Transhumanta, o traditie de sute de ani din Muntii Sebesului. Copiii au luat vacanta mai devreme cu...
In satele de munte de pe Valea Sebesului au inceput pregatirile pentru transhumanta, obicei care se pastreaza aici de sute de ani. Zeci de familii care se ocupa exclusiv cu cresterea animalelor urca in fiecare an pe munte pentru ,,varat". Transferul se realizeaza la sfarsitul lunii mai si dureaza pana in septembrie. Prima etapa din acest proces se deruleaza in aceasta perioada.
Elevii si prescolarii din satele Purcareti si Strungari, comuna Pianu, au luat vacanta in data de 17 mai 2024. In 24 mai, au intrat in vacanta copiii de la scolile din satele Loman, Tonea si Plesi, comuna Sasciori. Majoritatea dintre cei aproximativ 250 de copii ii vor urma pe parinti in periplul montan cu animalele, oi si bovine, care se deruleaza pe tot parcursul verii.
Fenomenul scurtarii anului scolar exista inca de pe vremea comunismului, cu acordul autoritatilor din domeniul scolar. Astfel, cu aprobarea Inspectoratului Scolar Judetean, s-a permis ca elevii si prescolarii din cele cinci sate din Muntii Sebesului, localitati in care se practica pastoritul de transhumanta, sa intre in vacanta de vara cu mult mai devreme decat in mod normal. Pentru a recupera programa scolara, copiii din aceste sate merg la scoala si sambata, in restul anului.
Familiile de pastori din Muntii Sebesului urca, la sfarsitul lunii mai, cu animalele, in zona fanatelor, unde stau aproximativ o luna, iar de aici pleaca apoi cu turmele de oi, pentru o perioada de trei luni, in pasunile alpine.
Aici, fiecare sat isi are propriile stane, unde organizarea vietii pastorale se face prin asociere pe criterii de rudenie, prietenie sau vecinatati. Dupa 8 septembrie, coboara din nou in zona prealpina, la fanate, iar de aici, dupa alte cateva saptamani, revin in sat.
Calatorie de o jumatate de zi
Urcarea si coborarea de pe munte sunt evenimente importante din viata acestor comunitati. Vara, localitatile sunt aproape pustii, aici mai ramanand doar persoanele in varsta si cei care au un loc de munca stabil. ,,Scoala se incheie mai iute la noi si se incepe mai tarziu. Se scurteaza vacantele din timpul anului. Odata ce omul se muta cu animalele la munte nu are cine sa mai vada de copii acasa, ca sa mearga la scoala. Merg mai mult iarna si sambata ca sa recupereze. Si toamna, tot asa, cu doua saptamani incepe mai tarziu scoala la noi.
La munte, ii punem pe copii sa mearga dupa vaci, sa scoata oile din strunga, sa aduca o galeata de apa. Sunt munci usoare cu care s-au obisnuit", spune Nicolae Stanus, oier din satul Loman. Calatoria cu animalele pana la primul popas montan dureaza o jumatate de zi.
,,Acasa avem teren, iar sus sunt fanatul si pasunea. Primavara, in jurul datei de 20 mai, jos se opreste totul pentru fanat si urcam aproape de culme pentru o luna. De aici, in luna iunie se merge mai sus in munte, unde se face iarba mai tarziu pentru ca zapada se topeste mai greu.
Dupa aproximativ doua luni venim din nou mai jos si facem nutretul, dupa care, in luna septembrie, coboram acasa pentru iernat", astfel descrie oierul din Loman, pe scurt, activitatile transhumantei. Oamenii si-au construit stane pe munte, unde locuiesc in cele trei luni cat sunt plecati de acasa. Aici produc branza de oaie si de vaca, pe care o vand apoi in magazine, piete si targuri.
Oamenii muncesc la fel de mult ca stramosii lor, insa conditiile de trai s-au schimbat. Soselele de acces au fost asfaltate, iar drumurile de munte au fost reparate, astfel incat distantele sunt parcurse mult mai repede de masinile de teren.
Cu toate acestea, caii au ramas la fel de importanti ca in trecut, fiind folositi intens in cadrul procesului de transhumanta. In cele cinci sate locuiesc aproximativ 1.600 de oameni, cel mai populat fiind Loman, cu aproape 600 de locuitori. Aici are loc, in luna septembrie, un festival al oierilor care marcheaza revenirea acestora la casele din sat.
Campus scolar pentru copiii ,,transhumantei"
Autoritatile locale sustin obiceiul transhumantei si ii sprijina pe crescatorii de animale pentru a ramane in zona si a duce mai departe aceasta traditie. In satul Strungari, de exemplu, a fost amenajat un campus scolar, primul de acest gen din zona rurala a Romaniei. Aici, copii locuitorilor din satele de munte au la dispozitie un internat unde li se asigura, gratuit, cazarea si mancarea pe toata perioada anului scolar.
In schimb, elevii trebuie sa ramana la scoala si sambata pentru a recupera zilele de vacanta prelungita. In cadrul internatului ,,Casa din Munte" sunt cuprinsi circa 35 de copii, care acum nu trebuie sa mai parcurga pe jos, pe carari de munte, prin ploaie, frig si zapada circa 5-10 kilometri pana la scoala. Aici au parte, pe langa gazduire si masa, si de serviciile a doi pedagogi, care ii ajuta sa-si faca temele.
La Strungari si Purcareti exista aproximativ 50 de familii care practica transhumanta. O parte din cele cateva mii de oi sunt duse, in perioada verii, la proprietati cumparate in zona Banatului. In zona semialpina si alpina a Muntilor Sebesului se urca, de aici, mai ales cu cirezi de bovine. Doar in satul Purcareti, potrivit statisticilor Primariei Pianu, sunt peste 1.000 de vaci.
,,Merg cu tot, cu catel cu purcel, ceea ce nu e deloc usor. Dupa cateva saptamani, de Rusalii (23 iunie - n.r.) unii coboara la gospodariile lor, pentru a lasa sa creasca iarba sus la munte. Apoi de Sfanta Marie (15 august - n.r.), urca din nou cu animalele si coboara, definitiv, de Sfanta Marie Mica (8 septembrie - n.r.)", spune primarul din Pianu, Marin Petruse. Acesta afirma ca obiceiul s-a modernizat, dar ca va ramane pentru totdeauna in aceasta zona a tarii.
,,Chiar daca a intrat modernismul si aici, obiceiul se va adapta si se va pastra in continuare. Pana acum 20 de ani vedeai cai inhamati la carute, acum au si masini, tractoare. Se va pastra si pentru ca proprietatile sunt transmise din generatie in generatie, putini sunt cei care au reusit sa cumpere cate un teren in zonele lor. Copiii, in general, se impart. Unii raman in gospodarie si duc traditia mai departe, altii isi gasesc alte locuri de munca", a completat primarul.
Acesta se asteapta ca 80 la suta cel putin dintre cei aflati in transhumanta sa coboare in sate, in 9 iunie, pentru a merge la vot. ,,Pentru ca nu este o zona locuita permanent, nu s-a putut infiinta sectie de vot. Sunt si ei oameni informati, implicati in comunitate si sunt interesati sa voteze", a mai spus primarul Petruse.
Urmasi ai colonistilor din perioada Imperiului Austro-Ungar
Locuitorii din aceste sate sunt numiti, de secole, ,,margineni". Sunt urmasii colonistilor adusi aici in perioada Imperiului Austro-Ungar, pentru a fi ca un ,,stavilar" impotriva invadatorilor din sudul Muntilor Carpati. Sunt oameni vasnici, puternici, care isi aparau cu indarjire proprietatile.
Pentru ca traiau in zona semimontana, erau obligati sa urce pe munte vara, sa practice transhumanta, nemaiavand fan pentru animale. Istoricii au studiat fenomenul si au descoperit ca pastoritul transhumant a luat nastere in secolul al XIV-lea. In trecut, fenomenul era mult mai extins, oierii de pe Valea Sebesului ajungand chiar si in Dobrogea. In ultimele secole, aria de transhumanta s-a restrans la zone din Banat si Crisana si la Muntii Sebesului.
,,Pana nu de mult, doar cateva sate din Marginimea Sebesului mai practicau transhumanta, destinatia turmelor in timpul sezonului rece fiind Banatul si Crisana. Turmele iernau in apropierea oraselor Timisoara, Arad si Oradea, aceste zone fiind frecventate in mod regulat, incepand din deceniul trei al secolului XX.
Renuntarea la iernatul transhumant in Dobrogea s-a datorat mai multor cauze, cea mai importanta fiind influenta pe care au avut-o reformele agrare succesive (atat dupa Razboiul de Independenta, cat si dupa Primul Razboi Mondial), in urma carora intr-o jumatate de secol proprietatile mari s-au divizat, ciobanii fiind nevoiti sa cada la intelegere cu tot mai multi proprietari de terenuri, lucru mai dificil si care, implicit, a dus la cresterea costurilor iernatului", afirma istoricul Radu Totoianu, de la Muzeul de Istorie din Sebes.
Potrivit acestuia, un alt factor care a dus la aceasta schimbare a fost razboiul vamal dintre Romania si Austro-Ungaria (1886-1892), cea din urma, in dorinta de a-si proteja produsele proprii, inchizand granita pentru marfurile romanesti, astfel ca oierii ardeleni nu isi mai puteau trece inapoi peste granita produsele pe care le valorificau de sute de ani in Transilvania, fapt care a dus la scaderea rentabilitatii pastoritului si a iernatului transhumant in Romania.
Ulterior, multi dintre oierii din Muntii Sebesului au renuntat la transhumanta grea si obositoare, stabilindu-se cu turmele in locurile pe care le frecventau. Ei au profitat de colapsul agriculturii socialiste si au cumparat pamant, de cele mai multe ori chiar de la foste CAP-uri din Banat si Crisana, unde erau angajati pentru a ingriji oile, terenuri pe care acum le folosesc pentru turmele proprii.
Comments