O tanara a inviat la propria inmormantare: "Parinte, parinte, vino repede!"

Marturisesc batranii de pe valea Bistritei ca, prin anii 1934-1935, in satul Izvorul Muntelui, Ceahlau, s-a petrecut un fapt cu totul neobisnuit. O fata din sat, ca de 20 de ani, necasatorita, pastea oile pe munte. Iar din lucrarea vrajmasului, un taran a cazut cu dansa in pacat. Fiindu-i rusine sa n-o afle parintii si-a ucis mai inainte de vreme pruncul.

Apoi, rusinandu-se si de preotul satului, nu si-a marturisit acest greu pacat al desfranarii si uciderii. Insa sufletul acesta avea mare evlavie la Maica Domnului, inaintea careia se ruga si plangea ziua si noaptea, sa-i ierte pacatul acesta si sa-i ceara mila de la Domnul. Dupa cativa ani, fata s-a imbolnavit si a murit. A treia zi a venit preotul si mult popor si s-a inceput slujba de inmormantare.

Dupa terminarea trisaghionului si a praznicului in familie, pe cand sa porneasca cu moarta spre biserica, iata ca se destepta raposata, misca putin capul si incepe a striga: "- Parinte, parinte, vino incoace… nu te teme! Cu sfintia ta am treaba… Eu am facut un pacat mare in viata si m-am rusinat sa-l spovedesc. Dar pentru ca am avut evlavie la Maica Domnului, ea s-a rugat pentru mine inaintea Mantuitorului si mi-a trimis sufletul in trup, ca sa-mi spovedesc pacatul pe pamant, caci pe pamant l-am facut…"

Lumea, uimita, s-a retras afara, iar fata s-a marturisit la preot de pacatele sale, cu multe lacrimi.

Sursa

Articole recomandate