Politica prudentei si apararea libertatii
Politica este, pentru foarte multi dintre contemporanii nostri, un exercitiu al nemasurii utopice: realitatea trebuie sa& lase loc, in ritm de mars triumfal, acelui maine in care sa se adune toate promisiunile progresului. Umanitatea care va locui acest viitor se va elibera de inegalitate, de saracie si de ignoranta.& Emancipata si& inseninata, ea& va domni peste pamantul eliberat de noxe si de poluare: un rai al ordinii, al frumusetii si al planificarii, un eden din care orice urma de imperfectiune& va fi fost& alungata, in favoarea rigorii ideologice fara de fisura.
& & & & & & & & & Pentru acesti adepti ai efervescentei& utopice prudenta& este, prin chiar natura ei, un inamic redutabil. Inseparabila de guvernarea limitata, prudenta este privita , de toti cei& ce prefera incolonarea totalitara, ca un pacat de moarte comis impotriva intregii umanitati. & Marelui proiect colectiv de regenerare& prudenta ii opune un egoism reactionar: lupta impotriva ei devine o& lupta pentru& salvarea omenirii insesi.
Prudenta si libertate
Si poate ca& ostilitatea cu& care este intampinata prudenta de toti acesti profeti ai viitorului luminos este justificata,de vreme ce prudenta refuza, in numele luciditatii si al modestiei, ambitia de planificare si de nivelare pe care toate utopiile o presupun. Caci prudenta, atat& de nespectaculoasa, intrevede in edificiul grandios al progresului politic detaliile& responsabile pentru suferinta umana si pentru& nefericirea organizata statal, in mod riguros si implacabil. Prudenta & sesizeaza nuantele pe care privirea globala si entuziasta le ignora, sedusa fiind de peisajul miraculos care se infatiseaza, convocat de idee.
Intre& tenacitatea reformelor si elanul revolutiei prudenta va prefera, mereu,& sobrietatea sceptica a unei abordari care sa accepte imperfectiunea umana si imperfectiunea politicii, caci doar& schimbarile& atente la context si la tesutul social, pot provoca mutatia de& profunzime.& Pe linia unor & Edmund Burke, Alexis de Tocqueville, Michael Oakeshott, Raymond Aron sau Sir Isaiah& Berlin, prudenta& refuza domnia adevarului unic si formuleaza , tenace, un argument & in favoarea& conversatiei ce aduce impreuna trecut si viitor, trecand prin prezent.
Prudenta descurajeaza, prin instrumentele guvernarii limitate, despotismul ideocratic, hranit de ambitia de reordonare prin inginerii sociale.& & Cu gandul la parintii fondatori americani, ea recunoaste necesitatea & echilibrului& si controlului& institutional, spre a tempera instinctele liberticide ce locuiesc in natura umana. Guvernarea limitata pe care& o imagineaza este una& a legilor, iar nu a pulsiunii mesianice.&
& Prudenta modeleaza, discret si modest, un profil al actiunii politice: este acea& politica la scara umana care, in secolul XX, s-a definit ca alternativa la planificarea totalitara. Proprietatea privata, libertatea si domnia legii sunt elementele fara de care politica prudentei nu poate fi imaginata. Ea nu aspira sa cladeasca& pe& terenul eliberat& prin distrugere, ea nu predica supunerea in fata& cuvantului strigat cu furie de megafoane, ea& nu viseaza la ordinea de& cazarma a unei lumi aseptice si perfecte.
In contra acestei viziuni ce exalta virtutile planificarii si a dominatiei statale, politica prudentei traseaza& un drum& al duratei lungi si al libertatii. Arhitectura & societatii& nu poate fi redusa& la cateva elemente simplificatoare , iar natura umana nu este materia din care sa se cladeasca soclul unui stat despotic. Celor care isi& privesc & nefericirea& prudenta nu le poate oferi mantuirea, ci doar povara responsabilitatii.
Paradisului inselator imaginat de intelectuali prudenta ii opune peisajul familiar al unei realitati ce nu se supune dictatului visului. Ea lumineaza un pamant ai carui locuitori nu sunt ingeri, spre a reaminti formula memorabila a lui Madison. Fidela elanului reformator, iar nu distrugerii, prudenta revine pe cararile traditiei, spre a permite viitorului sa se nasca. Curajul prudentei este unul al luciditatii, unul care evita, deliberat, saltul in gol al revolutionarilor fascinati de himera egalitatii. Ea priveste spre omul concret, prins in tesatura institutiilor sale, iar nu spre umanitatea abstracta: granita dintre decenta si delirul demagogic este una pe care prudenta o cunoaste, din experienta secolelor ce ne preceda. – Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro
Comments