Romania, inainte si dupa Alexandra
Daca soldatii se calesc in razboi, proba de foc a fiecarui politician este rezistenta la opiniile critice. Gura mare si obrazul gros, conditii sine qua non fara de care un om intrat in viata politica nu se poate numi om politic.
Date fiind aceste calitati, din fericire destul de rare, avem, totusi, destul de putine exemplare de genul acesta. Sunt putini, dar puternici. Influenta lor este decisiva pentru climatul general din Romania. Sunt rari, dar tari.
In definitiv, o tara este condusa de o mana de oameni, sub o suta. Intr-o vreme, cei din teritoriu erau numiti „baroni locali”, iar cei de la centru nu erau desemnati cu un cuvant anume. O vreme li se spunea pur si simplu „lideri”. Cu timpul a aparut un cuvant care a pus semnul egal intre ei, indiferent de pozitia, puterea si influenta pe care o aveau. Li s-a spus „corupti”.
Problema era ca si „coruptii” le spuneau altor corupti tot „corupti”. S-a ajuns la concluzia ca cuvantul in sine nu este potrivit pentru cineva despre care se stie ca este un corupt, dar inca nu este condamnat definitiv. Asa ca li s-a spus „penali”.
Oricum, expresia „baron local” a avut un impact social si politic mai puternic decat banalul „penal”. Baronul local are chip si nume. Penalul este ceva abstract. Pacat ca, desi nu au disparut, si unii si altii sunt pusi in umbra de alte expresii generalizatoare legate de sistem, de interlopi si clanuri de interlopi, de functionari ai statului aflati in relatii de afaceri si prietenii cu persoane dubioase.
Acum nu se mai practica atacul la persoana, ci la sistem, la un domeniu intreg, la gramada.
Acest lucru a devenit clar odata cu declansarea crizei provocate de rapirea, violul, uciderea unei fetite de 15 ani. Institutii responsabile cu siguranta cetateanului si-au dovedit ineficienta, incapacitatea, indiferenta fata de siguranta, de viata unui copil.
Numarul de telefon 112,& gestionat de STS, numarul de telefon in care isi pun sperantele toti cei aflati intr-o situatie limita – infarct, agresiune, talharie, rapire, viol, crima etc. – s-a dovedit a fi o gluma. Un fel de 89-89 de pe vremuri cand „oltencele fierbinti” ii indemnau pe barbati sa le sune. Afacerea consta in banii pe care fetele, in fapt niste babe cu voci de sirene, ii incasau pentru telefonul gestionat de clanurile de interlopi. Cu timpul vocile nu au fost suficiente. S-a trecut la traficul de carne vie.
Persoanele din spatele telefonului de urgenta 112 au ramas in postura babelor care raspundeau la 89-89.& Numai ca nu sunt babe, ci functionari ai statului platiti sa salveze persoane aflate in dificultate.
& La testul „Alexandra” au dat gres. Fetita sechestrata intr-o casa mai groaznica decat in filmele horror,& batuta, violata, legata, a reusit – numai ea a stiut cum – sa puna mana pe un telefon si sa sune la 112. Politia si procuratura au ajuns la locul cu pricina dupa 19 ore. Timp in care rapitorul, violatorul, bruta cu chip de om, a omorat-o si a ars-o cu speranta ca o sa stearga urmele. Cum facuse inainte cu alte victime.
In tot acest timp politia si un procuror stateau la poarta lui asteptand ora sase dimineata, pentru ca asa au inteles ei regulamentele, ordinele, litera si spiritul legilor care guverneaza Romania.
Intreaga tara a fost socata. Nu atat de grozavia crimelor, cat de ineficienta institutiilor, politie, parchet, politisti, autoritati, ministere, guvern, presedintie. Toti, de sus in jos, de la presedintele tarii si prim ministru pana la prefect, sefi de politie, procurori sefi, se balbaie de zile intregi sa dezlege misterul crimelor din casa groazei din orasul Caracal.
Acestea fiind faptele, data fiind reactia opiniei publice la informatiile furnizate de mass media, putem afirma ca dupa cazul Alexandra Romania nu va fi aceeasi Romanie. Sau nu ar trebui sa mai fie. In plan uman, tragedia de la Caracal echivaleaza cu o revolutie, o revolutie a constiintelor.
& Dar oare aceasta revolutie a constiintelor va reusi sa penetreze obrazul gros al politicianului? Nu se va ineca in gura lui mare, ca un hau? Mai exact, tinand cont de conjunctura actuala, gura unui politician care vorbeste intruna este ca o casa a groazei, ca harababura din casa si curtea criminalului Gheorghe Dinca. Ce ne facem daca si in mintea majoritatii politicienilor din aceasta tara este aceeasi dezordine ca in vasta proprietate a celui ce a ingrozit o intreaga tara prin crimele lui, prin faptele lui abominabile?
& In orice caz, trebuie sa punem fata in fata doua imagini ale Romaniei, inainte si dupa Alexandra. Lucrurile nu pot ramane la fel. Dupa Alexandra, daca Romania va mai fi aceeasi Romanie nu mai merita sa i se spuna tara.
Comments