Occidentul pierdut in detalii
Justitia americana se politizeaza de la o zi la alta, legile nu mai urmaresc justitia ci corectitudinea politica si interesele politice. Politica franceza s-a transformat intr-un joc electoral tactic; strategiile de dezvoltare conteaza mai putin decat tacticile pentru izolarea unui partid sau a altuia. UE isi consuma de ani de zile energiile pentru a inventa mecanisme de izolare a liderilor nationali incomozi, a taia din fonduri si a penaliza statele mici care ies de pe linia impusa de statele mari. In Romania, energiile se consuma pe tactici electorale, in vreme ce guvern si presedintie se imbata cu vestea ca economia duduie, fara a mai lua in calcul ca este o crestere relativa, raportata la economiile occidentale care stagneaza de peste un deceniu. Intre timp, Europa este trasa de SUA intr-un razboi economic atroce cu China, o tara mai concentrata pe dezvoltare decat pe tactici politice si legale pe termen scurt.
Eurocratii si liderii din Germania si Franta au crezut ca pot forta celelalte guverne sa respecte politicile impuse de Bruxelles prin sanctiuni bugetare, fara a se gandi un moment ca vor avea nevoie de votul acelor guverne in chestiuni arzatoare, precum aderarea Ucrainei la UE sau sanctiunile impotriva Rusiei. UE a consumat energii uriase pentru a inventa contestatul mecanism al statului de drept, cu scopul de a penaliza guvernele acuzate de coruptie si incalcarea "valorilor europene". Este o procedura pur politica, nu una legala, si a fost indreptata strict spre guvernele conservatoare, cu tendinte nationaliste. Eset un mecanism care a dovedit ipocrizia UE atunci cand a Bruxellesul a renuntat la el imediat dupa ce alegerile din Polonia au fost castigate de liberalii lui Donald Tusk. In cele din urma, rezultatul acestui mecanism politic pentru care UE a consumat ani de zile a fost opus celui scontat - a intarit discursul asa-zisilor iliberali.
In SUA, la umbra lui Hillary Clinton, in Partidul Democrat nu au mai crescut lideri puternici. Pentru a castiga prezidentialele cu Joe Biden, un politician de 82 de ani cu probleme cognitive evidente, democratii au mizat pe ingroparea campaniei rivalului Trump intr-o multime de procese. Campania prezidentiala a democratilor nu a fost na centrata pe candidat si pe viitorul Americii, ci pe atacarea in justitie a contracandidatului si pe politizarea justitiei. Verdictul 6-3 prin care Curtea Suprema a decis ca acuzarea lui Donald Trump pentru incitarea la asa-zisa insurectie din ianuarie 2021 este greu justificabila din punct de vedere legal, pentru ca presedintele SUA este ar fi imun pentru actiunile in calitate oficiala (mai putin pentru cele in calitate neoficiala) este un verdict ce poate fi lesne caracterizat drept politic. Judecatorii liberali de la Curtea Suprema au partial dreptate cand avertizeaza ca in acest fel SUA se indrepta catre un regim autoritar, in care presedintele nu va mai putea controlat de justitie si Congres. Insa nu la fel s-a intamplat oare cu confiscarea aurului de catre presedintele Roosevelt, cu confiscarea otelariilor de catre Truman, cu folosirea CIA impotriva unui rival politic de catre presedintele Johnson, cu bombardarea Belgradului chiar inaintea impeachmentului, de catre Clinton, cu asasinarea unui cetatean american (acuzat, dar nu condamnat de vreo instanta, pentru terorism) de catre presedintele Obama?
Politica americana este absorbita de tactici pe termen scurt, de panica iscata atunci cand tacticile sunt spulberate de cate un verdict Curtii Supreme precum cel de mai sus sau de previzibila prestatie dezastruoasa a unui presedinte de 82 de ani in dezbaterea electorala televizata. Acum, Partidul Democrat, care a mizat totul pe verdicte politice ale justitiei, se vede in situatia de a merge mai departe cu Joe Biden sau, chiar mai rau, de a miza pe vicepresedinta Kamala Harris la alegerile din noiembrie.
Se poate face o paralela si cu politica franceza, unde un partid care a obtinut o treime din votul popular, Rassemblement National, sfarseste cu 25% din mandate, in vreme ce, cu un sistem de vot asemanator, laburistii britanici, la un procent similar de voturi, obtin 65% din mandate. Presedintele Emmanuel Macron si sustinatorii sai se felicita si sunt considerati adevarati maestri ai jocului politic pentru izolarea extremei drepte la ruleta ruseasca a anticipatelor. Insa ce se va intampla pe mai departe cu guvernarea Frantei, cu un parlament dominat de extrema stanga si extrema dreapta? Franta a pierdut doi ani, de la realegerea lui Emmanuel Macron cu un guvern minoritar, va mai pierde mult timp cu formarea unui nou guvern disfunctional, in vreme ce Europa se indrepta spre un conflict economic major cu China si va avea de platit (indiferent cine va castiga alegerile din SUA) pentru dezastrul din Ucraina, in conditiile in care economia europeana va trebui sa produca cu energie de 2,5 ori mai scumpa decat in China, arzand gaze lichefiate din SUA.
Dupa intratrea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, UE a facut un pas inainte si a renuntat sa mai masoare curbura castravetilor si nodurile morcovilor, insa a inceput sa-si iroseasca energiile inventand tactici paguboase pentru disciplinarea ipocrita a tarilor membre. Si astfel nu a reusit sa iasa nici acum cu adevarat din criza inceputa in 2008. Cresterea economica a marilor puteri europene este aproape irelevanta. Occidentul cheama la lupta pentru democratie si impotriva autocratiei, insa ii lipsesc si munitia de artilerie, si forta economica cu care sa faca fata unui razboi comercial cu China, pastrand coeziunea sociala acasa. Iar superioritatea cu care "gradina democratiei" priveste catre summituri precum cel recent de la Astana, al Organizatiei de Cooperare Shanghai, nu este doar nejustificata, ci chiar periculoasa. Mai bine de un deceniu de hiperactivitate pentru vanatori de vrajitoare si chichite legale, si cu alti ani buni in care se anunta aceeasi irosire a energiilor in razboaie culturale interne, a ajuns sa creeze pericole existentiale in fata unor rivali care par mult mai concentrati pe propria evolutie.
The post Occidentul pierdut in detalii appeared first on Cotidianul RO.
Comments