Sfarsitul unui conflict deschide calea altui conflict
Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra conflictului dintre guvern si presedintie. Decizia este obligatorie. Presedintele este obligat sa numeasca ministri propusi de primul ministru.
A devenit o regula generala ca la orice propunere a premierului, indiferent de natura ei, presedintele sa spuna un NU hotarat. Guvernul se adreseaza CCR, iar dupa un timp destul de indelungat judecatorii Curtii, dupa o matura chibzuiala mai mult politica decat juridica, sa-i dea dreptate unuia sau altuia. Uneori deciziile sunt interpretabile, ca judecata rabinului.
In ciuda nemultumirilor unei parti a populatiei, avem, totusi, un mecanism la care se poate recurge in situatii de conflicte institutionale.
Dar sfarsitul unui conflict nu inseamna altceva decat inceputul unui nou conflict. Politicienii au resurse nelimitate pentru declansarea unor conflicte, deseori sfarsind prin a deveni crize in toata regula.
Sa ne amintim de refuzul presedintelui de a revocare din functie a procurorului-sef DNA, Laura Codruta Kovesi. Pana la urma CCR i-a dat castig de cauza guvernului. A fost una dintre cele mai mari infrangeri ale presedintelui Iohannis.
Dar pierderea unei batalii nu inseamna pierdera razboiului.
Nici pierderea mai multor batalii, in politica, nu inseamna pierderea razboiului. Prin urmare, presedintele continua sa refuze pe banda rulanta propunerile venite din partea guvernului.
& :i va refuza pana la sfarsitul mandatului tot ce vine dinspre PSD, iar in al doilea mandat, daca va castiga alegerile prezidentiale din noiembrie, daca guvernul va avea aceeasi culoare politica, va continua sa spuna NU. Asa este programat.
Sa presupunem ca presedintele rezultat in urma alegerilor de la sfarsitul acestei toamne va avea alta culoare politica decat majoritatea care se poate realiza in parlament.
O varianta: Iohannis presedinte. Majoritatea parlamentara: PSD, Pro Romania, ALDE. Nu este nevoie de niciun comentariu. Este ceva ce deja am vazut.
Varianta a doua: Viorica Dancila presedinte. Majoritatea parlamentara: PNL-USR-PMP-UDMR, parti din ALDE si Pro Romania. :i aceasta varianta este de necomentat.
Varianta a treia: Barna presedinte. Majoritatea parlamentara& formata va fi cam aceeasi ca in situatia in care iese presedinte Klaus Iohannis. Aici intervine un element esential. Alianta USR-PLUS a intrat in alegeri cu un tandem. In cazul in care Dan Barna ajuge presedinte, functia de prim ministru ii revine lui Dacian Ciolos. Va accepta PNL sa intre intr-un& guvern in care sa nu-i revina functia de premier? Nici vorba. Mai mult, este foarte posibil ca respectiva functie sa-i fie oferita fostului presedinte Klaus Iohannis.
& Mai avansam o varianta: un presedinte la care nu s-a gandit nimeni. Ca in Ucraina. Dupa cum declara fiecare candidat prezidential, victoria poate reveni fiecaruia. Colegul nostru din mass media, Radu Moraru, rosteste cu cea mai mare convingere „Cand voi fi presedinte…”. Cu si mai mare convingere o spune Theodor Paleologu. O oarecare jena se observa la Mircea Diaconu, dar restul candidatilor sunt ferm convinsi ca vor ajunge presedinti. Ma rog, asa sunt invatati sa spuna inca de la prima lectie de marketing politic. O astfel de lectie trebuie sa si-o insuseasca fiecare competitor politic, de la candidatii de primari la primari si presedinti de consilii judetene. Adica de toti cei ce, potrivit legii, sunt alesi prin vot direct. Trebuie, ca alegatori si cetateni, sa acceptam acest lucru.
Dar conflictele, declansate exact de cei alesi prin vot direct, trebuie sa le acceptam? In general nu le acceptam. In schimb ne face o placere aproape sadica sa le urmarim, inrolandu-ne intr-o tabara sau alta.
Comments