Invataturile Parintelui Ignatie: pilda stancii de neclintit

Un om dormea in coliba lui, cand, dintr-odata, coliba s-a umplut de lumina si i-a aparut Domnul care i-a cerut sa faca o munca pentru El. Aratandu-i o stanca mare din fata colibei i-a explicat ca va trebui sa o impinga zi de zi, cu toate puterile.

Multi ani a muncit din greu, de la rasarit pana la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o fara vreun folos.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, diavolul a decis sa-si faca aparitia in gandurile omului :"De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit". Astfel, omul a ramas cu impresia ca sarcina sa este imposibil de indeplinit, ca toata truda lui va fi un esec. Aceste idei l-au descurajat pe barbat. Apoi diavolul i-a mai soptit: "De ce te distrugi singur pentru asta? petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine".

Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul Domnului. "Doamne, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acum, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Unde am gresit? De ce am esuat?"

Domnul i-a raspuns intelegator: "Prietene, cand ti-am cerut sa-Mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine. Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai. Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar sarcina ta a fost sa Ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca!"

Cateodata, cand auzim cuvantul Domnului, avem tendinta sa folosim gandirea rationala pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, Domnul nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El. Cu toate ca noi stim ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Domnul este Cel care ii muta din loc.

Cea mai mare bucurie pentru noi va fi in ziua in care vom intelege marea dragoste a lui Dumnezeu pentru om, cununa creatiei Sale!

Pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi!

O zi binecuvantata de Domnul!