Un gandac privit prin lupa
Traversam o perioada in care se manifesta presiuni din toate partile. Multe stari agitate sunt provocate de acest virus, care a pus stapanire pe cotidianul nostru. Fiecare cauta o alinare sufleteasca. Unde? Eu mai caut modele, nu pentru profesie, ci leacuri pentru liniste. Sunt satul de sfaturi fara solutii, de indemnuri televizate pe un ton agresiv. Apoi se numara mortii. Recent, am fost pansat de o marturisire a profesorului Mircea Miclea, la televiziunea clujeana. Da, este vorba despre cunoscutul psiholog, profesor la Universitatea ,,Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, fost ministru al Educatiei. Care, intr-un articol recent, spunea ca s-a scurs un an scolar compromis, incheiat cu aplauze. Atragea atentia asupra unei realitati, despre care nu se vorbeste: intre copiii din sate si cei de la orase este o prapastie care se adanceste. Nu ne cunoastem, dar mi-a lasat impresia unui ministru cu viziune, pragmatic si demn.
Cand nu i s-au dat sumele cerute pentru invatamantul romanesc, si-a dat demisia. Si a intemeiat Scoala psihologica cognitiva din Romania. Asa, este un bun cunoscator si al psihologiei sociale. Pe acest fond sugereaza presei sa se focalizeze pe rezolvari, cu marje de siguranta. Sa comunice si solutii nu numai alerte. Ne spune cum sa ne purtam in orice confruntare cu o situatie dramatica. Sa ne asiguram echilibrul psihic prin dezvoltarea variantei spirituale. Fiecare dupa inclinatii. Domnia sa se refugiaza in logica. Deoarece logica te face orgolios, si daca o studiezi serios faci operatii cu lumi posibile. Si asa asteapta pana il ajunge sufletul din urma. Nu dureaza mult asteptarea.
Intrebat daca a fost tentat sa ramana in strainatate, nu a negat. Chiar a avut doua stagii scurte la doua universitati din Europa. Unde a fost rugat sa ramana definitiv. Dar profesorul Miclea a inceput sa viseze peisaje de acasa. A mai fost si un alt motiv. L-am notat. ,,Eu sunt un om demodat – a spus ironic profesorul. Sunt patriot. Cred ca, aici in Romania, se pot face lucruri cu sens. In strainatate te poti afirma, in mare parte, prin locuri de nisa. Aici se pot face lucruri fundamentale, care in strainatate s-au facut." Si a fondat Scoala psihologica cognitiva din Romania. Mi-a retinut atentia exprimarea lejera, apta de comparatii, care duc spre limpezirea unei idei. Vorbind despre iluzia focalizarii, despre prudentele pe care sa le avem fata de realitatea amagitoare ori agresiva, sa fim constienti ca este ca un gandac privit prin lupa. Aceasta deformare ne provoaca suferinta. Mai ales cand ne dam seama ce distanta este intre realitate si lumea virtuala.
Profesorul ne aduce aminte de calugarii iezuiti, care atunci cand erau cuprinsi de o apasare sufleteasca, erau sfatuiti sa se plimbe prin natura si sa priveasca departe, in zare. Sa inteleaga ca durerea lor e mai nimic fata de lumea asta mare. Ca bucuriile simple fac muzica vietii. Are incredere in generatia din ziua de astazi. Deoarece fiecare generatie si-a rezolvat problemele cu care s-a confruntat. In contextul lumii in care traieste. Ne sugereaza sa nu trecem realitatea ca o nota la subsolul vietii. Dar nici sa nu privim gandacul prin lupa. Ca in opera lui Kafka. Sa fim lucizi ca lumea reala are alte constrangeri. Daca nu o stapanesti, te exclude. Spuneam la inceput ca nu-mi mai plac sfaturile fara solutii. Am retinut, totusi, indemnul unui kantian de fiecare zi.
Sa ne mangaiem cu cerul instelat de deasupra noastra si legea morala din noi. O solutie pentru impacarea cu sine. Asa am ajuns la sfarsitul acestui text, urmand gandurile unui intelectual care stie cum sa ne povesteasca lumea in care traim. Si cum sa ne ferim de rele. Eu m-am linistit. Si am invatat sa nu privesc gandacul prin lupa. Ci direct, cum urca pe trunchiul pomului.
Post-ul Un gandac privit prin lupa apare prima data in Graiul Maramuresului - Cotidian independent al judetului Maramures.
Comments