Un medic roman stabilit la New York face o radiografie dura a sistemului din tara: ,,Medicina romane...
Medicul Daiana Voiculescu a emigrat in Statele Unite ale Americii in urma cu 26 de ani, dupa ce a refuzat sa dea spaga 7.000 de dolari pentru a ocupa un post intr-unul dintre spitalele bucurestene. Astazi analizeaza diferentele dintre cele doua sisteme medicale si vorbeste transant despre ce riscuri aduce nerespectarea regulilor intr-un spital.& &
Daiana Voiculescu este in prezent profesoara la New York University Grossman School of Medicine si conduce departamentul de Terapia Durerii la Spitalul Bellevue. Medicul a avut o reactie pe Facebook dupa ce, intr-un reportaj la Digi24 despre o interventie chirurgicala de transplant hepatic realizata la Fundeni, apar imagini cu unul dintre membrii personalului medical band relaxat cafea la un metru de masa de operatie.
Dr. Voiculescu detaliaza intr-un interviu pentru Libertatea ce e gresit in acel cadru si de ce nu poate fi considerat o simpla ,,scapare". Medicul vorbeste despre dispretul fata de protocoale in medicina romaneasca si face o radiografie dura a sistemului sanitar de la noi.
,,Cand am plecat din Romania, consideram ca protocoalele sunt semne de slabiciune. Dascalii mei de la Bucuresti ma invatasera ca medicul e un soi de artist, un mic dumnezeu alchimist care nu poate fi incorsetat in protocoale. Cred ca mentalitatea asta inca exista la multi colegi romani", explica Voiculescu pentru ziar.& &
Concluzia e amara: ,,Nu cred ca ma voi intoarce sa traiesc in Romania. Pentru ca nu vreau sa fiu pacient acolo".
Libertatea: Ati vazut imaginile de la Fundeni. Ce e in neregula in acest cadru?Dr. Daiana Voiculescu: Din pacate, astfel de abateri se petrec destul de frecvent in spitalele romanesti. Va amintiti fotografiile de la Floreasca de acum cativa ani? Scene inregistrate de camera de supraveghere dintr-o sala de operatii. Un profesor (n.r. - Mircea Beuran), sef de disciplina, era surprins in costum de sectie, fara masca, fara boneta, cu nasul in campul operator, aproape atingand masa sterila cu ceasul de la mana. In spatele lui, in jurul instrumentarului, un grup de gura-casca la fel de prost echipati ca si mentorul lor.
Pacienta de care profesorul isi apropia hainele purtate prin tot spitalul avea arsuri grave pe 40% din suprafata corpului.&
Unul dintre spitalele in care lucrez la New York este spital de linia intai pentru trauma. Multi il cunosc din filmul ,,New Amsterdam". Nici in situatiile de maxima urgenta, cand pacientii grav raniti sunt adusi direct in sala, personalul operator nu intra imbracat altfel decat in echipamentul chirurgical standard. Oricat de mare ar fi urgenta, gura si nasul se acopera cu masca, iar parul - cu boneta.
In SUA, transplantul de ficat este un proces extrem de bine reglementat. De la lista de asteptare si desemnarea recipientului pana la urmarirea postoperatorie de lunga durata, fiecare pas este definit clar si supus unor reguli destul de rigide. Acum 20 de ani, un renumit program de transplant din New York a fost inchis dupa o complicatie tragica: moartea donatorului. Acesta a donat o portiune de ficat fratelui, dar niste greseli in perioada postoperatorie au dus la moartea sa. Toti cei implicati, programul de transplant si intreaga institutie au fost penalizati sever. Programul a fost redeschis numai dupa ce a prezentat un plan complex de reabilitare si a fost monitorizat multi ani dupa.&
,,Neregulile din imagini nu sunt detalii sau scapari"
- Nu suntem prea atenti la detalii? De ce nu s-ar putea trece cu vederea o astfel de scapare?- Neregulile din fotografiile de la Fundeni si de la Floreasca nu sunt ,,detalii". Nici ,,scapari". Sunt violari grosolane ale principiilor de functionare a unei sali de operatii si, in general, ale principiilor chirurgicale. Ambii pacienti erau foarte susceptibili la infectii mortale si in ambele cazuri, personalul medical din vecinatatea lor a ignorat reguli elementare de combatere a infectiilor.
Nenorocirea de la Floreasca s-a petrecut la doar 4 ani de la Colectiv. Pare ca nimanui nu-i pasa ca pe masa era o pacienta cu arsuri grave. Statuia profesorului cu mana si nasul langa tesuturile arse, inconjurat de indivizi ce par veniti direct de la cafeteria spitalului, este simbolul reactiei medicinei romanesti la tragedia din octombrie 2015.
,,Infectia spitaliceasca nu e un bandit care sparge geamul si da buzna in patul pacientului"
- Tot in acest context, avem o problema majora legata de infectiile intraspitalicesti si de raportarea lor.- S-a ajuns in punctul in care din ce in ce mai multi romani refuza internarea in spital de teama bacteriilor. In discutiile mele cu medici din Romania, multi incearca sa justifice acest dezastru din sanatate prin calitatea infrastructurii. De acord: spitalele sunt vechi, circuitele - proaste, banii se duc pe salarii. Dar oamenii, oamenii aia care sfintesc locul unde sunt?
Infectia intraspitaliceasca nu este un bandit care sparge geamul si da buzna in patul pacientului. Este rezultatul unor incalcari repetate ale normelor de igiena, ale protocoalelor medicale, ale regulilor de functionare si comportament in institutiile sanitare.
Sunt nenumarate cauze directe si indirecte, de la maini murdare pana la prescrierea excesiva si fara indicatii a antibioticelor. Un sistem responsabil identifica aceste cauze, stabileste reguli de corectare si prevenire, apoi implementeaza regulile si verifica rezultatele in mod constant. Insa singurele constante din spitalele romanesti par a fi icoanele si candelele de pe peretii saloanelor sau din birourile profesorilor. Explicabil, intr-o tara in care oamenii au ajuns sa aiba mai multa incredere in Dumnezeu decat in doctori.
,,Medicina romaneasca este o increngatura de relatii levantine, favoruri, nepotisme, aliante, amantlacuri"
- Un medic a semnalat pe Facebook ca acea imagine relaxata de la Fundeni arata dispretul fata de protocoale in sistemul sanitar din Romania. S-a trezit cu un val de ironii, chiar si din partea unor colegi din tara. De ce aceasta reactie?- Am citit si eu postarea. Prin cateva cuvinte a aratat o realitate ale carei nereguli multi incearca acum sa le nege sau sa le justifice venind cu explicatii penibile si atacuri la persoana. Comentariile la acea postare sunt ingretosatoare. Insa e bine ca aceste reactii sunt publice. Imparatul este gol, plin de bube si a spart toate oglinzile din jur.&
Eu cred ca scene precum cele de la Fundeni sau de la Floreasca se petrec zilnic in spitalele romanesti. Multe aberatii scrise de colegii nostri ca raspuns la postarea respectiva sugereaza ca si ei se comporta la fel. Ca incalcarea regulilor este normalitate pentru multi.&
De-a lungul timpului, multi medici, universitari in special, au facut scut in jurul mai-marilor atunci cand numele lor au fost puse sub semnul intrebarii sau asociate cu probleme. Pe unii i-am regasit comentand si la aceasta postare: ironici, agresivi si mincinosi. Sa nu uitam ca medicina romaneasca este o increngatura de relatii levantine, favoruri, nepotisme, aliante, amantlacuri. Cum sa-l critici pe profesorul care-si baga nasul fara masca in plaga arsa, cand copilul tau este student la Medicina, iar sotul medic candideaza pentru nu stiu ce functie importanta? Se voteaza unii pe altii in forurile academice, in structurile disciplinare, la putere in general. Se sustin cand sunt in dificultate. Isi promoveaza reciproc pilele si beizadelele. Iar la nevoie isi apara clubul cu dintii. Spiritul de gasca explica mare parte din aceste comentarii tendentioase.
Vreau sa spun foarte clar: ceea ce ati vazut in sala de operatie de la Fundeni este inacceptabil intr-un sistem medical responsabil! O spun cu experienta a 26 de ani in institutii din topul medicinei americane.&
- Multi au spus ca ar fi trebuit remarcat mai degraba efortul personalului medical de a duce la capat o operatie complicata, care a durat foarte multe ore.- Transplantul de ficat este intr-adevar o operatie solicitanta atat pentru pacient, cat si pentru echipa medico-chirurgicala. Este o interventie complexa, care implica multa planificare si coordonare, implica mult efort intraoperator si multa atentie la detalii. Transplantul de la donator in viata (precum cel din imaginile de la Fundeni) nu este atat de rar precum a fost descris in mass-media romaneasca. In ultimele decenii, in SUA s-au efectuat mii de asemenea operatii la copii si adulti.
Efortul personalului medical este mare, dar, in mod normal, specificat in fisa postului. Este o munca la care acei oameni au consimtit si pentru care sunt platiti. Efort mare, responsabilitate putina!
,,Cand am plecat din Romania, consideram protocoalele un semn de slabiciune"
- Ar fi posibila o astfel de situatie la spitalul la care lucrati?- Candva, la inceputurile vietii mele americane, am uitat sa-mi pun boneta la intrarea in blocul operator. Am intrat grabita pe coridor, dar nu am ajuns in sala de operatii. M-a oprit omul de serviciu care spala pe jos: ,,Hey, you! Can't go like that!". L-ar fi oprit si pe decan daca-l vedea cu ceva in neregula.
Evident, oricine poate incerca tampenii si aici, dar nu ajunge prea departe. Pentru ca blocurile operatorii sunt impanzite de controale, de camere video. Suntem obisnuiti sa ne atragem atentia unul altuia cand gresim. Imi este imposibil sa-mi imaginez o scena precum cea de la Floreasca, dar daca prin absurd s-ar intampla ceva similar, nu as avea nicio problema sa-i spun chairmanului meu: ,,Uite, totul e sub control. Stau eu aici cu pacientul pana te schimbi in haine de sala".
Aproape 90% dintre spitalele americane sunt evaluate periodic de diverse agentii de acreditare, Joint Commission fiind cea mai importanta dintre ele. Tinuta si comportamentul in blocul operator sunt intotdeauna in topul lor de interes. Pe langa inspectiile de acreditare, spitalele sunt comparate continuu intre ele pe baza multor indicatori de performanta. Infectiile intraspitalicesti si satisfactia pacientilor sunt numai doi dintre acesti indicatori. Nivelul performantei influenteaza accesul la anumite fonduri, atrage pacienti si specialisti de top. In schimb, rezultatele proaste sunt urmate de controale, suspendari si alte pedepse reale.
- Cata atentie se acorda in institutia in care lucrati acestei discutii legate de imbunatatirea protocoalelor medicale si de respectarea lor?- Cand am plecat din Romania, consideram ca protocoalele sunt semne de slabiciune. Dascalii mei de la Bucuresti ma invatasera ca medicul e un soi de artist, un mic dumnezeu alchimist care nu poate fi incorsetat in protocoale. Cred ca mentalitatea asta inca exista la multi colegi romani.&
In SUA am invatat repede sa ma ghidez dupa reguli administrative, protocoale clinice sau politici institutionale. La sfarsitul zilei, rezultatele sunt mai bune cand respecti regulile. Si, cu certitudine, ramane ceva loc si pentru arta.
Institutiile medicale americane functioneaza intr-o retea foarte bine definita de politici, regulamente, protocoale, recomandari etc. In plus, fiecare institutie isi creeaza propriile reguli, care vin sa adauge specificitate celor de la nivel central. Obligativitatea cunoasterii si respectarii acestor reguli este stipulata in contractele de angajare. Pedepsele pentru nerespectarea lor variaza in functie de gravitatea abaterii si pot ajunge pana la concediere.&
Tot parte a contractelor de lucru este si obligativitatea participarii periodice la foarte multe cursuri de educatie medicala. Un astfel de curs este cel de prevenire a infectiilor. Statul New York ne obliga sa-l facem la fiecare doi ani.&
In cele mai multe institutii, personalului i se cere sa participe anual la cursuri despre prevenirea hartuirii sexuale, despre drepturile pacientilor, despre conflictul de interese, prevenirea risipei si a furtului etc. Sunt probleme de etica incompatibile cu un sistem medical de calitate.
& ,,Medicina romaneasca e saturata de dumnezei"
- De unde credeti ca vine la noi aceasta atitudine relaxata fata de reguli, fata de protocoale medicale?- Eu cred ca este un amestec de dumnezeism, incompetenta si multa nesimtire. Medicina romaneasca e saturata de dumnezei. Dumnezei mai mari, dumnezei mai mici. Ei stiu tot, au mereu dreptate si, in general, lor nu li se intampla nimic cand gresesc. Pe dumnezei nimeni nu indrazneste sa-i puna in dificultate. Ei fac ce vor.
O alta explicatie ar fi calitatea resursei umane, o reflexie a gradului de coruptie din intreaga societate. De ani de zile, angajarile in spitale se fac in mod netransparent, de multe ori contra unor sume mari de bani, pe pile sau alte soiuri de relatii personale.&
Intrebati miile de asistente plecate in Europa despre conditiile de angajare de acasa, despre spagile cerute pentru un loc ,,bun" in Romania.
Acum cativa ani, fosta directoare a Spitalului de Urgenta din Craiova a fost condamnata pentru spagi de peste 50.000 de euro luate la angajarea unor asistenti medicali si infirmieri. Atunci cand regula de incadrare este plicul, nu trebuie sa ne miram ca oamenii fie habar nu au de normele profesionale, fie nu au disciplina de a le urma sau pur si simplu se simt protejati de relatia ,,speciala" cu angajatorul si fac ce vor.
Dar, indiferent de dumnezei, pile sau bani, atitudinea asta relaxata se naste din acea stare definita printr-un cuvant romanesc caruia eu nu am reusit sa-i gasesc corespondent fidel in nicio alta limba: nesimtire.&
,,UMF-urile si colegiile medicilor sunt oligarhii medicinei romanesti"
- Exista o animozitate intre profesionistii care au plecat si cei care lucreaza in tara? Acestia din urma isi rezerva de cele mai multe ori exclusivitatea in a comenta aspecte legate de medicina din Romania. E si o tacere asurzitoare atunci cand neregulile sunt evidente.- Cei mai multi medici plecati in primele valuri, printre care ma numar si eu, au facut-o pentru ca nu au acceptat compromisurile necesare supravietuirii in sistemul ce incepea sa prinda forma dupa 1989. Sunt profesionisti care au facut sacrificii enorme si, de multe ori, au riscat la fel de mult. Sunt cei care au plecat departe, Europa fiind pe atunci inchisa romanilor. Dupa intrarea in UE, foarte multi specialisti au emigrat acolo. Dar, indiferent unde se afla acum, toti acesti medici lucreaza in sisteme mult mai performante decat cel de acasa. Si realizeaza cat de departe ar fi ajuns medicina romaneasca daca atunci, in anii '90, colegii lor nu ar fi acceptat compromisurile impuse de cei ce si-au insusit ,,sistemul".
Daca atunci cei mai multi ar fi spus ,,nu", probabil Romania ar fi avut astazi o medicina de clasa. Cei plecati vad lucrurile prin prisma experientei castigate cu efort in sisteme functionale. Cei de acasa se considera atacati si cred ca, fiind direct implicati, detin adevarul. Apare intoleranta de genul ,,cine esti tu, ma, sa-mi spui mie cum sa fac?". Apar ironiile si abuzul verbal.&
Insa problema cu adevarat serioasa este tacerea in fata neregulilor evidente. Tacerea! Mult timp am crezut ca dezinteresul, lasitatea, frica sau loialitatea individuala sunt principalele cauze ale lipsei de reactie. Realitatea este mult mai grava. Tacerea asurzitoare vine de la grupurile de putere - UMF-urile si colegiile medicilor fiind cele mai importante. Ei sunt oligarhii medicinei romanesti si principalii autori ai tacerii.
- Vi s-a spus vreodata ca, pana la urma, sunteti produsul scolii romanesti de medicina? Si ca ii datorati multe?- Da. De multe ori. Citeam si acum cateva zile ceva despre banii pe care expatriatii romani i-ar datora statului pentru studiile facute ,,gratis". Un nonsens abisal. Acesti ,,datornici" - printre care si eu - trimit economiei romanesti miliarde de euro anual, suficient sa achite si cele mai imaginare obligatii.&
Stiti, dupa razboi, proprietatile familiei mele au fost luate cu japca de catre comunisti. Cred ca valoarea lor mi-a platit o parte din studii. Parintii mei au muncit toata viata la statul socialist. Au contribuit si ei, si bunicii mei la plata studiilor mele. Si, nu in ultimul rand, ai mei au platit multe meditatii, acea scoala paralela necesara celor ce voiau sa faca performanta. Eu nu am datorii materiale.
Cat despre mine, ca produs al scolii romanesti de medicina? Da, sunt de acord. Fara abuzurile si suturile primite de la scoala romaneasca de medicina, poate nu as fi avut disperarea de a pleca intr-o tara a carei limba abia o vorbeam si de a o lua acolo de la capat. Dupa aproape 30 de ani, chiar pot sa le multumesc baronilor UMF-isti pentru cariera mea.
,,Foarte multi romani nu au mijloace materiale sa caute o ingrijire decenta"
- Ati mai avut de-a face cu sistemul medical din Romania, ca pacient sau apartinator? Ce s-a schimbat in aproape 30 de ani de cand ati parasit Romania?- Prin parintii mei, am avut destul de mult de-a face cu sistemul si cu oamenii lui. Cunosc cu varf si indesat multe dintre problemele pacientului roman. Lipsa aproape completa a screeningurilor si a profilaxiei, ingrijirea proasta si mizeria din spitale, superficialitatea sau, in multe cazuri, lipsa de pregatire a cadrelor medicale, atitudinea aroganta a acestora, abuzurile, spagile.
Dar sa stiti ca in peisajul acesta urat am gasit si profesionisti remarcabili, cu respect pentru pacienti si pentru meserie. E drept, de multe ori a trebuit sa apelez la colegi, cunostinte sau pile. Din pacate, cei mai multi romani nu au sansa de a fi prieteni cu medici buni. Multi oameni nici nu stiu ce drepturi au ca pacienti. Foarte multi nu au mijloace materiale sa caute o ingrijire decenta. Recent, o cunostinta si-a scos singura maseaua, pentru ca nu a avut bani de dentist.
De la omul care nu are bani de dentist pana la cel omorat de candela din sectia ATI, romanii se confrunta cu un munte de nereguli si abuzuri ale sistemului medical. Pentru care nu pacientul este vinovat.
Lupta cu primele valuri de coronavirus a fost definitorie pentru fiecare dintre noi si pentru colectivitatile din care facem parte. In Romania, momentul 2020 a relevat un corp medical dezorientat, cu probleme de identitate, lipsit de leadership. Un an mai tarziu, o parte semnificativa a personalului medical a refuzat sa se vaccineze impotriva coronavirusului. Altii si-au folosit cabinetele pentru a raspandi ineptii conspirationiste, tratamente fara suport stiintific si minciuni despre vaccinuri. Multi romani au ales sa nu se vaccineze pentru ca asa i-a sfatuit doctorul lor. In timp ce colegiile si colegii acestora s-au complacut intr-o iresponsabila lipsa de reactie.
Eu vin des in Romania. Mi-este mereu dor de acasa. Ma simt bine la mama, cu prietenii si cu familia mea. Dar nu cred ca ma voi intoarce sa traiesc acolo. Pentru ca nu vreau sa fiu pacient in Romania.
- De ce credeti ca proiectul construirii de spitale regionale taraganeaza de atata vreme?- As vrea sa pot raspunde, dar nu stiu amanunte din istoria acestor proiecte. Stiu insa ca, in numai cativa ani, un grup de oameni cinstiti si intreprinzatori a reusit cu eforturi mari sa construiasca un spital de la zero, sa ridice ATI-uri modulare si sa doteze sectii de oncologie. Totul fara nicio contributie de la stat. Poate ca aici este raspunsul la intrebarea aceasta si la multe altele: lucrurile se schimba cu initiativa, corectitudine si multa munca.& &
Aminteam la inceputul discutiei despre ,,New Amsterdam", un film inspirat din viata actuala a celui mai vechi spital public din Statele Unite. Vreau sa inchei cu un mesaj din film: ,,We all feel like the system is too big to change. But we are the system. And we need to change. Let's be doctors again!" (,,Toti simtim ca sistemul e prea mare sa fie schimbat. Dar noi suntem sistemul. Si noi trebuie sa ne schimbam. Sa fim doctori din nou!" - n.r.)
Comments