Mitul vinului la pastila si ,,Secretul lui Bachus", filmul inspirat de povestea capitalistului executat de comunisti pentru ca a falsificat licoarea de struguri

Mitul vinului la pastila si ,,Secretul lui Bachus", filmul inspirat de povestea capitalistului execu...

Casian de la Snoblesse.ro, blogul consumatorului informat, vorbeşte despe mitul vinului din pastilă care ar suna astfel: „Există pastile care se pot cumpăra de pe piaţa ca produse de contrabandă, şi care puse într-o anumită cantitate de apă pot să devină vin alb, rose sau roşu, care să semene cu un anumit soi”. Specialistul susţine că astfel de mituri sunt frecvente între consumatori ocazionali şi mai ales de băuturi spirtoase, însă majoritatea celor care le cred şi le promovează sunt persoane care nu au experienţa producerii vinului sau cultură vini-viticolă. El este de părere că factorii determinanţi ai mitului au la bază scenarizarea scandalului fraudelor gestionarului Gh. Ştefănescu zis „Bachus” (1929-1981) şi a caracatiţei corupţiei din jurul lui.

„Secretul lui Bachus şi vunul la pastilă”

„Scandalul (1978-1981) a fost instrumentat abil de către propaganda comunistă prin filmul românesc >, difuzat începând cu anul 1984. Scenariul lui Titus Popoviciu şi regia lui Geo Saizescu pun în scenă perfect punctul de vedere al propagandei, chiar dacă actorul principal, Ştefan Mihăilescu-Brăila, face un rol magistral”, spune Casian. Sinopsisul peliculei sună astfel: „Victor, un ziarist incisiv, descoperă o serie de nereguli într-o întreprindere agricolă de stat. Investigaţiile temerarului jurnalist vor scoate la iveală potlogăriile comise de către responsabilul unei unităţi de desfacere a vinului, supranumit Bachus. Deşi ajutat de un numâr impresionant de acoliţi, Bachus nu-şi va putea ascunde la infinit infamul secret...”.

[embedded content]

Bachus, condamnat la moarte de regimul comunist

Gheorghe Ştefănescu a fost condamnat pentru delapidare şi executat la 4 decembrie 1981, iar dosarul „Vinul” a intrat în istorie. „Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada amintită Ştefănescu a amestecat vin de 7 lei litrul, cu vin de 9 lei litrul, pe care l-a vândut la preţul de 9 lei litrul. De asemenea, vinul de 9 lei a fost amestecat cu cel de 12 lei litrul şi vândut la preţul din urmă. În paralel, Ştefănescu amesteca rachiul de drojdie (30 de grade) cu ţuica de prună (24 de grade), la care adăuga diferite cantităţi de apă, vânzând amestecul sub denumirea de „ţuică de prună". Pentru a aduce tăria alcoolică la nivelul de 24 de grade, cât prevedea ţuica de prune veritabilă, Ştefănescu <<adăuga o cantitate de apă în funcţie de cantitatea de rachiu de drojdie introdusă>>„, conform Historia. Anchetatorii au calculat că Ştefănescu şi-a însuşit peste un milion de lei lei din această înşelătorie. Întregului sistem este foarte bine organizat: „Bachus" ţinea personal evidenţa , repartiza vânzătorii prin rotaţie, ca să nu cunoască valoarea încasărilor zilnice, iar, pentru a-i determina să nu vorbească, le dădea, la anumite intervale de timp şi de Sărbători, sume de bani cuprinse între 100 şi 500 de lei, cantităţi de vin, dar şi alimente.

[embedded content]

Mitul vinului din pastilă

Casian de la Snoblesse demontează mitul vinului din pastilă cu mai multe argumente:

„Orice <<vin>> care nu este produs din struguri, nu mai este vin! Este orice altceva… Mărturiile directe ale celor care ştiu că s-ar produce vin din pastilă sunt de prea puţine ori sigure: de obicei, referinţele includ sintagma: <<un cunoscut de-al unui (alt) prieten>>…

Argumente bio-chimice: o pastilă nu poate îngloba toţi compuşii unui vin: alcool, zaharuri, taninuri, antociani, resveratrol, riboflavine, arome, acizi organici, polifenoli, vitamine, etc. Aceste elemente pot fi doar coloranţi, esenţe, etc, dar în nici un caz… vin!

Argumente economice: în România, materia primă, strugurii, exista în cantităţi suficiente, chiar excedentare faţă de nivelul consumului din ţara noastră. România s-a aflat în topul mondial al producţiei de struguri şi vin atât în perioada comunistă cât şi în ultimii ani (locurile 6 -12 în lume!); iată de ce, vinul din strugure e mai ieftin decât cel din <<pastile>>!”

Argumente legale, profesionale şi politice

Casian continuă cu o serie de argumente legale, profesionale şi politice:

„Argumente legale: orice adaos, care este în afara reglementărilor legale stricte privind producerea vinului este interzis atât de legislaţia românească cât şi de cea europeană, deci nu este vin! Instituţiile de forţă ale statului, fiscale şi poliţieneşti, chiar dacă nu reuşesc să stârpească complet fenomenul sunt direct afectate de scandalurile din media naţională şi internaţională.

Argumente profesionale: asociaţiile profesionale şi producătorii de vin monitorizează atent activitatea celorlalţi, întrucât nerespectarea regulilor şi a reglementărilor le aduce atingere intereselor şi credibilităţii şi-i condamnă la faliment.

Argumente politice: producţia vinului este una dintre cele mai sigure forme de reclamă de ţară; brandul şi credibilitatea unei industrii se construieşte extrem de greu şi se distruge extrem de rapid!”

[embedded content]

„Vinul falsificat”

Totuşi în România a existat în 2011 un mare scandal privind vinul falsificat, după ce un laborator oficial al UE a testat vinuri produse de cinci companii din Europa. Concluzia a fost tristă: s-au găsit 9 sortimente de vin falsificat. „Se ia alcool etilic, se pun coloranţi, zahăr şi pe etichetă scrie că e vin”, declara, atunci, Valer Almăşan, directorul Institutului de Cercetări şi Tehnologii Izotopice.

Food Republic a facut un documentar absolut genial care da cartile pe fata si spune povestea celor care au reusit sa falsifice vinuri celebre, cati bani invart si cum au reusit sa ajunga in paharele celor mai pretentiosi milionari. În 2015, „Food Republic”, o publicaţie specializată pe articole despre mâncare şi băutură, a realizat un documentar despre vinurile contrafăcute. Concluzia: „vinurile false reprezintă o afacere extrem de complexă şi de profitabilă, iar cei care se ocupă cu asta sunt foarte greu de depistat. Unul dintre ei a fost prins de politişti doar dupa ce un miliardar a investit într-o investigatie privata ca sa descopere adevărul”.

Citeşte şi