Sarbatoare 1 august. O zi insemnata pentru toti crestinii. Dezlegare la ulei si vin

Sarbatoare 1 august. O zi insemnata pentru toti crestinii. Dezlegare la ulei si vin

"Praznuirea scoaterii cinstitei Cruci a Domnului s-a asezat in aceasta zi, inca de pe vremea dreptcredinciosului imparat grec Manuil si a marelui domn al Rusiei, Andrei Gheorghievici. Acest praznic s-a asezat in aceasta zi de Preasfintitul Luca, patriarhul Constantinopolului, de mitropolitul Constantin al Kievului si de Nestor, episcopul Rostovului". (Vietile Sfintilor)

Rugaciunea care se spune in timpul Postului Sfintei Maria

S-a facut aceasta pentru a sarbatori victoriile din doua confruntari militare simultane, rusii asupra bulgarilor si grecii asupra turcilor, comandantii celor doua armate, purtand cu ei in lupta icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Sfanta Cruce, s-au instiintat unul pe altul "prin epistola de biruinta lor, cu ajutorul lui Dumnezeu, impotriva vrajmasilor, si de stralucirea cea minunata pe care o vazusera iesind din chipul Mantuitorului si au preamarit pe Dumnezeu". (Vietile Sfintilor)Si sfatuindu-se cu arhiereii lor, au asezat praznicul de astazi. De atunci s-a numit sarbatoarea: Scoaterea Sfintei Cruci.Cand se scoate la paraie, la fantani si la izvoare Crucea Domnului, trebuie sa se scoata impreuna si cu sfintele icoane.Sfanta Cruce este praznuita de-a lungul anului bisericesc de mai multe ori: Duminica Sfintei Cruci, a 3-a duminica din Postul Mare; Aratarea pe cer a semnului Sfintei Cruci in Ierusalim, pe 7 mai; Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.* Sfintii 7 frati Mucenici Macabei au suferit chinuri mari si moarte martirica pentru ca s-au opus incercarilor de intoarcere a poporului iudeu de la credinta in Dumnezeu la inchinarea la idoli.Prigoana a inceput in timpul regelui Antioh al IV-lea (175-164 i.Hr.), care se chema si Epifanis, adica luminos, "dar care mai mult era numit de altii Epimanis, adica nebun, pentru ca s-a sculat cu nebunie impotriva lui Dumnezeu cel adevarat si impotriva sfinteniei Lui, facandu-se chip al lui Antihrist". (Vietile Sfintilor)Pe fondul tulburarilor lumii iudaice, regele Antioh, care domnea intr-o parte a imperiului intemeiat de Alexandru cel Mare (Macedon) (336-323 i.Hr.), a dispus ca toate popoarele din toate semintiile aflate sub conducerea sa sa adopte valorile elenistice si in mod obligatoriu cultul zeilor sa fie singurul practicat.In Ierusalim aplicarea acestei dispozitii a fost favorizata "de catre invatatorii cei mincinosi ai legii si de catre arhiereii Ierusalimului, iubitori de stapanire", intre care s-a aflat si marele arhiereu, Menelae.Hotarati sa se impotriveasca lui Antioh, "ierusalimitenii au inchis cetatea impotriva lui, insa nu au putut sa se impotriveasca puterii lui, de vreme ce era neunire intre cetateni; pentru ca unii dintr-insii, care se abatusera spre elinism, erau prieteni ai imparatului, iar mai vartos Menelae, mincinosul arhiereu". (Vietile Sfintilor)"De aceea, imparatul a luat cetatea cu puterea sa de oaste si a poruncit ostasilor sa ucida fara de crutare pe toti cei ce se vor intampla pe ulitele cetatii; apoi, intrand prin case, sa injunghie pe barbati si pe femei, pe batrani, pe tineri si pe prunci. Numarul celor ucisi in cele trei zile a fost optzeci de mii, iar al celor legati si aruncati in temnita, patruzeci de mii. Multi dintre acei cetateni au fost dati in robia ostasilor, care au indraznit a intra cu mandrie in templul Domnului, avand inainte conducator pe Menelae, care se facuse vanzatorul patriei si al legii". (Vietile Sfintilor)Atunci cand nimeni nu indraznea sa se numeasca iudeu, nici sa faca ceva dupa legea lui Moise, pentru ca toti vedeau inaintea ochilor lor chinurile si moartea care ii astepta, au fost prinsi, impreuna cu mama lor, si cei sapte frati Macabei.Citeste mai mult pe Agerpres.