Legendele din jurul bradului de Craciun
Sunt sute de povesti despre Bradul de Craciun. Copiii le asculta plini de interes la gura sobei. Unele vorbesc de vechimea obiceiului impodobirii bradului, altele despre modul in care arborele mereu verde a fost ales drept pom de Craciun. In realitate, povestea fiecarui brad de Craciun incepe de la o mica samanta, ingrijita cu dragoste.
Bradul de Craciun isi incepe existenta cu o mica samanta, pusa in pamant roditor si udata zilnic timp de cateva luni, pana ce rasare un puiet firav. Astazi, specialiştii recurg la altoire astfel incat pe o radacina de brad romanesc sa creasca soiuri nordice sau exotice.
Bradutii, ingrijiti zi de zi, cresc centimetru dupa centimetru. Intr-o buna zi, bradul tinut in pepiniera 5 sau 6 ani este livrat familiei care il impodobeste de Craciun.
Nu lipsesc nici legendele: „Demult, tare demult, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi. Iisus Hristos si Sfintul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri, şi au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mindrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor – unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut. Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost.
El a spus: «Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese». Zis si facut. Domnul Iisus si Petru au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic”.
O alta legenda povesteste despre „un padurar sarac care, in ajunul Craciunului, a dat peste un copil pierdut si infometat. Cu toate ca era foarte sarac, padurarul i-a potolit foamea şi i-a oferit adapost peste noapte. A doua zi cand s-a trezit, padurarul a gasit in usa colibei un pom minunat, cu ramurile scinteietoare. Baietasul infometat era, in realitate, copilul Iisus, iar bradul era rasplata data padurarului pentru fapta sa buna”.
Comments