Investigatie: Liderul de la Tiraspol, Evghenii Sevciuk, ar fi preluat in mod fraudulos uzina ,,Biohi...
Cojuhari spune că de patru ani se află peste hotare şi nu poate reveni în Transnistria.
El susţine că de la autorităţile din stânga Nistrului era nevoie de un singur lucru, de eliberarea licenţei în 2012. Pentru asta, reprezentanţii „Biohim” au încercat să ajungă la preşedinte, prin intermediul reprezentantului acestuia, Ghenadii Kuzmiceov, care era şi şeful Serviciului de securitate al lui Şevciuk.
„El conducea şi cu Ministerul Afacerilor Interne, aveai impresia că Kuzmiceov le conducea pe toate în Transnistria”, afirmă Cojuhari.
Investiţia se ridica la 90 milioane de ruble şi a fost posibilă crearea a 200 de locuri de muncă.
Aşa-numita Curte de Conturi a stabilit mai multe încălcări, precum efectuarea evaziunii fiscale, motiv pentru care a fost interzisă deschiderea uzinei în anul 2012.
Acelaşi Kuzmiceov, care se spune că este un bun prieten de-a liderului de la Tiraspol, i-a promis proprietarului „Biohim” că îl va ajuta cu obţinerea licenţei, însă contra unei sume de bani.
În acest sens a fost semnat şi un contract, iar transferul de bani ce trebuia făcut lunar către Kuzmiceov, era intitulat sub litera P., pentru a nu se înţelege despre ce e vorba.
Conform înţelegerii, după deschiderea uzinei, Cojohari trebuia să achite lunar, timp de opt luni, câte 100.000 de dolari, iar după opt luni, câte 400.000 de dolari. Acesta ar fi acceptat aceste condiţii, doar să-şi vadă întreprinderea că activează. Banii erau aduşi sub formă de cash, chiar în oficiul lui Kuzmiceov.
Înţelegerea cu Ghenadii Kuzmiceov a eşuat, iat statul decide naţionalizarea afacerii
La scurt timp, tot în 2012, Iurii Cojuhari a fost invitat să se prezinte la KGB-ul transnistrean. Şeful instituţiei, după cum spun jurnaliştii care au realizat investigaţia, de asemenea era un apropiat de-a lui Şevciuk.
Acesta i-a recomandat omului de afaceri să „doneze” 40% din acţiunile afacerii sale către stat.
„Eu l-am contactat pe Kuzmiceov şi l-am întrebat: Ce înseamnă asta? voi decideţi ce faceţi, ba cereţi bani sub litera P, ba vreţi 40% din afacere. Mi-aţi promis că îmi permiteţi să deschis întreprinderea!”, menţionează Cojuhari.
Problemele nu s-au oprit însă aici, omul de afaceri era contactat frecvent de cetăţeanul Mantaluţă, un adjunct de-a lui Kuzmiceov. Mantaluţă cere ca uzina să achite datoriile faţă de bănci. A doua zi Cojuhari îndeplineşte şi această cerinţă şi transferă în total 200.000 de dolari, pentru stingerea creditelor şi bani oferiţi lui Kuzmiceov.
Peste o altă zi, Ministerul de Interne a închis întreprinderea şi a interzis accesul.
„Eu m-am întrebat: Cum aşa? dar cuvântul preşedintelui? dar cuvântul ofiţerului?. L-am contactat pe Kuzmiceov, însă mi s-a spus că el e plecat în vacanţă peste hotare. Eu am înţeles că ceva nu este în regulă, că s-a pus la cale un scenariu”, a declarat Cojuhari.
Omul de afaceri spune că muncitorii intenţionau să organizeze proteste, însă au fost ameninţaţi cu dosare penale.
Chiar şi aşa, Cojuhari nu s-a lăsat bătut, el a găsit investitori din Israel şi Rusia care erau gata să investească câteva milioane de dolari în uzină, doar ca aceasta să înceapă a funcţiona. Însă, atunci când Cojuhari a încercat din nou să ajungă la Şevciuk, i s-a spus clar „uzina va fi naţionalizată şi punct”.
Singura soluţie a lui Cojuhari era să-l găsească pe Kuzmiceov care mereu era de negăsit, afirmând că este foarte ocupat. În cele din urmă cei doi s-au întâlnit din nou, întâmplător, pe Stadionul Republican,„Kuzmiceov s-a schimbat la faţă” şi a zis că nu poate face nimic, căci preşedintele şi-a schimbat decizia referitor la situaţia uzinei şi a decis naţionalizarea.
Comments