Iohannis, cel mai bun presedinte pesedist: a inrosit harta Romaniei

Noi, romanii, avem in specificul nostru national, o trasatura cumva aparte - aceea de a nu vedea padurea, din cauza copacilor. Prin natura noastra, sintem extrem de porniti si motivati de detalii si le disputam cu vehementa. Dar scapam adesea din vedere tabloul de ansamblu. E si cazul acestor prime alegeri din acest an, care au dupa parerea mea rezultatul enuntat in titlu. Klaus Iohannis lasa, la final de mandat, Romania in miinile PSD-ului, fostul sau inamic istoric. Daca acesta i-a fost, de fapt, vreodata inamic real - si nu doar persoana aflata in fruntea lui. Si o face cu aerul si nimbul unei victorii. Pesedistii isi aroga, la rindul lor, prin vocea lui Ciolacu, victoria. Liberalii spun si ei, dar mai cu jumatate de gura, ca au cistigat alegerile, invocind un procent pe care l-au cistigat impinsi de la spate. De fapt, n-au reusit altceva decit ca, la remorca pesedistilor, sa-si conserve ceea ce mai aveau, dar din farime. Dar au platit scump acest procent, de 28% – au pierdut Romania. Pentru ca acum harta tarii, cu exceptia a 12 judete in care se mentin – si unde au reusit, in mai multe cazuri, aceasta performanta mai ales pentru ca, precum la Brasov, au fost sprijiniti de formidabila infrastructura pesedista, in lupta cu inamicul comun userist. In rest, lucrurile s-au petrecut cam ca la Prahova, unde au pierdut tot, pentru ca au ramas blocati in proiect, un proiect care nu mai e demult al partidului.

De acum inainte, insa, jocurile sint facute pentru ei. Si le-a facut Iohannis, care a predat Partidul National Liberal "la cheie" in miinile pesedistilor. Ne-am intors, practic, la situatia din 1992. Ne asteapta, dupa cum prevad, din toamna, o lunga "iarna rosie": o "stabilitate" cum n-am mai vazut, din timpul lui Nicolae Vacaroiu, cind dupa guvernarea comuna cu partidul lui Iliescu in timpul "tehnocratului" Securitatii Teodor Stolojan, pedeseristii de atunci, pesedistii de azi s-au instalat confortabil la putere. Atunci, cu sprijinul "tactic" al nationalistilor din PRM si PUNR, ca si al defunctului partid al lui Verdet. Situatia nu mai e aceeasi, bineinteles - "nationalistii" au devenit "extremisti" si nu mai sint de frecventat, dar PSD-ul din prezent nici nu mai are nevoie de ei: gratie lui Klaus Iohannis, azi e mult mai puternic decit PDSR-ul din vremea penultimului mandat al lui Ion Iliescu.

"Social-democratii" au inregistrat acest succes si sint stapini pe situatie fara a fi facut, practic, mai nimic: Klaus Iohannis a lucrat pentru ei. A fost, de departe, cel mai bun presedinte pentru PSD, pe care l-a readus la putere. Si nu numai atit - le-a asigurat-o pe termen lung, lasind propriul partid prada unei lungi agonii. Cu numai citiva lideri care-si merita numele si care au scapat de tavalugul pornit de Iohannis impotriva vechilor voci liberale, pe care le-a indepartat prin epurari mai mult sau mai putin violente, culminind cu congrese grosolan manipulate, precum cel al in care s-a instalat o asa-zisa "echipa cistigatoare" prin mediocritatea ei, Iohannis a inlaturat treptat toata garda veche a liberalilor. De la o adevarata batalie a liderilor, in vremea in care Crin Antonescu, Tariceanu si Orban erau in acelasi partid, acum "marii" din PNL sint fie fosti basisti, adusi in viata politica de generali SRI, ca Bode, fie foste secretare ale liderilor din vechiul partid, ca Alina Gorghiu. Din vechiul PNL au mai ramas, ca prin minune Motreanu si Bolojan, care au avut intelepciunea sa-si construiasca o putere locala de neinvins si care-i face intangibili si la virf, lasindu-le intacta si vocea. Ei nu s-au schimbat - partidul s-a schimbat. Si nu intimplator, sint practic singurii care mai pot avea o voce aparte in partid. In rest, PNL-ul e un partid de "yesmeni", de oameni lipsiti de voce, de personalitate si (cu exceptia lui Rares Bogdan, care cinta intodeuna dupa partitura oficiala) de macar un strop de charisma.

Iar acum, liberalilor li s-a taiat cu totul, craca de sub picioare. Am ramas surprins vazind, dupa alegerile locale, harta inrostita a Romaniei. Ea arata parca mai rau, decit in vremea lui Ratiu si Cimpeanu, cind de bine de rau opozitia, "strada" si "societatea civila" controlau si cistigau alegerile in marile orase. Acum, intreaga Moldova e de pilda rosie, si jumate Ardealul. Doar citeva judete, in afara celor traditional udemeriste, au mai ramas sub controlul unei "drepte" liberale care a ajuns sa semnalizeze stinga, la ordinul lui Iohannis. Sa stea, brat la brat cu dusmanul, intr-un "brudersaft" sinucigas. E sinucigas, pentru ca rezultatul alegerilor locale dirijeaza, de acum inainte, resursele catre administratia locala pesedista. Dotati deja cu o infrastructura interna aproape militarizata, cu sefi de bloc, de strada, de zona, care se incoloneaza atunci cind ii cheama trompeta partidului, cu o disciplina de partid infailibila, pesedistii au reguli de fier pe care le respecta, care le-au asigurat supravietuirea chiar si in perioadele de opozitie si care provin din AND-ul comunist al partidului. Acum, cu doua treimi din harta Romaniei la butoniera, cu tot atitea consilii judetene si bugetele aferente si cu infrastructura locala care i-a facut pina azi imbatabili, pesedistii au cimp liber pentru cisigarea totala a puterii. Sint cam cum erau comunistii, imediat dupa alegerile din noiembrie '46, adica isi mai pastreaza o vreme "tovarasii de drum", dupa cistigarea de facto a puterii, care s-a petrecut deja, in aceste alegeri, care au ca rezultat inrosirea hartii Romaniei. Pina cind isi consolideaza puterea dobindita, in teren. Au oameni si resursele sa o faca, pina la alegerile generale. Tot ei, sint sigur, vor gestiona - cu girul lui Iohannis - si alegerile prezidentiale, cum le va fi mai bine. Pentru calea spre recucerirea totala a puterii, la alegerile generale, pentru care sint deja pregatiti. "Motivul democratic clar" al comasarii alegerilor europarlamentare cu cele locale, pe care ni l-a explicat Iohannis, invocind "reprezentativitatea" prin asigurarea unei "largi participari la vot" a fost pasul electoral care continua de fapt nenorocirea PNL, pe termen mediu si lung. Pentru Iohannis, "partidul sau" n-a fost de fapt niciodata al sau. El n-a avut niciodata vreo vocatie liberala. Pentru Iohannis, PNL a fost doar un bilet de avion, la "bussines class" pentru un foarte lung sejur turistic la brat cu consoarta, pe care l-a mototolit si l-a aruncat la finalul excursiei.

Liberalii nu mai au acum nimic. "Traditia Bratienilor" nu mai e nici macar pe hirtie, iar structura partidului a devenit intr-atit de clientelar constituita, incit pe alocuri depaseste in grad de obedienta PSD-ul. Acolo mai exista un strop de meritocratie. La liberali, ea a fost distrusa cu totul de "campaniile de epurare" conduse de la Cotroceni sau de "basistii" care s-au vopsit peste noapte in "bratieni", intr-o actiune care a semanat mai degraba cu o preluare ostila a partidului. Ea a fost inceputa si continuata de Klaus Iohannis, odata ce acesta a preluat conducerea PNL-ului si desavarsita tot de el, cu "ordinul de zi pe unitate", in care intr-un act sinucigas, liberalii au incheiat alianta cu pesedistii si apoi au fost "aburiti" cu comasarea localelor cu europarlamentarele. E ca si cum, rescriind istoria, inainte de alegerile din '46, Bratianu si Maniu s-ar fi inscris in Biroul Politic al Partidului Comunist, pentru a asigura "stabilitatea" in Republica Populara Romana. Ceea ce pe atunci, in mod firesc, ar fi fost o fictiune politica si de neimaginat, a realizat insa in zilele noastre, Klaus Iohannis. Cel care a inrosit, cu un singur gest, harta Romaniei si i-a pecetluit destinul si alegerea. Daca traia si actiona la fel atunci, Stalin l-ar fi decorat cu "Ordinul Lenin".