Parintele rockului alternativ sovietic, interzis in Rusia lui Putin, concerteaza la Bucuresti: ,,Oam...
Boris Grebenscikov (70 de ani), unul dintre ,,parintii fondatori" ai rockului alternativ sovietic, declarat ,,agent strain" si interzis in Rusia lui Putin, vine in Romania. Va concerta in Bucuresti pe 24 aprilie, la The Pub Universitatii. Vasile Ernu, cel care a scris despre ,,BG" si despre fenomenul muzicii alternative in epoca sovietica, discuta cu muzicianul rus in exclusivitate pentru Libertatea.
Boris Grebenscikov sau BG, cunoscut drept fondator al trupei Aquarium, a fost pentru anii '80, '90& - mai ales pentru generatia perestroika din statele sovietice - o legenda. Este considerat echivalentul sovietic al lui Bob Dylan sau Leonard Cohen pentru nord-americani. Traieste acum in Marea Britanie si va concerta la Bucuresti, pe 24 aprilie.&
Boris Grebenscikov, cu a sa trupa Aquarium, este considerat parintele fondator al rockului estic si tot ce tine de undergroundul muzical din anii '70-'80. Este legenda muzicala nr. 1 in spatiul ex-sovietic, dupa ce Kino, un artist pe care tot BG l-a descoperit si lansat, a murit in anii '90.
Grebenscikov a stat la baza construirii unei intregi filosofii de rezistenta, nu prin lupta, ci prin ignorare, printr-un soi de nesupunere cu vector opus: daca ei vor sa stam drepti - sa ne trantim pe asfalt, daca ei vor sa facem cariera - noi sa devenim paznici de noapte sau maturatori de strada: un soi de strategie care nu le este straina romanilor - a boicota istoria prin neprezenta.&
Vasile Ernu considera filosofia lui GB drept cea mai radicala forma de conflict generational-politic, mult mai profunda si mai de impact decat disidenta anilor '60-'70, dar cu un u-turn profund liberal, care se va intelege mai tarziu, in anii 2000.
Efectul de negatie politica, refuz prin ignorare, este abordat de Ernu in cartile Salbaticii copii dingo sau Generatia canibala. In cea de-a doua, scriitorul roman incearca sa inteleaga ce se intampla cu romanii dupa '90, un fenomen pe care-l considera mult mai complicat si sofisticat.
Acum, Boris Grebenscikov este declarat de Kremlin ,,agent strain", pentru pozitia sa antirazboi, si traieste in exil: concertele lui sunt interzise in Rusia, lucru care nu i s-a intamplat nici in perioada sovietica.
Vasile Ernu: Draga Boris Grebenscikov, a fost o surpriza sa aflu ca vii la Bucuresti. Nu credeam ca ne vom mai intalni vreodata. Am scris despre tine si rolul muzicii tale de mai multe ori in cartile mele. Un prieten a tradus versurile tale. Multumesc pentru muzica ta din partea prietenilor mei de generatie!Boris Grebenscikov: Ma bucur sa aflu ca muzica mea si munca noastra au ajutat si au influentat, sper spre bine, tinerii si maturii care iubesc muzica de calitate. Eu doar am incercat sa-mi fac demn si vertical treaba, sa ofer muzica si textele mele. Daca a ajutat, ma bucur. Daca ne putem intalni in muzica, este perfect. Poate asa facem putin lumea mai buna.
- Vii la Bucuresti, in Romania. Ai mai fost pe aici sau esti pentru prima data?- Sunt pentru prima oara aici si sunt foarte curios sa aflu mai multe despre Bucuresti si Romania. Sunt intotdeauna curios sa descopar locuri noi, tari noi, oameni noi, culturi noi.
- Stii ceva despre Romania? Pe la Chisinau ai fost, deci cate ceva iti este cunoscut, fiind un spatiu comun cultural.- Din pacate, nu stiu prea multe... Pentru noi, in perioada sovietica, Romania era ceva foarte departe si putin cunoscut. E timpul sa aflu mai multe.
- Cand am discutat cu Artiom Troitki, prietenul si criticul de muzica al generatiei voastre (fugit si el din tara, declarat ,,agent strain"), el spunea ca emisiunea cea mai importanta pe care o asculta era cea a lui Cornel Chiriac, de la Europa Libera, cu al sau Metronom, si ca de la el lua multa muzica. Iata un element romanesc in povestea voastra.- Da, el era omul care ne informa - era cel mai documentat: daca el spune, asa e... A fost o perioada romantica.
- Tu cum vezi acum perioada aceea si rolul muzicii de avangarda in epoca sovietica? Teza mea este ca ultimele generatii de tineri sovietici, tinerii finalului epocii comuniste, au fost mult mai mult influentate de muzica decat de literatura sau film. - Si eu cred asa. Filmul si literatura erau mult mai usor de controlat, de manipulat. Muzica era ceva greu de controlat si avea si un limbaj mai universal si subversiv. Era nevoie de cativa oameni, cateva instrumente si totul curgea: in curte, in apartamente, pe scari de bloc. Asa a inceput totul. Voiam muzica noastra, voiam sa ne exprimam noi liber prin ceea ce simteam, nu sa cantam ce ni se cerea.
- Stii, eu nu m-am asteptat ca vom avea acest razboi (n.r. - invadarea Ucrainei de catre Rusia): era mai usor de crezut ca Kievul va fi atacat de extraterestri decat de trupele ruse. E ceva halucinant si profund tragic, mai ales pentru noi, care am trait acolo.- Eu da, m-am asteptat, pentru ca nu mi-am facut nici o iluzie. Sunt pregatit pentru ce este mai rau. Noi am mai trecut pe acolo - nu putem avea incredere in putere, stim unde duce.
Probabil ca ar fi fost dificil daca as fi nutrit vreodata iluzia ca statul ii ajuta pe oameni. Dar cumva s-a dovedit ca, din cauza educatiei mele poate, ceea ce stiam foarte bine s-a adeverit - ca statul exista pentru a inrobi oamenii, si nu doar pentru a-i inrobi, ci si pentru a-i folosi ca lemn de foc. Asa ca am stiut: exista o viata falsa, despre care se arata la televizor, despre care se vorbeste oficial, si exista o viata normala, care nu are nimic de-a face cu viata statului.
- Cum ati ajuns din legenda BG pentru multe generatii de tineri ajunsi maturi ,,agent strain" si sa nu mai puteti canta acasa? Amintesc pentru publicul roman ca, in iunie 2023, Ministerul rus al Justitiei v-a adaugat pe lista ,,agentilor straini pentru desfasurarea de activitati in tari straine cu scopul de a oferi asistenta financiara Ucrainei".- Eram la Londra, lucram la un nou album, cand a inceput razboiul. Asa ca nu m-am mai putut intoarce. Pozitia mea a fost clara. Cum am mai spus: ,,Ceea ce se intampla acum este o nebunie curata. Oamenii care au declansat acest razboi si-au iesit din minti. Ei sunt rusinea Rusiei".
In acest moment, tara in care m-am nascut si tara pe care o iubesc se afla intr-o situatie foarte trista, tragica. Milioane si milioane de oameni se tem sa gandeasca, se tem sa vorbeasca. Stim cu totii ca tacerea este ca un cancer. Te mananca din interior si te ucide. De aceea ma gandesc cum sa-i ajut nu doar pe ucraineni, ci si pe rusi, pentru ca si ei se afla intr-o situatie teribila.
- Cum vezi tu faptul ca o parte din generatia voastra si breasla voastra de rockeri care in epoca sovietica au fost niste revoltati antiregim, niste protestatari, acum a tacut, iar o parte, si mai grav, a sustinut pe fata razboiul, in concerte.- Fiecare raspunde pentru gesturile si faptele sale. Tacerea iti ofera protectie, iar sustinerea regimului ofera multe privilegii, bani. Cine s-a opus a pierdut toate aceste lucruri - noi traim din concerte si muzica pe care o facem. Marea parte a publicului nostru e acolo. Dar fiecare alege conform propriei constiinte. E foarte trist ce se intampla: multi au ales compromisul pentru bani. Practic si-au vandut sufletul si constiinta din interes: nu e nimic nou - e situatia standard din Faust.
- Spuneti ca nu puteti concerta nu numai in Rusia, ci si in Ucraina. De ce nu? - Inima mea nu ma lasa, ma doare. Dupa ce trupele rusesti au invadat Ucraina, inima mea spune ca este imposibil. Tot ceea ce trebuie facut, fac. Incerc sa ajut in diverse forme si sa compun.
- Noi am cantat mult melodia Trenul in flacari, din 1988: ,,Am vazut generali. Ei mananca si beau moartea noastra". Sau: ,,Si oamenii care i-au impuscat pe tatii nostri isi fac planuri cu ai nostri copii". Am citit-o in cheie politica. Imi amintesc cand a aparut, a fost perceputa ca un manifest politic si folosita de foarte multe ori in acest scop. Acum o ascult si ma gandesc: cum s-a terminat povestea colonelului Vasin si a tinerei sale sotii? Ati scris cu gandul la politica?- Categoric nu. Am scris-o pentru ca mi-a placut ideea din primul vers, m-am intrebat ce se va intampla cu cei doi in continuare. Si apoi, cum acest cantec a fost scris in orasul Mahacikala, pe drumul de intoarcere de la Mahacikala la Baku, a trebuit sa trecem pe langa astfel de limbi de foc, batand din pamant, torte arzand peste tot - am vazut asta de la fereastra trenului. Tocmai scriam ce se intampla.
Faptul ca acest cantec era politic - adica, ma bucuram ca are o perspectiva corecta, dar nu avea nimic de-a face cu politica. Atunci cand politicienii, inclusiv cei de dreapta, cei de stanga si toti ceilalti, au inceput sa o ia razna si uneori sa-l utilizeze in propriul interes, chiar a trebuit sa spun: cititi mai intai ce spune cantecul. ,,Oamenii care ne-au impuscat parintii fac planuri pentru copiii nostri", acei oameni sunteti voi, asa ca nu va atingeti de cantec.
- Stiu ca sunteti mai budist... Ce parere aveti despre faptul ca religia este acum inlocuita prin propaganda de un cult al mortii? Si asta nu doar in Rusia.- Nu am nimic de-a face cu asta. Daca cineva are intrebari, exista Evanghelia. Ea spune: ,,Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Si mai spune: ,,Sa nu ucizi!". In alb si negru. Daca cineva promoveaza altceva este impotriva Bibliei.
- Este muzica rock rezistenta la o lume neprietenoasa sau evadare din aceasta lume?- Nu este nici una, nici alta. Este o afirmare a normalitatii intr-o lume care se bazeaza pe valori false. Ceea ce eu numesc rock and roll, ceea ce la inceput se numea muzica pop, genul de muzica ce este creativa si interesanta si care descopera ceva, este din acelasi domeniu cu Dante si Bach, si Lao Tzu. Este un copil al culturii, este singurul lucru real. Asa ca nu prea aveam de unde sa aleg.
- Spune-ne, te rog, cate ceva despre persoanele din componenta actualului colectiv. De unde provin acestia? Cine este responsabil pentru ce?- Actuala noastra componenta nu se numeste Aquarium. Aquarium a fost o trupa conceputa pentru Rusia, iar acum nu mai putem canta acolo. Acum ne numim BG+. Iar oamenii sunt cu totii cunoscuti: Sasa Titov este la bas, Andrei Surotdinov este la vioara si are grija de orchestra simfonica, Brian Finnegan canta la o varietate de flaute, Constantin Tumanov este la clape, fiul meu Gleb este la percutie, iar Liam Bradley bate la tobe.
- Ce veti canta in Romania? Ceva nou sau din tot repertoriul? - Voi incerca sa cant de toate: si din piesele noi, dar si din cele vechi.
- ,,Va veni o zi, iar razboiul va fi un vis si va fi din nou lumina pe cer. Dar acolo unde era casa mea, nu mai exista..." - canti in unul din cantece. V-ati impacat cu ideea ca s-ar putea sa nu va mai intoarceti niciodata in Rusia?- Nu prea inteleg cum se poate accepta aceasta idee si de ce ar trebui sa o faci. Totul este in mainile divinului. Asa ca nu ai de ce sa-ti faci griji. Dar, de fapt, pur si simplu nu am timp sa ma gandesc la asta, pentru ca sunt atat de multe lucruri pe care vreau sa le fac cat timp am o astfel de oportunitate. Nu voi avea aceeasi ani pentru totdeauna. Nu ma pricep la ,,amintiri". Toate locurile mele preferate sunt mereu cu mine, in sufletul meu, si fac parte din mine.
Foto: Profimedia
Comments