Jurnalul incredibil al unei romance din Franta: "Intr-o saptamana am trecut de la seri dansante la i...
O cititoare Libertatea stabilita in Franta ne-a trimis un mesaj relaxat acum o saptamana.& Impreuna cu ea, redactia Libertatea a avut ideea de a o ruga sa tina jurnalul unei saptamani, nestiind ce va urma.
Privite retroactiv, notitele unei femei middle class de 47 de ani poarta acum cu ele o marturie in care, cumva, ne regasim starile parcurse in ultima vreme& de fiecare dintre noi.Cu doar 6 zile in urma, pericolul maxim al lumii in care traieste Veronica era sa se inchida targurile de antichitati din Franta rurala, "unde putem bea vin si manca carnati cu cartofi prajiti".Iar sotul ei scotian era ingrijorat "ca se inchide clubul de petanque".Astazi, viata pare ca a inghetat cu viteza unui film horror, punandu-ne pe toti la dispozitia unui dusman necunoscut.
Joi, 12 martie&
"Buna ziua,&
Sunt Veronica Gordon, locuiesc in Franta, in regiunea Deux Sevres, din 2017, impreuna cu sotul meu scotian. De cand am venit aici, eu nu mai lucrez, iar sotul meu e grafic designer. Eu am 47 de ani, iar sotul meu 60.&
Cu un usor simt civic si mai mult timp liber decat ceilalti conationali vreau sa va descriu situatia de aici, asa cum o vad si traiesc eu.
Prima zi - Incredere in autoritati, baruri pline
Am citit ca avem si aici cateva cazuri de Coronavirus, dar situatia este complet diferita de cea din Romania, unde deja sunt 48 de cazuri confirmate, nu stiu daca sa ii spun incredere in autoritati, inconstienta sau pur si simplu francezii sunt super pozitivi.
Viata aici decurge normal, lumea merge la magazin si cumpara exact ca inainte, nu sunt cozi la casele de marcat si nici carucioarele pline, lumea merge la seri dansante, iar barurile sunt pline si oamenii inca practica sarutul pe ambii obraji intre cunoscuti si cunoscuti ai cunoscutilor.&
"Ups, am uitat de cinele cu rotatie la fiecare dintre noi"
Considerand ca avem granita cu Italia si stiind ce dezastru a facut virusul acolo, nimeni nu se ingrijoreaza, aici totul e calm si mai mult ne e teama ca daca se vor impune niste reguli stricte, nu vom mai avea obisnuitele zile de concerte si targurile de antichitati (unde putem bea vin si manca carnati cu cartofi prajiti si unde ne intalnim cu cunoscuti si prieteni).
Noi traim intr-o zona rurala si aceastea sunt activitatile obisnuite. Ups, am uitat de cinele cu rotatie la fiecare dintre noi.&
Eu pana ieri am fost relaxata, dar am inceput sa ma ingrijorez de situatia din Italia si i-am propus sotului meu sa mergem la magazin sa facem niste provizii, dar el nici nu vrea sa auda de asa ceva si ma asigura ca totul e bine aici.
Dar eu ma gandesc: sa fie vorba de increderea in autoritati? Sau un sistem de sanatate extraordinar de bine pus la punct... Orice e, la francezi functioneaza.
P.S. Bineinteles ca bautul si mancatul nu e singura preocupare la francezi, faceam un mic refresh joke despre viata traita aici.
Sambata, 14 martie. Ziua 3: Oamenii nu se mai pupa pe obraji, se rezuma la bonjour
Cu o pauza de o zi ma intorc sa va povestesc cum stau lucrurile aici in partea rurala a Frantei. Aseara am mers la yoga si am fost surprinsa sa vad ca dupa numai 2 zile de la ultimul mail trimis, atitudinea s-a schimbat putin. Cum spuneam, aseara nu ne-am mai grabit sa ne pupam asa cum facem in general, ci numai am dat un "bonjour" si, ca o intelegere tacita, nimeni nu a incercat sa se scuze pentru ca toti eram de acord.&
Sincer, si eu eram pregatita sa ma rezum la "bonjour" inca de acasa si mi-am zis in gandul meu "Gata, incepe si la noi panica!".
"Deja o acceptare a pericolului s-a instalat, dar nu si panica"
Astazi am mers la cumparaturi cu sotul meu pentru ca l-am convins ca trebuie sa ne facem si noi provizii. Dupa ingrijorarea de la yoga eram pregatita sa vad cozi si ceva mai multa lume ca de obicei la market.
Eram pregatita cu servetele sa igienizez manerul caruciorului si am observat ca nu eram singura care facea asta, o alta doamna stergea& meticulos caruciorul inainte de a-l atinge.
Cand am intrat in magazin, m-am mirat pentru ca marketul era aproape fara lume, erau alimente pe rafturi pline, fructe, legume etc, dar nu erau oameni. Erau doar cativa clienti& cu carucioarele semipline, fara panica, fara nimic.&
Ca si dumneavoastra sunt curioasa sa vad cum va fi in zilele ce urmeaza.& Sigur ca deja o acceptare a pericolului s-a instalat, dar nu si panica.
Scolile s-au inchis, precum si clubul de petanque ( joc traditional& francez), spre tristetea sotului meu. Sunt sigura ca multe alte activitati sociale si-au suspendat activitatea.&
Luni, 16 martie Ziua 5 - "Oamenii au fost socati ca barul din sat se inchide si au realizat ca lucrurile sunt serioase"
Situatia s-a schimbat foarte mult.&
Sambata seara am primit vestea ca incepand de duminica barurile si restaurantele se inchid pe termen nelimitat. Sotul meu era la bar in acel moment si iesind la o tigara, a vazut si simtit panica.
In primul moment oamenii au fost socati ca barul din sat se inchide si au realizat ca lucrurile sunt serioase. Astazi am fost lovita in plin de realitate.&
Am mers sa iau pulsul la marketul din orasul apropiat (si de ce nu, mai multe provizii daca tot sunt acolo).&
In market nu era multa lume, dar rafturile erau deja goale. De exemplu, painea lipsea cu desavarsire, mancarea de pisici si nisipul de litiera, conservele, faina, zaharul, obisnuita hartie igienica, dar si carnea. Se pare ca fructele si legumele nu erau preferate, deci erau inca pe raft.
Amintindu-mi ca fiica mea vitrega are un prieten in New York care i-a spus ca tot ce se mai gaseste in magazinele de acolo este ciocolata, ceea ce m-a surprins a fost faptul ca si aici, rafturile cu ciocolata erau neatinse.
"Pot sa vad o mica transa egoista in toti, inclusiv in mine probabil"
Inca ceva interesant este ca obisnuitele magazine din jurul supermarketurilor erau toate inchise, deci nu numai barurile si restaurantele, ci si frizerii ori alte magazine. A ramas deschis numai esentialul market si ma intreb daca decizia de a inchide toate celelalte magazine, frizerii etc a facut ca oamenii sa se panicheze si sa aiba sentimentul ca in curand si marketul se va inchide.&
Pe culoarele marketului, ritmul de mers este mai rapid si pot sa vad o mica transa egoista in toti, inclusiv in mine probabil.&
Mai trebuie sa specific ca aici atmosfera normala este foarte placuta, iar doamnele de la casa sunt extrem de amabile, si oamenii in general. Dar nu si azi. Am putut simti tensiunea si incertitudinea, iar totul parea ceva mai agresiv.
P.S. Ieri au inceput alegerile locale si guvernul a ales sa nu le amane, in ciuda celorlaltor decizii, iar durata alegerilor este de o saptamana (15 - 22 martie).
17 martie - Ziua 6: Incepem sa ne izolam in case
Aseara tarziu am primit un mesaj text de la Guvernul Francez cu informatia ca nu avem voie sa mai iesim din casa decat daca e important.
Ma gandesc ca avem timp sa muncim in curte si in gradina acum. Toate casele vor fi curate, cosul de haine pentru calcat va fi gol in sfarsit, iar cinele romantice vor fi o normalitate.
Marti, 18 Martie - Ziua 7 - Iesim din case doar cu autorizatie
Astazi aveam programare la veterinar pentru sterilizarea a trei pisici. Pentru ca sa iesim avem nevoie de o autorizatie/declaratie.&
Am gasit declaratia pe Facebook, am printat-o si am completat-o pentru ca nu mai avem voie sa iesim fara aceasta explicatie semnata: de unde venim, unde mergem si motivul.& &
Am sunat la clinica si un medic veterinar de garda mi-a spus ca e deschis, dar cu un program redus. Am luat foaia scrisa si pisicile si am plecat, strazile erau goale si vremea extraordinara, 19-20 de grade. Liniste totala.&
Am ajuns, era deschis, dar a avut voie sa intre doar unul dintre noi doi, iar discutia cu cei de la cabinet s-a purtat de la distanta.
Cu contactul cu alte persoane redus la minim, aproape izolati, continuam sa traim ca si inainte, incercand sa pastram o normalitate si ne tinem ocupati cu gradinarit, pictura, vin, filme online si video call-uri cu familia si prietenii. Cinele prin rotatie cu care eram obisnuiti in zona asta nu mai sunt permise nici ele.
Dumnezeu sa ne ajute pentru ca nimeni nu stie ce va mai fi, suntem recunoscatori ca avem internet si oameni ca voi, ziaristii, care ne tin conectati.
Fiti tari dragii mei si tineti-va ocupati cat puteti de mult!"
Comments