PNL, un experiment in premiera

Este pentru prima oară într-o campanie electorală când un partid intră în campania electorală având ca vârf de atac o persoană independentă. Tot o premieră este şi desemnarea unui premier de către un partid în cadrul unor alegeri parlamentare. PNL rupe tradiţia, cutuma sau oricum i-am spune. Se ştie de când s-au născut partidele că liderul acestuia este cel care îşi asumă obligaţia de a-şi asigura, în caz de victorie, funcţia de prim ministru.

În caz contrar, preşedintele are obligaţia morală de a demisiona. Asta este normalitatea. S-a respectat şi la noi această regulă. Năstase, lider PSD, devine prim ministru. Tăriceanu, preşedinte PNL, devine prim ministru. Ponta, preşedinte PSD şi prim ministru. Emil Boc, preşedinte PDL este desemnat premier. Nu mai dăm exemple din afară.

PNL face altfel. Nu trebuie să căutăm motivul deciziei de a-l desemna pe Dacian Cioloş prim ministru. Este clar că nu are un lider. Nu ştiu cum vor reacţiona alegătorii. Cei care atunci când se duc la vot au în minte un singur lucru, să nu câştige PSD, acceptă situaţia. Aşadar, victoria PNL în alegeri depinde de numărul alegătorilor anti-PSD. Puţini vor vota pentru ceva, fiind puşi în situaţia să voteze împotriva a ceva. Vorbim, deci, de votul negativ. Prin toate declaraţiile sale, preşedintele Iohannis merge în această direcţie. Ca purtător de drapel al PNL, preşedintele nu scapă nicio ocazie să avertizeze populaţia că nu va desemna un premier cu probleme în justiţie. Toată lumea ştie că face trimitere la Liviu Dragnea, condamnat cu suspendare. Face, de asemenea, trimitere la Tăriceanu şi Ponta, amândoi având dosare penale. În acelaşi sens procedează şi când atacă problema candidaţilor penali.

Pe scurt, PNL a fost atras într-o direcţie care nu-i era specifică, în direcţia unui partid justiţiar. Ocupă în fapt, o nişă. Acoperă o zonă prea mică pentru un partid mare. Este prea puţin. Îi vine în ajutor USR, o formaţiune complementară, încă neconturată.

Vor câştiga împreună suficiente voturi pentru formarea unei majorităţi? Se mai poate baza pe UDMR şi parlamentarii de la Minorităţi. Cu chiu cu vai, s-ar putea realiza o majoritate. Ce va urma pentru PNL, ca partid? Alina Gorghiu a declarat că îşi va da demisia numai dacă PNL nu va reuşi să formeze guvernul. Aşadar, Dacian Cioloş nu va deveni automat preşedintele partidului. Poate că există o înţelegere în acest sens. Alina Gorghiu va pleca din fruntea PNL cedându-i locul premierului. După un ocoliş se va ajunge acolo de unde trebuia pornit: liderul partidului trebuie să fie obligatoriu premier.

Dacă regula este aceasta de ce insistă preşedintele Iohannis să impună PSD-ului desemnarea altui premier decât liderul partidului? Aici este marele bai. Este vechea noastră problemă cu preşedintele care, după Constituţie, trebuie să fie echidistant, însă în realitate este întotdeauna partizan al partidului din care a provenit. Este minciuna în care ne complacem de un sfert de secol. Pentru că preşedinţii nu se pot schimba, rămâne o singură soluţie: modificarea Constituţiei.

Ce s-ar întâmpla dacă, totuşi, Klaus Iohannis s-ar decide dintr-o dată să fie echidistant, adică să respecte Constituţia? Populaţia l-ar urma şi într-un timp rezonabil am avea două forţe sensibil egale, care ar sta pe picioarele lor. Acum, din păcate, PNL aleargă spre victorie cu ambele picioare de împrumut. Dacian Cioloş face prea mult caz de promisiunea lui de a nu intra într-un  partid. El trebuie să se identifice total cu PNL, altfel nu face altceva decât să păcălească alegătorii. O minciună amânată nu este mai puţin vinovată.