O lovitura de bumerang
Liviu Dragnea reuseste sa ramana in atentia opiniei publice si prin ce a facut si ce face, dar si prin ce nu a facut si nu face. Condamnarea lui la doi ani cu suspendare in urma activitatii sale din timpul campaniei pentru referendum este un fapt consumat.
Ca secretar general al PSD intra in fisa postului sa dirijeze campania electorala. Cum a facut-o, daca a incalcat legile in vigoare au stabilit judecatorii. Ca si cand ar fi vorba despre un proces politic, la o distanta apreciabila fata de momentul zero, presedintele PSD contesta sentinta.
S-a derulat de atunci un ciclu electoral si a inceput al doilea. Traian Basescu nu a fost demis, cu toate ca au votat pentru demitere aproape 7,5 milioane de cetateni. Asta inseamna ca tot cetatenii care au votat impotriva lui Basescu au fost de acord cu actiunile lui Liviu Dragnea? Nu asa se pune problema. Capitalul de antipatie al unui politician nu se transforma in capital de simpatie pentru adversarul sau.
De fapt Traian Basescu este singurul politician care si-a masurat capitalul de simpatie si antipatie. Cele doua suspendari il singuralizeaza. Le-a castigat pe amandoua insa in doua chipuri diferite.
La prima suspendare a obtinut mai multe voturi pozitive decat negative. La a doua suspendare a fost un dezastru, insa milioanele de voturi negative nu s-au contabilizat. Traian Basescu le duce in spate fara probleme.
In schimb Liviu Dragnea s-a ales cu un dosar penal si pe& urma cu o condamnare. Daca nu era cu suspendare ar fi aratat altfel rezultatele de la alegerile de anul trecut? Este o intrebare fundamentala, in sensul ca leaga o victorie de palmares de un om.
Daca Liviu Dragnea nu era presedinte, PSD ar fi obtinut un scor mai mic? De semenea, daca nu ar fi avut condamnarea ar fi fost desemnat prim ministru? In jurul acestor doua probleme se invarte intreaga poveste a politicii de azi.&
PNL se loveste de Liviu Dragnea. La fel si presedintele Iohannis. Liderul PSD a devenit obiectivul nr. 1 pentru protestatarii din strada. Intr-un fel a devenit un simbol, preluand& intreaga incarcatura negativa de care a avut parte Traian Basescu. Desigur, vorbim aici de partea ailalta a electoratului.
La noi, din pacate, fiecare presedinte a fost contestat de cel putin jumatate din cetateni. Pe Ion Iliescu l-au urat sustinatorii dreptei in aceeasi masura in care pe Traian Basescu nu l-au suportat votantii USL. Iata ca Liviu Dragnea aspira deja la statutul de lider de talie nationala. Ca un presedinte.
In acelasi timp, nu are omolog pe dreapta. PNL nu are o figura reprezentativa. Fara presedintele Klaus Iohannis dreapta aluneca in anonimat. Pe zi ce trece presedintele PSD pare tot mai constient de pozitia sa. Pare sa-si asume rolul de lider providential. Daca incepe sa aiba o parere din ce in ce mai buna despre el insusi ceva nu este in regula. Boala puterii bate la usa.
Daca in fiecare dimineata din oglinda incepe sa-l priveasca un personaj din ce in ce mai arogant la un moment dat s-ar putea sa aiba dreptate Victor Ponta.
Nu stim ce au avut in vedere judecatorii Curtii Constitutionale atunci cand au spus ca au de luat o decie grea pe marginea dosarului Dragnea. Daca vor decide, in primul caz, ca Liviu Dragea avea dreptul sa fie prim ministru lovitura de imagine va fi zdrobitoare.
Daca, in dosarul condamnarii, se va constata ca sentinta nu este valabila nefiind semnata de judecatorii din completul de judecata iarasi se va isca un scandal cat casa poporului.
Eventualele decizii favorabile in ambele cazuri ar provoca un cutremur pe scena politica. Nu stim ce ar putea urma, dar se poate banui ca reactia presedintelui Iohannis, a strazii, va fi devastatoare. Deciziile CCR favorabile lui& Liviu Dragnea, in mod paradoxal, precum o lovitura de bumerang, se vor intoarce impotriva PSD.
Comments