MERITE SI PACATE - Amurgul tovarasului Nelu

MERITE SI PACATE - Amurgul tovarasului Nelu

MERITE SI PACATE Marx si Engels au murit bine-mersi in libertate, in paturile lor, fara sa le fie pus la socoteala vreun strop de sange din abatorul politic pe care l-au conceput. Mortii comunismului, de douazeci de milioane de ori mai multi, au ramas in sarcina unei serii de ucigasi, incepand cu Lenin si sfarsind cu Ceausescu.

O parte din aceasta cifra i se imputa azi lui Iliescu, animalul sfant al Craciunului din '89, sub al carui zambet au cazut nu numai intamplarile, ci si inimile unei tari intregi. Cu 28 de ani prea tarziu, Iliescu e acuzat oficial de infractiuni contra umanitatii. Peste 700 de morti, 2.000 de raniti si aproape o mie de retinuti ilegal ii sunt trecuti pe nota si fluturati ca o veche consumatie neplatita la cheful la care s-au imbatat toti. Justitia isi drege vocea acum, cand Iliescu, de trei-patru ori ales presedintele tarii, are 88 de ani. Varsta lui inaintata trezeste demonii anchetei.

Procurorii isi fac curaj sa se apropie de fostul leu bolsevic. Iar el, tatucul subrezit de povara democratiei, inainteaza mut, cu pasi poticniti, prin culoarul deschis de reporteri, incoltit de camere si de intrebari prostesti, spre mormantul ridicol, sapat de urmasi in Codul Penal.

Evenimentele au nenumarate fete. Inainte de a se petrece, atunci cand se petrec si dupa ce s-au petrecut, evenimentele arata diferit. Realitatea lor nu e doar istorica si nici doar juridica, ele sunt judecate mai ales emotional si masurate cu necesitatea clipei. Sunt mai intai traite si apoi cantarite. Relativismul lor e infinit, perceptia lor e in primul rand afectiva. Abia dupa aia intra in functiune legea, ratiunea, istoria.

In zilele revolutiei, cand, in afara catorva putini si nebuni, populatia Romaniei isi fierbea lasitatea si speranta in acelasi ibric, la adapostul casei si al tacerii, Iliescu a fost ingerul ateu al momentului, picat la tanc, pogorat in toiul derutei, singurul apt sa puna capat incertitudinii si groazei de represalii. Chiar daca montat in varful unui complot, Iliescu a inclinat balanta fricii, atat pentru cei care au tras, cat si pentru cei care au incasat gloantele. Si, mai ales, pentru toti ceilalti. Aparitia lui Iliescu a facut caderea lui Ceausescu ireversibila. Aparitia lui Iliescu a verificat reusita puciului si a eliberat masele de trac. Aparitia lui Iliescu a indus caderea formala a statului totalitar.

Acest aport psihologic, baza exploziei populare din zilele ce au urmat, nu e prins nicaieri in rechizitoriu. Persoana lui Iliescu e judecata la rece, in timp ce faptele s-au petrecut la cald. Nici un procuror nu ia in calcul curajul fizic al conspiratorului Iliescu si nici gloantele care aveau scris pe ele numele anchetatului de azi. Ceausescu, Securitatea si lunetistii stiau fara gres cine trebuie impuscat pentru ca regimul sa dainuie.

Revolutiile se coc in jurul unor planuri, mai sincere sau mai interesate, mai legitime sau mai straine. Din fericire, Romania a beneficiat de un plan. Kaghebist, securist, ciaist, prea putin mai conteaza, de vreme ce, fara el, am fi indurat inca decenii mizeria familiei Ceausescu sau am fi murit cu zecile de mii pe strazi s-o inlaturam luptand fara un plan.

Iliescu a venit cu formula lui de istorie, a acceptat un rol in singura lovitura de stat disponibila si iata-ne aici in loc sa fim tot acolo. E o simplificare, desigur, dar rezultatul final e ireductibil. Iliescu a facut parte din tot raul postdecembrist, asa cum l-am resimtit noi. Dar a facut parte si din cauza mai cuprinzatoare a binelui final. Cand moartea si libertatea alearga pe strazi, linia intre merit si crima e atat de fina, incat revolutiile s-au obisnuit sa nu mai tina seama de ea si sa-si devoreze fiii.

Doua decenii, Iliescu a fost acuzat public pentru crime enorme, exagerate, pe care furia supravietuitorilor i le-a pus in carca. Un deget imens, acuzator, l-a tintuit in toata perioada asta. Iliescu, brand-ul revolutiei insangerate, unicul macelar in serie al zilelor de dupa 22, a fost somat sa ia asupra lui tot: si tragedia tinerilor impuscati, si durerea rudelor, si drama celor schiloditi. Ani la rand, avand inca in urechi tipetele din decembrie, l-am insultat, l-am batjocorit, l-am tratat ca pe un asasin cu mainile pline de sange.

Ne-am hranit, eu si altii ca mine, cu aceasta razbunare a cuvintelor, nefiind vreodata sigur ca asta e verdictul sau ca as vrea sa-l vad suferind fizic. Il vad azi pe Iliescu incatusat doar in filmul evenimentelor si atat. Ramas prizonier pe viata in povestea prabusirii Ceausestilor si pregatindu-se sa moara odata cu blestemele si cu regretele noastre. Daca e criminal, Iliescu e un criminal de patrimoniu, cu termenul de valabilitate judecatoreasca expirat, ocrotit de rezultatele istoriei.

Asta in ceea ce priveste evenimentele din decembrie. Restul e democratie si lasitate colectiva.

Doru Buscu

The post MERITE SI PACATE - Amurgul tovarasului Nelu appeared first on actualmm.ro.