Populismul nu are limite

„Noi nu vom pune niciodată interesele de partid înaintea intereselor ţării”. „Mi-am asumat rolul de a deconta tot”. „De ce sunt rău? Sunt rău pentru că vreau ca în ţarâ să nu mai intre fructe şi legume otrăvite din străinătate? Pentru că îmi doresc ca şi românii să aibă acces la credite?”. Şi se poate continua în acest fel.

Liviu Dragnea are deja un discurs bine conturat. Merge pe patriotism, pe apărarea drepturilor românilor de a face ce trebuie din ţara lor. Sunt cuvinte mari.
Este aici o demagogie care ar putea fi de mare efect dacă nu ar veni de la un politician ce trece ca fiind foarte corupt. Prin urmare întregul său discurs este pus sub semnul întrebării.

Cum este discursul lui Ludovic Orban? La fel de găunos, numai că pe invers. Cum este discursul lui Klaus Iohannis? Mai puţin frenetic, însă se înscrie în aceeaşi logică a populismului.
Ne aflăm, totuşi, în faţa campaniei electorale pentru Parlamentul European. Nu din partea liderilor politici este de aşteptat să dea tonul. Deşi se află pe liste de partid, fiecare candidat ar fi normal să se prezinte singur. Vedem din ce în ce mai clar că în ultimă instanţă contează omul, nu partidul.

Ar trebui să avem alegeri ca de primari. Ar trebui ca fiecare candidat să fie cântărit în parte. Din păcate acest lucru nu este posibil. Candidaţii independenţi nu au nicio şansă. Cazul Mircea Diaconu a fost o excepţie care nu se mai poate repeta.
Oficial, campania electorală nu a început. Dar ceea ce lipseşte sunt doar listele de candidaţi. În rest este campanie în toată regula.

Mai mult decât atât, anul acesta organizându-se şi alegeri prezidenţiale, se suprapun două campanii. De altfel, Klaus Iohannis şi-a anunţat candidatura de anul trecut. PSD ezită, însă după modul în care se aruncă în luptă este aproape sigur că Liviu Dragnea îşi va anunţa candidatura. Nu mai poate da înapoi. Acest lucru pune la grea încercare alianţa cu ALDE. Călin Popescu Tăriceanu şi-a anunţat foarte clar intenţia de a candida.

Nu trebuie uitat nici Dacian Cioloş. Cu exitările deja cunoscute, Cioloş dacă va continua să dea răspunsuri în doi peri va deveni un personaj neinteresant.
Prin urmare avem în această campanie cel puţin patru vârfuri de atac. Nu o includem aici pe Laura Codruţa Kovesi pentru că este prinsă în concursul pentru funcţia de procuror şef european, însă speculaţiile nu pot fi ocolite.

Campania actuală va fi cu atât mai dură cu cât în buget partidelor li s-au alocat sume mai mari ca niciodată. Luându-se ca bază de calcul numărul de parlamentari, de primari, de preşedinţi de consilii judeţene, de consilieri, PSD s-a ales cu cea mai mare sumă.
De fapt, indiferent de alocaţiile bugetare, partidele mari, având un numaăr mare de membri, având şi sponsori, aruncă cele mai mari sume în campanii.

Având bani, consideră că nu au nevoie de proiecte concrete, preferând să le compenseze prin atacuri la adresa adversarilor, la adresa contracandidaţilor.
O mare problemă în cazul alegerilor europene este absenteismul. Pentru alegători Parlamentul European are un caracter abstract. Europarlamentarii de până acum, inclusiv cei ce candidează pentru un nou mandat, nu s-au străduit să arate ce rol are Parlamentul European, ce poate face un parlamentar european pentru ţara lui.

Este suficient timp până în 26 mai să se suplinească lipsurile, să se explice rolul Parlamentului European pentru fiecare ţară? Dacă se va renunţa la populism, la discursul găunos, alegerile din luna mai se pot transforma în adevărate tribune de dezbatere publică reală, pe probleme concrete.