O candidatura discutabila, dar interesanta
Dupa crimele de la Caracal, undeva prin luna iulie, il vedeam pe Alexandru Cumpanasu ca un posibil candidat la primaria generala a Capitalei.
Nu-mi imaginam ca va candida la prezidentiale, dintr-un fel de jena, alegerile fiind prea aproape de data producerii dramei. Facand legatura cu succesul USR, al lui Nicusor Dan la Bucuresti, scriam:
Rezultatul foarte bun obtinut de USR la Bucuresti poate fi explicat si prin faptul ca Nicusor Dan s-a implicat puternic in viata orasului. Modelul tinde sa se extinda la nivel de tara. Primarul din Baia Mare a castigat un nou mandat infiintand "Coalitia pentru Baia Mare". Cu siguranta in orasul criminalului in serie ar putea castiga lejer alegerile un candidat al unei "Coalitii pentru Caracal". In acest context, un activist civic precum Alexandru Cumpanasu ar fi votat aproape in unanimitate. Daca tot veni vorba despre cel care a atras atentia asupra a ce se intampla la Caracal, Alexandra fiind nepoata lui, un astfel de om, cunoscut de la televiziune, ar putea candida cu succes si la primaria generala a Capitalei.
In Statele Unite, lupta impotriva segregarii a pornit in anul 1955 de la o negresa care a refuzat sa se ridice de pe scaun intr-un autobus si sa-i cedeze locul unui alb. Alexandra, fetita de 15 ani, poate deveni o noua Rosa Louise Parks. Iata insa ca il regasim pe eroul de la Caracal printre candidatii care au reusit sa adune numarul de semnaturi necesare si prin urmare se va lansa in campania electorala. Daca o parte dintre pretendentii la functia suprema in stat au trecut de BEC fara probleme, nu este foarte clar ce tema vor aborda in campanie. La Cumpanasu tema este previzibila: va ataca la fel de virulent institutii statului care si-au demonstrat neputinta in rezolvarea unui caz ce parea extrem de simplu: o fetita de 15 ani a fost rapita, a sunat la 112, iar politia nu a reactionat imediat, ajungand la locul faptei dupa 19 ore. Este vorba si despre un procuror, care i-a oprit pe politisti la poarta de la ora 23 pana la ora 6 dimineata, pentru ca asa a interpretat el legea.
Din primele zile de dupa tragicul eveniment, petrecut la sfarsitul lunii iulie, Alexandru Cumpanasu a tocat marunt-marunt toate institutiile responsabile cu siguranta, cu protectia cetateanului, politie, procuratura, STS, criticand sever indolenta guvernului, presedintiei, parlamentului. A criticat, impreuna cu presa, tot ce putea fi criticat in tara aceasta. Cazul Caracal a socat intreaga opinie publica. Nu cred ca exista om care sa nu fi fost profund afectat de crimele in serie, dar si revoltat pentru modul in care par sa nu-si fi facut datoria cei ce au anchetat cazul, parca aparandu-l pe criminal.
Candidatura lui Cumpanasu la prezidentiale poate ca este discutabila moral, dar in acelasi timp este si deosebit de interesanta. El deschide subiecte aproape tabu. Exista un abuz de uniforma despre care nimeni nu prea vorbeste. Omul in uniforma deseori se considera un supraom. Desigur, nu se poate generaliza, insa sunt suficiente cateva cazuri pentru a se trage concluzia ca toti sunt la fel. Asa cum se intampla cu politicienii. Nu conteaza ca unii sunt cinstiti, corecti, onesti: toata clasa politica, la gramada, este considerata corupta.
Prin prezenta unor independenti, printre care l-as trece si pe Mircea Dioaconu, campania electorala prinde viata, este mai animata. Pacat ca nu au reusit sa adune numarul de semnaturi personaje precum Avram Iancu, inotatorul, Claudiu Craciun, Radu Moraru, Liviu Plesoianu, dar si personaje exotice precum Miron Cozma sau Florentin Pandele.
Campania prezidentiala este inainte de toate un spectacol. Iar la un spectacol care se intinde pe intreaga suprafata a tarii este indicat sa urce cat mai multi pe scena.
Comments