asigurat prin detaşare şi urmează să lansăm un concurs pentru ocuparea restului de posturi. Vom împărţi aceeaşi clădire cu DNA, până atunci avem un sediu temporar care este complet funcţional.

De ce nu au românii încredere în justiţie

Încrederea românilor în justiţie a scăzut. Cum vedeţi această problemă?
A fost şi pentru mine destul de surprinzător să văd că încrederea populaţiei în justiţie este la 35%, cu o scădere de 13 procente. Vreau să rog CSM să se aplece asupra acestei situaţii şi să vadă ce anume a generat această scădere. Trebuie spus că România nu este departe de alte state europene din est, din acest punct de vedere. Încrederea populaţiei în justiţie este, în mod firesc, mai mare în ţările mai ”curate”, cum ar fi Olanda, unde procentajul este de 70%.

Care ar fi principala cauză?
Nu aş vrea să speculez, dar cred că mare parte din imaginea pe care publicul din România o are despre justiţie se datorează şi anumitor expuneri care, de multe ori, sunt prea mari în spaţiul public. Şi când spun expunere nu mă refer nepărat la faptul că presa vorbeşte, în mod firesc şi legitim, despre ceeea ce se întâmplă în cauzele importante. Din păcate, magistraţii însuşi ies şi se expun, cred eu, uneori fără să aibă în vedere că se expun. De exemplu, faptul că în spaţiul public, de câteva luni bune, asociaţiile de magistraţi induc în spaţiul public ideea că ar fi ceva în neregulă cu acest sistem.

Percepţia oamenilor are o anumită justificare...
Sunt cauze în care publicul crede că pedepsele date pentru cazuri grave sunt mult prea mici. Spun asta şi pentru că am fost personal în penitenciare şi am văzut persoane care primesc 4 ani cu executare pentru un prejudiciu de 700 de lei, în comparaţie cu 2 ani de închisoare cu suspendare pentru prejudicii de zeci de milioane de euro, probabil că toate lucruile acestea au un efect asupra imaginii justiţiei şi încrederii.

Coşmarul condamnărilor la CEDO în cazul puşcăriilor

Scandalul puşcăriilor a relevat, printre altele, şi tratamentul inegal la care sunt supuşi deţinuţii. Mai există puşcăriaşi „de lux”?
De când mi-am preluat mandatul am trimis, inopinat, din motive legitime, corpul de control la mai multe penitenciare. Aşa am constatat că, într-adevăr, în anumite penitenciare, rigoarea cu privire la tratamentul aplicat anumitor persoane aflate în detenţie nu este aceeaşi. Persoanele bogate au acces la avocaţi, lucru pe care foarte mulţi din detenţie nu îl au. Mulţi dintre ei nici nu înţeleg ce li se întâmplă.

Problema este a condiţiilor din penitenciare. Cum vedeţi rezolvarea ei?
Nu este o problemă de 2-3 ani, ci de cel puţin 16 ani. Nu se poate rezolva peste noapte. Pentru construcţia unui penitenciar este nevoie de aproape 60 de luni, pentru că trebuie să faci un studiu de prefazibilitate, concluziile lui trebuie trimise la Ministerul de Finanţe pentru a fi aprobate. Apoi trebuie să faci un studiu de fezabilitate, apoi trebuie să faci proiectul efectiv, construcţia. Toate aceste lucruri durează 60 de luni. Dar asta în condiţii ideale, când totul merge bine, construcţia unui penitenciar durează 5 ani.

În aceste condiţii, putem anticipa noi condamnări ale României la CEDO.
Varianta proastă ar fi ca CEDO să adopte o hotărâre-pilot de condamnare a României pentru condiţiile din penitenicare. Guvernul ştia încă din 2012 că există o problemă, că ea este gravă şi trebuie să facă ceva pentru a nu se ajunge la o hotărâre-pilot.

Ce se va întâmpla atunci?
Hotărârea-pilot pe care o ricăm este o decizie care dă statului şi un termen pentru a rezolva problemele care se cunosc încă din 2012. Avem exemplul altor state, precum Ungaria, Italia, Bulgaria, în cazul cărora termenul a variat între 6 luni şi un an.

Evident, riscăm şi plata unor despăgubiri consistente...
Exact. CEDO cere şi o recompensă bănească pentru fiecare deţinuţ care stă în condiţii precare, iar în cazul Italiei s-a ridicat la 8 euro pe zi pentru fiecare deţinut.

Vom construi, în final, noi penitenciare?
Da. Am demarat deja proiectul unui penitenciar lângă Ploieşti, la care am făcut studiul de prefezabilitate, şi mai aveam unul la Caracal, dar acolo Ministerul Apărării nu au dat avizul din cauza scutului de la Deveselu. O altă soluţie ar fi extinderea unora dintre penitenciarele existente