O reforma peste cadavrele unor fetite

Ne place sau nu, prima persoana care readuce in actualitate cuvantul „reforma” este Viorica Dancila. Ani de zile nu s-a vorbit decat despre „modificari”.

PSD a fost pus la zid pentru ca repeta de dimineata pana seara ca vrea sa modifice ba legile justitiei, ba sistemul de impozitare, ba nu stiu ce alta lege.

Reforma, inteleasa ca o schimbare radicala, a fost atuncata la cosul de gunoi imediat dupa intrarea Romaniei in UE.

Luat domeniu cu domeniu, nu s-a reformat nicio singura institutie pana la capat. Sunt multe lucruri incepute, si multe facute pe jumatate. Se actioneaza pompieristic. Adica atunci cand arde.

Asa este si reforma anuntata, sobru, de premierul Dancila.

Trecem peste faptul ca ne aflam in campanie electorala pentru cea mai inalta functie din stat, cea de presedinte. Presedintele fiind seful statului lui ii revine obligatia de a reforma statul.

Cum doamna Dancila nu este inca seful statului, propune deocamdata doar reformarea unui minister. Este vorba despre ministerul care este facut responsabil de evenimentele din Caracal, atat pentru ca a fost posibil sa se intample asa ceva cat si pentru ca nu a fost capabil sa gestioneze criza aparuta in urma disparitiei unor fete. Poate sunt moarte, poate doar rapite, nu se stie.

Dupa o saptamana de bulibaseala, cu politisti care nu si-au facut datoria, cu procurori care nu cunosc legea, cu persoane neprofesionalizate care raspund la 112, premierul a tras o concluzie: trebuie reformat Ministerul Afacerilor Interne.

Deocamdata este doar o declaratie de intentie. Ca unul care zice ca daca va avea bani sa-si cumpere o pereche de bocanci va urca pe Everest. Se va mai fi vorbit despre nevoia de reformare a Ministerului de Interne? Poate in treacat. PSD s-a concentrat pe reforma in justitie.

Tot pe acolo batea si presedintele, dar din alta directie. Curios ca nici presedintele Iohannis nu s-a gandit ca ar fi nevoie de reformarea ministerului care raspunde de siguranta cetateanului. Un astfel de proiect de lege nu a venit nici din partea vreunui partid parlamentar. Toti s-au trezit la realitate cand au vazut grozavia de la Caracal, ineficienta organelor de ordine, amatorismul si fragilitatea sistemului 112, lipsa de proceduri standard in cazul rapirii, sechestrarii de persoane etc.

Tot acum s-a descoperit ca exista retele de prostitutie, de crima organizata in care oamenii legii, autoritatile, politicienii isi dau mana cu interlopii, cu bandele de criminali. Fenomenul este de nedescris, prin urmare bietii cetateni nu pot decat repeta deznadajduiti „in ce tara traim?! in ce tara traim!?”
Mai mult, si cei care se considerau foarte bine informati, de la seful statului la seful guvernului, de la prefecti la sefi de institutii, se crucesc, nu le vine sa creada ca se poate intampla asa ceva.

Cum toata lumea a cazut de acord ca principalul vinovat este Ministerul Afacerilor Interne si STS, la care se adauga si cativa procurori, se presupune ca toata lumea va fi de acord cu reformarea propusa de premierul Dancila.

Oare asa sa fie? Il vedem pe presedintele Iohannis cazand de acord cu premierul Dancila? Recent presedintele a propus semnarea unui pact, cu o denumire cam lunga si pompoasa: „Acordul Politic National pentru consolidarea parcursului european al Romaniei”. Pe acelasi „parcurs european” au fost scoase din tara mii de fete si duse „la produs” in tarile UE mai democratice decat biata noastra tara. Se speculeaza ca tot acolo ar fi fost duse si Alexandra si Luiza, presupuse initial ca ar fi fost omorate de monstrul din Caracal.

O reforma a Ministerului de Interne, demarata acum inseamna reforma peste cadavrele unor fetite. Se va ajunge la un compromis politic si reforma va intruni adeziunile tuturor factorilor politici?

Ne indoim. Daca, totusi, se va ajunge la un compromis legea respectiva ar trebui sa se numeasca „Legea Alexandra”.

Lipsa acestei legi inseamna o noua condamnare a tuturor victimelor din ultimii 30 de ani la rapire, sechestrare, viol, moarte.