Reconstituirea unei tragedii si lipsa consilierii post-traumatice
Fara sa fie trasate sarcini de partid si de stat, ca in fostul regim comunist, filmele americane au un rol educativ de necontestat. Nu stim insa cat se invata si cat poate fi aplicat intr-o tara ca Romania. Din sistemul juridic este clar ca nu se poate lua nimic.
De altfel in filmele romanesti nu vedem niciodata scene spectaculoase din salile de judecata. Nu-i vedem pe avocati confruntandu-se cu procurorii cu argumente mai degraba speculative, de multe ori procesele luand intorsaturi radicale datorita unor amanunte.
Este aproape imposibil sa ne imaginam cum ar fi tratate crimele de la Caracal intr-un film american, pornind de la anchetele facute de specialistii romani care s-au ocupat de acest caz oribil.
Traseul facut de criminal, fapta in sine, se reconstitue la o distanta de 50 de zile de la rapirea, sechestrarea, violarea si uciderea fetitei Alexandra. Lumea se intreaba de ce le-a trebuit anchetatorilor atata timp pana la reconstituire. Pe drept cuvant este revoltata de lentoarea cu care se misca organele de ancheta.
In cazul unor rapiri, mai ales in cazul disparitiei unor minori in filmele americane apar niste persoane care acorda sprijin moral familiilor. Se numesc, daca nu ne inselam, consilieri post-traumatici.
Nu avem de unde sti pentru ca in tot acest timp, de la disparitia Alexandrei, ca si de la disparitia celeilalte victime, Luiza, nu am vazut vreun psiholog pe langa casele celor doua familii. Dimpotriva, familiile au fost amenintate de organele de control ca vor fi amendate daca nu-si tin gura, daca mai vorbesc cu presa.
& Nu par sa fi inteles nici reprezentantii de la cel mai inalt nivel cum trebuie sa se comporte in astfel de cazuri. Presedintele Iohannis s-a grabit sa transmita condoleante familiilor, desi nu se demonstrase cu probe decesul lor.& Ministrul de Justitie pur si simplu a dat un telefon si a anuntat familia ca fetita lor a murit arsa intr-un butoi. Nu se baza pe nimic, dar dorea sa se afle in treaba.
& Consilierea post-traumatica, de ea fiind vorba, lipseste cu desavarsire in toate cazurile sociale. Dorinta de senzational a presei face ca unele evenimente tragice sa fie si mai amplificate.
Singura grija in cazul Caracal a fost de a blura catusele de la mainile lui Gheorghe Dinca sa nu cumva sa i se afecteze imaginea unuia dintre cei mai sadici criminali din Romania.
Dupa astfel de evenimente se trag niste invataturi, se iau masuri pentru preintampinarea lor. S-au luat cumva masuri? Macar s-a discutat la modul cel mai serios? Nu prea. Si nici nu sunt semnale ca s-ar dori acest lucru.
Lumea este deja preocupata de altceva. Se intra in campania electorala cu o mare problema nerezolvata. Presedintele in functie este angajat total in lupta pentru castigarea unui nou mandat. Primul ministru, inscris in cursa prezidentiala, cauta solutii pentru a salva guvernul amenintat cu o motiune de cenzura.
Daca am fi trait intr-o tara normala opozitia ar fi putut inainta o motiune de cenzura pornind de la cazul Caracal, avand ca tema siguranta cetateanului.
Inca nu am ajuns atat de departe cu grija fata de cetatean. Statul nu poate ajuta familiile lovite de tragedii nici macar asigurandu-le un sprijin moral, cum ar fi o simpla consiliere post-traumatica. Orice comentariu este de prisos.
Comments