UE nu e chiar ce am crezut ca e

UE nu e chiar ce am crezut ca e

Romania s-a uitat la Uniunea Europeana – si inainte de a fi membra si dupa – ca la o icoana facatoare de minuni. Nu o atingea nici cu vorba, nici cu fapta. Pentru negocierile de aderare s-a consacrat termenul: in genunchi. Mai departe, din obedienta, Romania a suplimentat conditiile puse pentru accesarea fondurilor. In loc sa respecte strict regulile impuse, a mai adaugat altele – din prostie si fudulie – pentru ca astfel sa poata arata ca exista coruptie.

Codasi la accesarea fondurilor, am reusit sa demonstram, strigand ca din gura de sarpe, ca suntem fruntasi la coruptie.

Asa de bine am negociat incat am pus pe butuci productia agricola. Dar nu asta conteaza. Important este ca ne aflam in UE. Nu conteaza modul in care suntem tratati, nu conteaza ca toata lumea ne trateaza de sus, ca nu am fost acceptati in spatiul Schengen. Drept multumire pentru tara care a zis Veto, anul trecut s-a semnat un contract de 1,6 miliade de euro cu tara care ne-a refuzat, cu Olanda.

In nicio tara europeana numele UE nu este rostit cu atata respect. In general cand zicem "structurile euro-atlantice" parca am rosti "duhul sfant". Comisia Europeana, Parlamentul European, MCV (care in fapt este un ONG), este pentru Romania un fel de Sfanta Treime. Nu mai vorbim despre obedienta fata de Marele Licurici.

Declaratia presedintelui Comisiei Europene despre o Europa cu doua viteze a cazut ca un traznet. Privind in spate, oamenii politici au inceput sa se intrebe daca nu cumva toate deciziile care s-au luat au fost, in realitate, in favoarea Germaniei. Criza a lovit UE, cu exceptia Germaniei. Profitand de slabiciunile Frantei, de neputinta tarilor mai mici, Germania si-a asigurat o pozitie de lider economic. Marea Britanie, cu instinctul sau de imperiu, a simtit ca trebuie sa faca un pas inapoi.

Dar, oricat ne-am plange, tot mai bine este in interior decat afara. In mod cert Romania a avut de castigat, insa nu cat ar fi putut castiga daca avea oameni politici adevarati. Indiferent cat de criticat ar fi Viktor Orban, Ungaria ramane un model. Polonia a stiut negocia. Dintre fostele tari comuniste Romania si Bulgaria au fost dezavantajate, de parca li s-ar fi rezervat cate un post de cobai.

In aceste zile, dupa declaratia lui Jean-Claude Juncker, au inceput sa-si puna intrebari si romanii. Problema este extrem de serioasa. A trecut vremea declaratiilor standard gen "Romania a sustinut intotdeauna valorile europene si le sustine in continuare". Romania trebuie sa-si intoarca fata spre ea insasi, sa-si puna propriile interese mai presus decat cele ale unei abstractiuni, chiar daca ea se numeste UE. Iar acest lucru nu se poate face decat printr-un larg consens national. UE s-ar putea sa fie o mincinoasa icoana facatoare de minuni. Poate ca a sosit momentul in care Romania sa se ridice in picioare, sa priveasca in jur si sa-si apere propriile interese, asa cum fac& toate tarile.

& Daca ar fi sa se organizeze un referendum, in lumina noilor declaratii ale presedintelui Comisiei Europene, intrebarea ar trebui sa vizeze pozitia pe care trebuie sa o adopte Romania in relatiile cu UE, cu NATO. Poate si cu Rusia. In situatia actuala politico-penala, Romania nu este capabila sa-si canalizeze energiile si sa prezinte un punct de vedere unitar.

Cu sau fara declaratii publice, Uniunea Europeana merge cu doua viteze. Se mai poate adauga si o a treia, in marsarier. Sunt politicienii romani atat de obedienti incat ar fi in stare sa aplaude si aceasta masura, daca vine de la UE. Totusi, dupa un numar de ani, cu multe sperante spulberate, romanii au inceput sa se convinga ca UE nu este chiar ceea ce s-a crezut ca este. Increderea a scazut la 52%. Si nu degeaba.