Sarbatoare 25 februarie. Un mare sfant este cinstit de credinciosi: zi importanta a ortodoxiei

Sarbatoare 25 februarie. Un mare sfant este cinstit de credinciosi: zi importanta a ortodoxiei

Sarbatoare 25 februarie. Un mare sfant este cinstit de credinciosi: zi importanta a ortodoxiei

OrtodoxeSf. Ier. Tarasie, patriarhul ConstantinopoluluiDuminica a 33-a dupa Rusalii

Greco-catoliceDuminica 33 dR. Sf. aep.Tarasie al Constantinopolului

Romano-catoliceDuminica a 2-a din Postul MareSf. Cezar, medic

Sfantul Ierarh Tarasie este pomenit in calendarul crestin ortodox in ziua de 25 februarie.

S-a nascut la Constantinopol, intr-o familie influenta din capitala imperiului, urmand tatalui sau in inalte functii publice din administratia bizantina.

Sfantul Tarasie a fost chemat in scaunul arhiepiscopal al Constantinopolului de catre imparateasa Irina (regenta intre anii 780-797; imparateasa intre anii 797-802), cu toate ca era mirean. Demersul imparatesei a venit dupa moartea imparatului Leon IV (775-780), prigonitor al iconodulilor, cei care se inchinau sfintelor icoane, in dorinta de a pune capat tulburarilor si de a restabili dogma dreptei credinte.

Tarasie, unul dintre cei mai buni si mai iubiti demnitari din imperiu, a acceptat propunerea imparatesei de a ocupa scaunul patriarhal al Constantinopolului, cu conditia sustinerii si organizarii unui nou sinod ecumenic, singura instanta autorizata si suficient de puternica pentru a pune capat ereziei iconoclaste.

Deci schimbandu-si randuiala, Sfantul Tarasie a inceput o viata sfanta, chiar daca si pana atunci traise nu dupa trup, ci dupa duh: "Infranarea si postirea lui era mare de-a pururea, avand somn putin, si petrecea in gandiri dumnezeiesti si in rugaciuni toata noaptea. Nu s-a odihnit pe pat si in asternut moale, nici s-a imbracat in haine moi, nici nu l-a vazut cineva din slujitorii lui lepadand candva braul sau si hainele, cand avea nevoie sa se odihneasca, nici a lasat ca cineva sa-i scoata incaltarile din picioare, avand intru pomenire cuvintele lui Hristos: 'N-am venit ca sa-mi slujeasca mie' ". (Vietile Sfintilor)

"Spre cei saraci si scapatati era milostiv fara de seama, hranind pe cei flamanzi si imbracand pe cei goi, carora si bolnita le-a facut si in toate zilele le-a fagaduit hrana din venitul patriarhiei; si singur le slujea lor, iar mai ales la ziua Invierii lui Hristos le punea masa cu mainile sale; apoi si in alte zile aceeasi facand, avand scris pe nume pe fiecare dintre dansii. Dupa aceea a facut casa de straini si o manastire din averile parintesti in Bosforul Traciei si a adunat ceata de monahi imbunatatiti intr-insa, dintre care multi, in atata sfintenie si desavarsire au ajuns, incat au fost chemati si la arhierestile scaune si s-au facut stalpi nemiscati sobornicestii credinte". (Vietile Sfintilor)

Intronizat ca arhiepiscop al Constantinopolului, Sfantul Tarasie a convocat ultimul sinod ecumenic, invitand toate bisericile patriarhale si biserica Romei.

Sinodul al VII-lea Ecumenic s-a reunit la Niceea (Bitinia, Asia Mica) in anul 787 si a fost prezidat de Sfantul Tarasie, in calitatea sa de patriarh al Constantinopolului. Sinodul a condamnat iconoclasmul ca erezie si a restabilit cultul sfintelor icoane. A fost ultimul din cele sapte sinoade ecumenice.

La iesirea sa din trup, Sfantul Tarasie se lupta cu diavolii, "intrebandu-se cu dansii si la toate le raspundea, ca un biruitor. Cand aceia, urmandu-i viata lui din tinerete, multe lucruri nedrepte aruncau cu minciuna asupra lui, el graia impotriva lor: 'Nevinovat sunt de ceea ce ziceti; minciuna clevetiti asupra mea si nu aveti intru mine parte!' Era langa dansul scriitorul vietii sale, Ignatie, episcopul Niceii, fiind inca in diaconeasca randuiala, atunci sezand langa bolnav, auzea cuvintele sfantului, cu care se impotrivea duhurilor celor nevazute". (Vietile Sfintilor)

"Deci, slabindu-i limba, cu mana gonea pe diavoli si-i alunga, biruindu-i. Apoi, plecandu-se ziua si savarsind cantarea de seara dupa obicei, cand s-a inceput psalmul lui David: 'Pleaca, Doamne, urechea Ta si ma auzi', prea sfintitul patriarh Tarasie, cu pasnic chip si cu fata luminoasa, si-a dat duhul sau in mainile Domnului, pascand Biserica Domnului 22 de ani, si s-a sfarsit pe vremea lui Nichifor imparat, care a venit dupa Irina, plangand dupa dansul imparatul, boierii si toata cetatea, barbatii cei duhovnicesti si mirenii, dar mai ales saracii si scapatatii, sarmanii si vaduvele, caci era catre aceia foarte milostiv, tuturor bun pastor, parinte iubit si invatator folositor si fiecaruia ajutator si aparator in primejdii". (Vietile Sfintilor)

Patriarhul Tarasie a fost ingropat in manastirea zidita de el, pe malul Bosforului.

Comments