Viata de pisica in Centrul Vechi. De la legenda Mitzi, care are statuie, la matele care cersesc prin...
Centrul Vechi, un ghem de strazi in inima Capitalei, unde turistii cauta sa manance ceva, sa consume alcool si sa se distreze pe cat se poate. Printre picioarele lor, neinvitate, isi fac veacul pisicile locului, maidaneze, vagaboande sau fara stapan, cum vrem sa le spunem.&
Cele inteligente au driblat soarta dura si au pornit in cautarea unei vieti mai usoare, renuntand la soareci si porumbei in favoarea delicioaselor conserve, carne din kebab si a ,,bobitelor". Alte mate, ghinioniste si nedescurcarete, se aleg din partea trecatorilor, pentru ,,cersetoria" fina, doar cu... un ,,zat" scos printre dinti. Iubite sau nu, pisicile au devenit o componenta a vietii urbane de care trebuie sa tinem cont...
Strada Bacani din Centru Vechi este lunga cat o aruncatura de bat. Aici intalneai, cu ceva vreme in urma, o adevarata colonie de pisici, in toate culorile pamantului. Extinderea unei terase de vara le-a gonit pe strazile alaturate. Cea mai apropiata, strada Lipscani, batuta-n lung si lat de trecatori, dar mai ales de turisti straini.&
Sa incepem cu legenda locului: Mitzi, diva din vitrina, cea care se pricepea excelent sa nu faca nimic. Mai bine de un deceniu, Mitzi a incantat cu prezenta ei gingasa privind prin geamul magazinului cochet de pe strada cu pricina. Vanzatoarea zambeste larg cand aude numele pisicii si ne spune, pe scurt, povestea ei: ,,Am gasit-o in fata magazinului. Avea si puii dupa ea, nu stiam ce sa facem? O femeie a castrat-o si, de atunci, a ramas la noi. A murit acum vreo doi ani. Are ca omagiu o statueta, in vitrina, iar in magazin avem un panou cu fotografiile ei. O consideram protectoare a locului. Nu am mai adoptat alta pisica, pentru ca Mitzi nu poate fi inlocuita. Era extrem de inteligenta si cuminte, pasea gratios pe varfuri, printre obiecte, fara sa strice sau sa darame ceva. Nu ii simteai prezenta si oferea multa afectiune! Sunt multe povesti cu ea. Avea, la un moment dat, un motan care o pazea cand dormea, ea in vitrina, el afara! Plecau in plimbari impreuna si se intorceau cand isi aduceau aminte!" rememoreaza femeia.
Avion si Satanel, intre confectii
Peste drum, pe partea stanga, pana-n terasele cu mancare, alt magazin de confectii. In el, vedetele Avion si Satanel stau feriti de canicula de afara. Avion are urechile in lateral, ca aripile unui avion prinse-n nituri. De acolo si numele. Pazeste magazinul, cersind mangaiere clientilor care intra. Are priza la public. Ca sa intareasca vorba populara ca dracul nu e chiar atat de negru, Satanel este tuci, cu pieptul si o parte din bot albe. Numele de botez l-a primit cand era mic, pe atunci fiind dracul gol, chitit pe rele si distrugeri. Intre timp i-a venit mintea la cap, avand chiar aplecare spre cumintenie. Priveste plictisit de sub cuierul cu haine forfota din jurul lui.&
Personalul magazinului ofera pisicilor mancare, apa si le lasa sa se bucure de aerul conditionat. Sunt privilegiati comparativ cu& colegii lor din strada, ascunsi pe sub masini de canicula, furtuni sau ploi.&
,,Pisicile se perinda cu schimbul, vin, mananca si pleaca. Au nume si personalitati diferite. Sunt foarte inteligente. O mata ne-a adus in pragul magazinului cei doi pui ai ei. A venit cu ei pe rand.& I-am luat acasa, ce era sa fac, m-am pricopsit cu ei! Iubesc animalele, in special pisicile!", s-a destainuit o angajata a magazinului. Tot ea ne-a marturisit ca este revoltata de situatia unor feline. ,,Din pacate, sunt persoane care urasc pisicile. Am vazut varstnici, in baston, care le lovesc cu batul. Multe vin lovite, ranite, tavalite. Nimic nu justifica sa le bati! Nu le placi, lasa-le in pace! Ar trebui sa fie niste legi mai aspre cu genul asta de oameni!".
,,Trai, neneaca, vara - tolanite la umbra, toamna - intinse la soare"
Pe strada Gabroveni, subsolurile cladirilor sunt pline cu pisici, care se raspandesc pe strazi imediat ce soarele rasare. Trecatorii si turistii sunt dornici sa le pozeze, iar ele stau indiferente la fotografii de ocazie. Daca intinzi coarda si vrei sa le mangai, dispar ca din prastie. O doamna din teatru, care le vede zilnic, ne spune: ,,Mie nu imi plac pisicile, recunosc, ca au purici. Dar sunt foarte indragite pe strada asta. Este o doamna din teatru care le aduce de mancare in fiecare zi. Vine si in weekenduri special pentru ele. Si un actor mai tanar le-a asigurat mancarea pe toata perioada pandemiei. Venea cu motocicleta si le aducea hrana, le punea apa. Oameni iubitori de animale! E bine ca au fost doua campanii de sterilizare, altfel umpleau orasul. Poate ca era bun si un recensamant. Le merge bine. S-au boierit, nu cred ca mai prind soareci prin subsoluri, dar se prefac ca vaneaza porumbei. Mancarea oricum le este asigurata de trecatori. Trai, neneaca, vara - tolanite la umbra, toamna - intinse la soare! Sa tot traiesti noua vieti!", a conchis, glumind, femeia.
Comments