Respinsii
Numarul mare de semnaturi obligatorii a scos din cursa prezidentiala atat amatorii, cat si cateva figuri politice relativ cunoscute.
Printre cei care nu au reusit sa adune semnaturile necesare se numara si Liviu Plesoianu. Fost membru PSD, el s-a remarcat prin atitudinea de fronda fata de conducerea partidului. A candidat la functia de presedinte al PSD obtinand un numar semnificativ de voturi. Asadar, in randul partidului avea o oarecare notorietate si credibilitate. Care, iata, la adunarea de semnaturi nu i-a folosit la nimic.
O alta figura politica pe care au incercat sa o scoata din cursa inainte de a incepe marea confruntare este Viorel Catarama. Vechi membru PNL, el s-a facut remarcat prin atitudini critice fata de toate conducerile PNL, inca din anii ’90. Este un om bogat si are pretentia de a fi considerat un om de dreapta. Intr-adevar, are idei de dreapta, uneori foarte de dreapta. Este cunoscut ca un critic al politicilor de stanga, luand atitudine fata de masurile populiste ale guvernului PSD. A lansat teza „aristocratiei bugetare”, dar are o atitudine la fel de critica si la adresa PNL, a presedintelui Iohannis.
Cei care si-au anuntat candidatura au avut parte de o mica si trecatoare glorie. Cu exceptia lui Catarama, respins de Biroul Electoral Central, ceilalti pretendenti au fost respinsi de public. Daca ar fi fost candidati propusi de un partid alta ar fi fost situatia.
Pentru a aduna peste 200.000 de semnaturi iti trebuie o logistica serioasa. Nu acelasi lucru este necesar la alegerile de primari. Numarul de semnaturi necesare este relativ mic, in functie de marimea localitatii. La nivel local o persoana relativ cunoscuta, cu o pozitie in comunitate, poate aduna semnaturile necesare. In schimb nu are nicio sansa sa castige. Si aici partidele mari au prima sansa, mai ales cand alegerea se face dintr-un singur tur.
Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat la alegerile prezidentiale daca legea era aceeasi. Cu alegeri dintr-un singur tur ar fi castigat Adrian Nastase in fata lui Traian Basescu, dar si Mircea Geoana in fata lui Basescu. La alegerile din 2014 Victor Ponta a obtinut 40,44% din voturi, iar Klaus Iohannis 30,37%.
Cu alegeri intr-un tur ca la primari, Victor Ponta ar fi acum un presedinte care se pregateste pentru obtinerea celui de-al doilea mandat.
Inegalitatea de sanse este data si de apartenenta la un partid, dar si de legi contradictorii. Drept consecinta niciodata nu va fi ales cel mai bun dintre cei mai buni.
La alegerile parlamentare situatia nu este diferita. Parlamentarii sunt alesi pe liste de partid, dar odata intrati in parlament se pot plimba de la un partid la altul. Astfel majoritatile sunt fluide, provoaca instabilitate politica, dar si crize prelungite. Chiar in aceasta perioada sunt mari miscari de trupe in parlament care pun sub semnul provizoratului guvernul care este chemat sa organizeze alegerile prezidentiale.
Vorbim aici de o legislatie prost intocmita de care se poate profita numai in sens negativ. Cui foloseste o lege care le permite parlamentarilor sa migreze de la un partid la altul desi au fost alesi pe liste de partid? De ce primarii isi pierd functia daca isi dau demisia din partidul pe lista caruia au fost alesi? De ce presedintele tarii este ales din doua tururi, iar un primar dintr-un tur?
Pot fi dezbatute aceste probleme intr-o campanie electorala pentru alegerea presedintelui? Pot, dar nu de partidele direct interesate in perpetuarea actualei harababuri din legislatie. Poate ca cei respinsi ar fi avut curajul sa expuna in mod transant aceste anomalii din legislatie care numai democratice nu pot fi considerate.
Comments