Romania din slogane

Mai sunt opt zile până se intră oficial în campania electorală şi nu se simte atmosfera premergătoare marilor competiţii. Au apărut pe străzi câteva imagini uriaşe, dar impactul lor este nesemnificativ. Lipsesc, într-adevăr, mesajele mobilizatoare. Dacă este să culegem din puzderia de declaraţii, nu găsim nimic demn de reţinut. Suntem în situaţia unor oameni lipsiţi de cele necesare traiului care caută prin gunoaie fără să găsească nimic ca să-şi potolească foamea.

Nu ştiu cum se explică situaţia aceasta. O fi din cauza liderilor? Nu mai au partidele suflu? Dacă au apărut pe liste nume noi într-o proporţie care trece de jumătate, majoritatea tineri, înseamnă că vine din spate o nouă generaţie. Nu are nimic nou de spus această generaţie?

Lumea politică este din ce în ce mai obosită şi lipsită de imaginaţie. Sloganele sunt slabe, greu de ţinut minte. Apelul la România este oarecum de înţeles, dar nu ştim dacă cetăţenii se vor lăsa pătrunşi de mesaj. Comentând sloganele unor partide, Traian Băsescu a mai lansat o perl㪠degeaba eşti mare dacă eşti prost. Se referea la partidele mari.

Nu mai există personaje care să însufleţească masele. Au dispărut marii oratori, deşi temele au rămas. Sunt atâtea lucruri care îşi aşteaptă rezolvarea, iar politicienii zilei de azi nu sunt în stare să vorbească despre ele. Dacă nu ar fi “lupta anti-corupţie” nu ar fi nimic.

Unde este România? Se ascunde în slogane. Sloganul PSD sună promiţător ÎNDRĂZNEŞTE SĂ CREZI ÎN ROMÂNIA.  Va trebui să umple cu ceva acest slogan, să aducă argumente. Din lipsă de imaginaţie PNL a preluat sloganul adversarului şi a mai adăugat la el câteva cuvinte. Astfel că sloganul PNL sună aşa ÎNDRĂZNEŞTE SĂ CREZI ÎN ROMÂNIA CONDUSĂ DE OAMENI CINSTIŢI – DACIAN CIOLOŞ PRIM-MINISTRU. Ce mai poţi spune? Înţelege toată lumea că este o competiţie, că se intră în campanie electorală. Dar cu astfel de texte?

Preşedintele Klaus Iohannis, intrat în campanie electorală face apel către partide să-şi scoată de pe liste “penalii”. Adică persoanele care au dosare penale. Poate că ar fi mai de folos să ceară partidelor să renunţe la proşti. Aceştia, ajunşi în funcţii publice, sunt tot atît de periculoşi, sau chiar mai periculoşi decât “penalii”. Acestora din urmă le poate veni de hac justiţia, dar ce te faci cu proştii?

România, ca să interpretăm şi noi sloganele de mai sus, îndrăzneşte să se lase pe mâna mediocrităţilor, incapabililor promovaţi într-o veselile de partide. Dacă promovarea mediocrităţii a ajuns politică de stat măcar în campaniile electorale alegătorii ar avea dreptul să vadă, să asculte persoane inteligente. Slabe speranţe. Cel mult trebuie să se mulţumească cu personaje care au ceva mai mult bun simţ.

Consecinţele lipsei de idei nu întârzie să apară. În locul dezbaterilor de idei, cum se spune, apar certurile; atacurile la persoană iau locul argumentelor. Sunt, desigur, şi excepţii, dar se pierd în noianul de mizerii. Impresia generală este de haos,  de luptă ca în junglă. De nicăieri, nicio luminiţă de speranţă concretă.

De unde ar putea veni, totuşi, o surpriză plăcută? Din două direcţii. PSD ar putea veni cu o propunere de prim ministru, o persoană onestă şi inteligentă. Cum PNL s-a fixat pe Dacian Cioloş, ar fi o dovadă de bun simţ dacă acesta ar intra în concediu pe perioada campaniei electorale. Am avea în felul acesta două direcţii clare după care s-ar alinia şi restul partidelor. În primul rând trebuie clarificat statutul masculului alfa. Altfel, turma se sălbăticeşte.