Iohannis si Ciolos, sub vraja lui Brancusi

Klaus Iohannis a început să vorbească după ce s-a așezat la Masa Tăcerii, iar Dacian Cioloș și-a pierdut cumințenia după ce a mângâiat pe cap Cumințenia pământului.

După ce românii au crezut că au în Klaus Iohannis cel mai tăcut președinte din istorie, iată că în ultimele zile șeful statului nostru a început să vorbească. A rupt legământul tăcerii după ce s-a așezat pe unul din scăunelele din jurul mesei căreia Brâncuși a gândit-o ca fiind una a Tăcerii.

Masa, rotundă, este posibil să fie una a tăcerii, însă scaunul din piatră, stilizat după modelul Savonarola, este unul al meditației. Acestui scaun i se spune Savonarola pentru că unul asemănător, în formă de X sau de foarfecă, ar fi rămas după ce călugărul renacentist Savonarola, ar fi aruncat tot mobilierul în foc, ca să le arate păcătoșilor cât de iluzorii sunt bunurile lumești.  A rămas numai un scaun, pe care călugărul s-a așezat și a meditat.  Unii mai numesc acest tip de scaun și după numele autorului Infernului. Scaun Savonarola, Dante, Brâncuși,  X sau în foarfecă, nu mai contează din moment ce l-a determinat pe președintele nostru să rupă legământul tăcerii.

Ce vorbește, contează mai puțin. Minunea s-a înfăptuit.

Întâmplarea face că și destinul premierului este legat tot de numele lui Brâncuși.  Dacian Cioloș și-a legat definitiv numele de Cumințenia pământului. Aici lucrurile stau taman pe dos. Constantin Brâncuși, inspirându-se după statueta primitivă Gânditorul de la Hamangia, și-a botezat pietroiul pe care l-a cioplit în tinerețe Cumințenia pământului.

Contrar numelui, în momentul în care a decis să achiziționeze  lucrarea de artă prin subscripție publică, Dacian Cioloș, și-a pierdut cumințenia. În primul rând el a dovedit că nu știe ce înseamnă o operă de artă, iar în al doilea rând a demonstrat că nu cunoaște poporul, ca masă neomogenă, ca o adunătură de indivizi diverși, contradictorii.

Când era pe cale de a se impune prin onestitate și modestie, a dat cu bâta în baltă, i-a tras o palmă peste fund Cumințeniei pământului. A intrat într-un domeniu pe care credea că îl cunoaște< piața de artă. A dorit să facă jumătate din populația României în dileri de artă.

Mica statuetă s-a dovedit că are puteri magice asupra celor care-i tulbură liniștea. Cunoscut ca om de cuvânt, Dacian Cioloș a început să facă năzbâtii, ca un miel scăpat afară din  strungă în prima zi de primăvară. A promis că nu intră în niciun partid. Se ține de cuvânt, nu intră, dar a intrat partidul peste el. Iar el nu ripostează. Îi place. Atingerea cu puterea îi dă fiori. Prin urmare, fără să stea prea mult pe gânduri, uitând faptul că Brâncuși s-a inspirat din Gânditorul de la Hamangia, s-a lansat în campania electorală. Am spune că a intrat în normalitate.

Anormal a fost să promită la începutul mandatului că nu va intra în niciun partid și nu-și va face niciun partid. Acum, pentru că părea un miel blând, își alimentează orgoliul politic de la două partide. PNL și USR și-l revendică. Amândouă partidele, unul vechi, altul nou înființat, vin să contrazică promisiunea de acum un an, de după incendiul de la Colectiv.

Dar erau alte vremuri. Klaus Iohannis nu se așezase pe scaunul de la Masa Tăcerii, iar Dacian Cioloș nu mângâiase capul bolovănos al Cumințeniei pământului.