REPORTAJ. 1 Decembrie cu diaspora romaneasca din Danemarca. 80 de electricieni romani lucreaza intr-un santier naval din Skagen: ,,Oamenii de sus nu sunt pregat

REPORTAJ. 1 Decembrie cu diaspora romaneasca din Danemarca. 80 de electricieni romani lucreaza intr-...

In 2017, santierul naval din Mangalia incepe sa mearga din ce in mai prost, asa ca sute de muncitori emigreaza. Electricieni navali cu experienta lucreaza acum intr-un santier in cel mai nordic oras din Danemarca, in timp ce familiile lor au ramas in Romania. Acestea sunt o parte din povestile lor, pe care Libertatea le publica de Ziua Nationala a Romaniei.&

,,Fara activitatea santierului naval, Mangalia va deveni o a doua Vale a Jiului", se gandesc inca ei la ce a ramas acasa.,,Mi-e dor si de mustele de-acasa", spune sotia unuia dintre cei plecati.Asta din cauza politizarii functiilor expertilor, povesteste un maistru cu experienta, ajuns si el in Danemarca, care crede ca este marea problema din Romania: ,,La transport bagi un viticultor, la sanatate bagi eu stiu pe cine... Nu se poate".Un muncitor roman a lipit pe o scara pe care o foloseste pe santierul din Danemarca benzi izolatoare sub forma de tricolor.

Cand s-a hotarat sa plece din Romania, Costel Boghiu avea datorii la patru banci. Visul sau si al sotiei lui, Anisoara, era sa-si construiasca o casa la Limanu, o comuna din judetul Constanta, dupa ce in primii ani ai relatiei lor au locuit intr-o incapere mica, inchiriata in Mangalia, si au suferit ca nu-i pot oferi mai mult fiului lor, Razvan.& &

Costel lucra din anul 2000 in santierul naval din Mangalia, detinut pe atunci de compania coreeana Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering. Multi angajati ai santierului naval mergeau in Coreea pentru cursuri de specializare si experienta.

Si Costel a lucrat in Coreea de Sud intre 2002 si 2004, perioada in care si-a vazut sotia si fiul doar de patru ori. Cand s-a intors in tara, a inceput sa construiasca o casa la Limanu, dar salariul de electrician naval nu acoperea datoriile la banci, care devenisera apasatoare.&

,,Mi-e dor si de mustele de-acasa"

In 2007, cand avea 41 de ani, Costel s-a hotarat sa plece la munca in Spania, unde locuia fratele Anisoarei. Cei doi soti au plecat impreuna, iar fiul lor Razvan, in varsta de 19 ani, a ramas in Romania.& &

S-au stabilit la Barcelona si Costel a inceput sa lucreze la o firma care il trimitea pe diverse santiere navale din Spania si Franta. Venitul net lunar era in jur de 1.200 de euro in Spania si 1.400 in Franta, insa salariile intarziau mereu, pana cand firma i-a ramas datoare lui Costel cu echivalentul a trei salarii si o parte din banii de diurna.

Atunci cand salariul intarzia, intarziau si ei cu plata ratelor, ceea ce punea o presiune si mai mare pe familie. Locuiau intr-un apartament din Barcelona pe care-l imparteau cu alti muncitori din Maroc si Peru, in timp ce la Limanu ii astepta casa pentru care facusera datoriile.&

In ciuda greutatilor, perioada din Spania a fost una din cele mai frumoase din viata lor: le placea sa se plimbe pe jos prin oras (nu aveau mereu bani de metrou), le placea clima si firea deschisa a oamenilor, iar Costel a invatat repede limba spaniola, pe care o vorbeste si azi.&

Anisoarei ii era insa dor de Romania, iar intr-una din deplasarile in Franta, langa Bordeaux, s-a simtit coplesita de tristete. ,,Mi-e dor si de mustele de-acasa", i-a spus lui Costel. ,,Mi-e dor de vrabiutele cu care-mi beam cafeaua pe terasa". Insa cel mai dor ii era de casa lor de la Limanu, pentru care facusera tot acest efort.&

Costel a dat in judecata firma din Barcelona, dupa ce a facut mai multe drumuri la Ministerul Muncii din Spania si si-a luat un avocat din oficiu. A castigat procesul si a primit despagubirile trei ani mai tarziu, dupa ce se stabilise deja in Danemarca.&

,,Sufletul lui Costel este acasa, dar el se sacrifica"

In 2010, dupa ce au locuit trei ani si jumatate la Barcelona, Costel si Anisoara au plecat - ea s-a intors in Romania, iar el s-a dus la munca in Norvegia, intr-un santier naval din Tromso, unde avea un venit lunar net de aproximativ 5.500 de euro.&

In 2011, s-a mutat la Skagen, in cel mai nordic oras din Danemarca, unde lucreaza si astazi, 11 ani mai tarziu, intr-un santier naval. El a infiintat divizia electrica din cadrul companiei si coordoneaza o echipa de 80 de romani. Costel are in prezent 56 de ani si este maistru la Karstensens Shipyard A/S. Nu a invatat inca limba daneza, dar se descurca cu engleza si cu romana, limba neoficiala de pe santier.

In ultimii cinci ani, a construit impreuna cu echipa lui 23 de vase de pescuit, iar alte 13 vapoare sunt pe lista de asteptare. ,,Ma bucur ca Costel al meu e bine, s-a zbatut foarte mult sa ajunga unde este astazi", spune Anisoara, sotia lui, care are 54 de ani. Desi e multumit profesional in Danemarca, lui Costel ii lipseste o jumatate de familie.&

<strong>35.397 de migranti originari din Romania si 5.433 de descendenti ai acestora traiau in Danemarca la 1 aprilie 2022, potrivit Ambasadei Romaniei in Regatul Danemarcei, care citeaza Institutul danez de statistica. Dintre acestia, 1.064 au obtinut cetatenia daneza. In regiunea Nordjylland, din care face parte Skagen, traiau 4.108 romani la 1 aprilie 2022. Romanii sunt a treia cea mai numeroasa comunitate de imigranti din Danemarca, dupa polonezi si sirieni. </strong>

Lucreaza impreuna cu fiul lui

Stam de vorba in casa inchiriata din Skagen, unde locuiesc Costel si fiul sau, Razvan, care lucreaza tot pe santierul naval. Anisoara este in Romania si participa telefonic la conversatie. ,,Iti dai seama ca pentru noi acum e o perioada foarte grea, pentru ca suntem despartiti", spune ea. ,,Sufletul lui Costel este acasa, dar el se sacrifica. Daca ar veni acum in tara, spune-mi si mie cine l-ar angaja la varsta lui si sa-i dea un venit cu care sa traim decent."

In 2015, toata familia lui Costel s-a mutat in Danemarca: Anisoara, fiul lor, Razvan, si sotia lui, Stefania. Cei doi nepoti, Vlad, 5 ani, si Maria, 3, s-au nascut in Danemarca. Au locuit impreuna in casa inchiriata din Skagen, pana anul trecut, cand cei mici nu s-au adaptat la gradinita, iar Anisoara, impreuna cu nora ei, Stefania, si cu copiii s-au intors in Romania.

,,M-am gandit ca daca dau copiii la scoala acolo (in Danemarca) si Doamne fereste jobul se termina, vin acasa cu doi copii care nu stiu nici romana, nici daneza", spune Anisoara. ,,M-am gandit sa nu-i pierd pe drum pe undeva."

Costel si Razvan au ramas in casa mare si goala, in care au subinchiriat o camera unui roman. In curte se vad leaganele copiilor, iar in sufragerie, langa perete, calutul balansoar si tricicleta. Nepotii il privesc din fotografiile de familie expuse pe pereti in livingul in care Costel se odihneste seara, cand vine de la munca. E singur acasa cand il vizitam, pentru ca fiul sau si celalalt roman sunt in vacanta in Romania.&

,,Cel mai greu e pentru cei mici, care tot timpul striga: <>", spune Anisoara. ,,Mi-ar fi placut sa aiba si tara noastra ce au ei. Vreau acolo (in Danemarca) ca e Costel, vreau acolo ca mi-e copilul. Vreau aici langa Vlad si Maria, vreau langa Stefania. Ii vreau pe toti laolalta."

Cel mai nordic oras din Danemarca

Skagen face parte din comuna Frederikshavn, unde traieste o comunitate de peste 1.000 de romani. Scoala din Skagen a angajat anul acesta o profesoara care preda limba si cultura romana celor 46 de copii romani care invata acolo.&

Portul din Skagen este cel mai important din Danemarca pentru industria pescuitului, iar orasul miroase adeseori a peste procesat. Mirosul greu, de intestine stricate, ne ingretoseaza in primele zile, pana cand un roman ne atrage atentia ca localnicii nu stramba niciodata din nas, pentru ca asta inseamna ca ,,miroase a bani".&

Casele joase au acoperisuri de tigla rosie si sunt vopsite in ,,galben de Skagen", o nuanta pe care localnicii o folosesc cu mandrie, inclusiv romanii care s-au stabilit aici. Deosebesti cu dificultate casele vechi de cele noi, pentru ca toate respecta acelasi tip de arhitectura. Curtile sunt ingrijite, gazonul tuns la linie, florile in culori asortate si steagul Danemarcei arborat in majoritatea gospodariilor.&

Vara, terasele si hotelurile sunt pline de turisti care vin sa vada muzeele si peisajele marine - Skagen e vizitat anual de doua milioane de turisti. Orasul a avut mereu o viata artistica bogata, incepand cu grupul de artisti impresionisti din secolul al XIX-lea, cunoscut drept ,,Pictorii din Skagen".&

Un obiectiv turistic important este Grenen, un banc de nisip considerat cel mai nordic punct al Danemarcei, locul in care se intalnesc Marea Nordului si Marea Baltica - linia de demarcatie se vede cu claritate, pentru ca cele doua mari au densitati diferite.&

140 de angajati romani

Orasul are o industrie dezvoltata, iar romanii stabiliti aici lucreaza la cele doua fabrici de peste, in santierul naval, la companiile de inginerie navala sau in turism. Intalnesti doctori, arhitecti navali, ingineri, profesori romani si departamente intregi in care se vorbeste romaneste, cum e divizia electrica de la Karstensens.

Intram in santierul naval impreuna cu maistrul Costel Boghiu, care coordoneaza echipa de 80 de electricieni romani. Karstensens este o afacere infiintata in 1917 de o familie daneza, ajunsa la a treia generatie. Pana in 1960, compania facea vase de pescuit din lemn pentru pescarii din Skagen, iar in cei 105 ani de functionare a construit peste 400 de vapoare.&

Astazi santierul naval Karstensens are 550 de angajati, dintre care 140 romani - muncitori, ingineri, arhitecti. Construiesc intre cinci si opt vase noi pe an, care au dimensiunea maxima de 92 de metri lungime. Santierul are 22 de comenzi in asteptare si nu poate accepta nicio comanda noua pana in 2025.

Karstensens vrea sa angajeze inca 50 de muncitori, pe care o sa-i caute in alte tari, ,,pentru ca in comuna Frederikshavn nu se nasc suficienti baieti cat sa hraneasca santierul naval", ne spune Mikkel Ribergaard Nielsen, director de productie la Karstensens.&

<strong>Au nevoie de sudori, constructori, instalatori, tamplari, electricieni si incearca sa-i atraga prin materiale de promovare in limba engleza. <br></strong>Santierul naval ofera cazare ieftina si un program special pentru cei cu familiile in tara de origine: timp de doua luni pot lucra cate 11 ore pe zi, de la sase dimineata pana la cinci dupa-amiaza in timpul saptamanii si de la sapte dimineata pana la doispreze sambata, apoi primesc o luna libera. Cei stabiliti in Danemarca aleg programul normal, de sapte ore si jumatate pe zi, dar cei mai multi au sotiile si copiii in tara si prefera sa munceasca intensiv doua luni, ca apoi sa stea o luna in Romania.

,,Fara activitatea santierului naval, Mangalia va deveni o a doua Vale a Jiului"

Ion Miron, 52 de ani, e multumit de programul de lucru si are senzatia ca nici n-a plecat din santierul naval din Mangalia, unde a lucrat 22 de ani, pentru ca multi dintre colegii lui de acolo s-au mutat si ei in Danemarca.

Ion a fost sef de sectie in santierul naval din Mangalia, unde avea in subordine 100 de oameni. A facut 10 cursuri de specializare in Coreea de Sud si e un bun electrician naval. E mereu atent la detalii, iar Costel Boghiu glumeste ca ,,asta e mai catolic decat Papa".&

A plecat din santierul naval din Mangalia in 2017, cand a simtit ca ,,ceva nu venea bine din spate". Spre deosebire de colegii lui, el nu avea rate la banca si nicio alta obligatie care sa-l constranga, insa mediul de lucru se schimbase. De-a lungul anilor, a primit multe oferte de munca in strainatate, insa pana atunci n-a vrut sa plece de langa fiica si sotia lui.&

,,Cat au fost coreenii a fost bine pentru toata lumea, dar acuma nu mai erau comenzi, nu mai era nimica", spune el.&

Santierul naval din Mangalia a fost detinut din 1997 pana in 2018 de Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering, care era actionar majoritar cu 51%, si de statul roman, care avea 49%. Santierul producea nave comerciale de mari dimensiuni, barje, platforme de foraj marin, macarale si docuri plutitoare.&

In 2016, compania avea aproape 7.000 de salariati, angajati proprii si subcontractati.

In 2018, Daewoo si-a vandut actiunile grupului olandez Damen Shipyards, iar statul roman a devenit actionar majoritar cu 51%. Insa pana la incheierea tranzactiei, care s-a petrecut sub guvernul Dancila, santierul a stat mai multe luni intr-o stare de incertitudine. Primarul Mangaliei, Radu Cristian, a trimis in februarie 2018 o scrisoare presedintelui Romaniei si altor autoritati ale statului prin care cerea ,,luarea unor masuri urgente pentru deblocarea situatiei de la santier", care nu mai primea comenzi din cauza zvonurilor ca va fi inchis.

La acel moment, santierul mai avea doar 1.700 de angajati.&

Un consilier local al Municipiului Mangalia, Ozghiun Menabit, ii trimitea o scrisoare deschisa ministrului economiei, Danut Andrusca, in februarie 2018: ,,Pusi in fata incertitudinii de a mai primi salariul, oamenii isi cauta de munca in alte orase, sau in strainatate. Miile de angajati care au plecat (din santier) au fost profesionalizati cu programe pentru angajati, cu costuri de zeci de milioane de dolari. Salvati Mangalia, domnule Ministru al economiei!" ,,Fara activitatea santierului naval, Mangalia va deveni o a doua Vale a Jiului."

Consilierul local a avut dreptate: multi dintre electricienii navali pe care i-am intalnit in Danemarca au plecat atunci. Majoritatea au fost adusi de Costel Boghiu la Karstensens sau s-au chemat unii pe altii in anii ce au urmat. Sunt electricieni cu experienta, care au facut cursuri de specializare si au lucrat in Coreea de Sud, iar danezii s-au bucurat sa-i angajeze.&

Consilierul local s-a inselat insa atunci cand a spus ca ,,Mangalia va deveni o a doua Vale a Jiului". Fostii angajati ai santierului au plecat sa munceasca in strainatate si au trimis banii acasa, la familiile lor din Romania. Pretul esecului de management al statului roman este platit de familiile din Mangalia.&

In 2019, santierul naval din Mangalia a avut pierderi mai mari decat cifra de afaceri - 152 milioane lei, la o cifra de afaceri de aproximativ 131 milioane lei.

In 2021, activitatea santierului naval din Mangalia a continuat cu concedieri si numiri politice, iar in 2022 a inregistrat din nou pierderi si o scadere a cifrei de afaceri. Desi grupul olandez Damen si-a propus sa ajunga la 3.000 de salariati, acest obiectiv inca n-a fost atins.

Ion Miron spune ca s-ar intoarce in Romania ,,in secunda doi" daca santierul din Mangalia ar avea comenzi si ar oferi salarii decente. ,,Vreti sa va spun o chestie? Cat am stat eu pe santier, am format multi baieti mai tineri, mai batrani, care acuma sunt in toata lumea: Canada, Norvegia, Germania, peste tot. Si ma suna: <> - adica culorile. Nu zic ca 100%, dar 70% din ei s-ar intoarce."

,,Si aici (la Karstensens) sunt baieti care au lucrat cu mine in echipa si i-am format. Daca vor sa faca vapoare (la Mangalia), ar avea cu cine. Ar veni si pe un salariu la jumate cat e aici, numai sa stea acasa", spune el.

Ion e dezamagit de coruptia din Romania si de faptul ca cei din functii de conducere sunt numiti politic: ,,Oamenii de sus nu sunt pregatiti, sunt zero. Din cauza sistemului nu avem nimic in tara. Ba, tu ce (culoare politica) esti? Ia, te fac director la santier, ca avem guvern. De maine incepi sa faci vapoare. La transport bagi un viticultor, la sanatate bagi eu stiu pe cine... Nu se poate".

Aceasta este prima parte dintr-un reportaj ce urmareste o echipa de 80 de electricieni navali romani care lucreaza in Danemarca. In Libertatea de maine puteti citi partea a II-a.&