Omenia, pe stil

Omenia, pe stil vechi

Mai zilele trecute am scris despre Andrei Plesu, deoarece il consider un autor remarcabil, care imbina fericit ideea cu stilul. Aici se regaseste cititorul din mine. Am avut parte de reprosuri de genul: lasa, omule, ca nu-i chiar asa de mare! Apoi s-a alunecat intr-o biografie mai mult sau mai putin inchipuita. Ca are prieteni pe unii ori pe altii. Dar pe mine ma intereseaza valoarea intelectuala. Am avut in preajma si cititori care s-au regasit in textul meu. Oameni de omenie culturala, e adevarat, pe stil vechi. Asta nu inseamna ca nu stiu pe ce lume traiesc. Cum este prietenul meu, inginerul Aurelian Brancusi. Mai nou, nu este voie sa ai prieteni. Nici sa porti la tine semne de apreciere aniversara.
Ca sa raman consecvent cu parerile mele, il vizitez des pe domnul Plesu la curtea aristocratica a textului, a scrisului sau, care are sapata pe poarta spusa lui I. L. Caragiale: "Asa e ca pana acum nu stam nici bine, nici rau, adica nici asa, nici altminteri". Mai pe inserate, m-am dus la curtea amintita a domnului fost ministru. Aflu un rod al gandului sau cu rezonanta in sufletul meu. Nu mai poate comenta nici amarat, nici exasperat, nici ironic scena politica a Romaniei de azi. Nu mai vrea sa fie confiscat de imprejurari care stingheresc, nici de coregrafia diletanta a unor personaje de mana a doua sau a treia, cu strategii: "de smecheri galagiosi si ambitii napoleoniene" (sunt cuvintele dumisale).
Mi-a spus, in scris, ca este preferabil sa se refugieze in alte epoci, in cautare de alti politicieni. Crede ca asa putem fi de folos si cititorilor, poate si politicienilor. A celor care citesc. Ma indeamna sa caut opera predecesorilor, unde am putea afla idei care sa trezeasca din somn spiritele adormite. Ii spun ca nu toti contemporanii din politica sunt somnorosi. Ma priveste din partea de sus a textului, sugerand sa caut cartea "Discursuri parlamentare" a lui Titu Maiorescu. Cum stiam ca tomul il am in raftul al doilea din spatele biroului, nu m-am ingrijorat de cautare. Stiam ca acolo voi citi constatari care imi vor da de gandit.
Criticul literar, fost premier al Romaniei, vorbea, acum 140 de ani, despre riscul inlocuirii interesului national cu majore interese private. Ca si atunci justitia era pandita de politic, iar cadrele erau promovate pe criterii de partid. Ca imi vine a ma intreba: la ce ne batem capul daca functionam pe stil vechi? Si totusi… Sa punem in balanta un discurs al lui Titu Maiorescu, cu cel al unui brav contemporan. Zicea atunci domnul Maiorescu: "Aci dar se cere sa fie oameni onesti, integri, inteligenti, daca e vorba de imbunatatirea starii taranului. Aci trebuie toti sa punem toate incordarile noastre, ca sa aducem o stare de mai mare probitate in administratia de jos a Statului".
Contemporanul nostru aduce vorbe repetate, prost spuse, despre un viitor de neatins cu mana. Cu prezentul are o relatie financiara, mai ales cu Statul, iar trecutul, pentru el, are valoare cand sta cuminte in carti. Mai spunea Maiorescu in Parlament: "Nu e chestiune de partid – si nici nu trebuie sa fie – justitia in tara". Aici contemporanii il contrazic pe Maiorescu, fara sa-l fi citit. Daca vedem ce se intampla cu justitia in ziua de azi, care nu-si gaseste o matca, iti vine sa te intorci la inceput de veac XX.
Domnul Plesu ma indeamna sa deschid cartea la pagina 150. Acolo scrie: „Caci unde lipseste ideea, care inalta pe om, vine in loc interesul meschin, care-l degradeaza. Si atunci punem viata noastra publica in pericol de a ajunge la cel mai mare rau: la specularea formelor politice pentru exploatarea intereselor personale. Mi-e teama ca, deja astazi, in aceasta stare de tranzitie, se vad simptomele premergatoare ale scaderii nivelului nostru intelectual".
Asta a spus-o Titu Maiorescu. Ce sa mai scriu? Multumesc, domnule Plesu, pentru recomandarea cartii. Ar trebui sa o citeasca si cei care au mustacit la conferinta dumneavoastra de la Parchetul General, de zilele trecute. O conferinta despre evolutia legilor si a ordinii de drept din antichitate pana in prezent. Abordarea istorica si filozofica a acestor domenii a trezit interes in randul participantilor, inclusiv din Republica Moldova. Zadarnic rauvoitorii au strecurat ironii, deoarece Ministerul Public a initiat un program de conferinte cu ocazia Centenarului Unirii. Cred ca nu-i de ras! Cum omenia in vremea de astazi nu-si gaseste cadenta, prefer omenia pe stil vechi. De pe vremea lui Titu Maiorescu, cand se rosteau stralucite discursuri parlamentare. Comparatia cu prezentul ma indeamna sa scriu.

Post-ul Omenia, pe stil vechi apare prima data in Graiul Maramuresului.

Comments