Zimbri, uriasi, capul lui Mihai Viteazul, eroi invincibili!

Cele mai frumoase legende maramuresene!

"A fost odata ca niciodata" MARAMURESUL, un tinut in care legenda a ajuns sa cantareasca mai mult decat istoria in sine. Judetul e impanzit de legende, care mai de care mai fabuloase, unele pornite probabil de la cate o samanta de adevar. Trecem in revista, pentru Dvs, cateva dintre cele mai frumoase legende maramuresene. Repetam, e mai putin important cat adevar contin!
o Pentru ca trebuia sa fim noi mai cu mot, dacii nostri n-au fost daci obisnuiti, ei au fost daci liberi, de unde si visele noastre si aluziile la independenta teritoriala si autodeterminare. Cum ar veni (fapt anulat recent de descoperirea unui castru roman la Costiui), daco-romani au fost doar pana la Zalau-Porolissum, de aici incolo am facut ce-am vrut, cum si cui am vrut!!!
o Pintea Grigore Viteazul, a.k.a. Florin Piersic(nttt…) a fost un supererou neaos, care a luat de la bogati si a dat la saraci, sau invers, nu e clar. A infipt biciusca-n tarana de a infrunzit, a zburat cu aripi de sindrila peste Cheile Lapusului, unde a pus piciorul a ramas urma, unde a baut apa a ramas izvor. A atacat cetati, spun unii, a purtat zale spun altii, a fost impuscat cu glont cu grau incoltit, tocmai cand nu purta zalele, spune filmul. Are cele mai multe toponime din Maramures, ba si o fresca destul de kitschoasa la intrare in judet, la Sacel.
o La Rozavlea, uriasul Cingalau a impietrit si a devenit dealul Gogosa, cand fiica lui, Roza Rozalina, s-a facut mica-mica pentru un iubit de statura obisnuita. Despre uriasii din zona s-a mai auzit si-n alte parti din Maramures.
o Culmea Prelucilor s-a infiintat cand doi frati viteji in lupte, Luca si Florian, au primit de la regele vremii dreptul de a-si alege un loc al lor, cat pot umbla intr-o zi calare. Au ales Culmea Prelucilor, pe care au reusit s-o inconjoare intr-o zi calarind. Apoi au infiintat o comunitate ce vietuieste pana azi, cu nume de familie gen Luca, Florian sau Voivod.
o La Poienile de sub Munte, satul s-a infiintat cand etnici ucrainieni au trecut muntii cu turmele de vaci. Au ajuns intr-o padure atat de deasa, incat erau inconjurati de animale salbatice care le atacau turmele fara mila. Asa s-au decis sa taie copaci uriasi, sa-i doboare in asa fel incat sa faca tarcuri, care au devenit poieni, unde sa poata face case si tine animalele in siguranta. Adica in Poienile de sub Munte…
o Borsa este in sine o compilatie, o culegere de legende stravechi si contemporane, de la strabuni razboinici, la Popa Lupu ce a batut tatarii, la legende contemporane gen Bandris sau alti razboinici moderni. Poate cea mai frumoasa si mai exagerata legenda este cea a imparatului austro-ungar, probabil Iosif al II-lea, care chiar a trecut pe aici, dar care, gelos pe frumusetea Pietrosului, a cerut sa fie decapitat cu 2-3 metri, ca sa fie mai putin inalt decat muntele sau preferat austriac, emblema a locurilor de unde venea…
o Ramanem in zona pentru Voda Dragos, intemeietor al Moldovei, care plecand incolo, sa ctitoreasca, a dat nas in nas cu zimbrul ce scotea foc pe nari, in acelasi timp fiind inconjurat de trupe tatarasti. N-a avut vreme de povesti, asa ca i-a crapat capul cu ghioaga de l-a pus direct pe stema Moldovei, de-atunci pana in vecii vecilor! Si catelusa lui, Molda, a dat numele Moldovei, ca sa fie foarte clar.
o In Viseu ar fi existat o manastire de calugari ce ar fi fost parasita din cauza unor capre care ar fi intrat in altar. A fost data spre folosinta tipterilor, dupa care regele Carol, vazand-o nefolosita, ar fi dat ordin sa se impacheteze si sa se duca la Techirgiol, unde se mai afla si azi, ca monument istoric… Oarecum in aceeasi nota, prima manastire de la Rohiita ar fi fost parasita de calugari si devalizata de localnicii din Boiereni, drept pentru care asupra lor s-ar fi abatut toate furiile si blestemele, de la inundatii la boli si foamete. Alta parasire de legenda de manastire e la Ieud, unde calugarii ar fi plecat in pripa, nu inainte de a ascunde o mare comoara in zona, cautata peste generatii de fel de fel de aventurieri…
o Insasi poarta maramureseana ar fi fost initial un semn de noblete, putea fi ridicata doar la gospodarii de nemesi, de cneji. Apoi, de toti cei care voiau sa tinteasca, cu averea sau cu egoul, spre mai mult. Acum, din pacate, reapar doar la intrari in localitati, la pensiuni si la biserici… de asemenea, la case de boieri de rit nou. Semnele de pe poarta maramureseana se regasesc, oarecum firesc, in sculpturi si-n obiecte de rit pana in America de Nord, la amerindieni. Soarele, dintii de lup, funia sau pestele nu sunt obligatoriu simboluri religioase crestine, asa cum se sugereaza azi.
o Grofii din zona culoarului Somesului au adus si ei legende. Unii ar fi avut animale fantastice, se vorbeste de un sarpe cu picioare ce se incalzea vara pe balconul castelului (varan, crocodil de companie probabil…), de o padure neagra deasa de brad plantata de grof la Pribilesti, unde se pierdeau oamenii daca intrau. Cu siguranta i-au speriat pe satenii nu foarte cititi si cu caruta aceea fara cai ce scotea fum… poate si cu pasarea cu care plecau, ce nu dadea din aripi, dar facea zgomot mare…
o Partizanii, la fel ca haiducii, au generat legende. De departe, Blidaru din tara Codrului a nascut povesti ce se mai perpetueaza si acum. A racnit la cel care l-a facut sa fuga in bejenie de a crapat inima in el. A chefuit deghizat cu securisti, cu militieni, ba i-a pus sa asculte imnuri regaliste. Manuia armele mai ceva ca Rambo, dar n-a scapat de ploaia de grenade ce i-a adus sfarsitul. Punea invers potcoavele calului sau, sa creada militienii ca merge, nu ca vine… Si lista poate continua.
o Lacul Albastru din Baia Sprie nu are fund, stiati? Teoretic chiar n-are, pentru ca s-a format prin prabusirea unei galerii care…ar putea continua NU chiar pana in regiunea Wuhan, dar oricum… La fel, se vorbea in anii comunismului ca Baia Mare sta pe un labirint de tuneluri, prin care poti intra, insa Doamne fereste de un cutremur ca picam cu oras cu tot in galerii. N-om fi noi Parisul insa da, exista oameni care au umblat prin galerii si stiu ca de pe Dealul Crucii se poate ajunge sa zicem pe Valea Rosie, de la Baiut la Poiana Botizii. Cum ar veni, ar fi posibil, chiar daca nu e adevarat labirintul de tuneluri de sub Baia Mare.
Mai avem legende. Care mai de care mai nastrusnice. In Maramures ar fi ingropat capul lui Mihai Viteazul. Soldatii ucrainieni s-ar fi luptat cu ai nostri la Camara, dar erau prea beti, asa ca i-au urcat in tren si au plecat. Inca nu e clar cu arma cu laser inca secreta a Romaniei, folosita la Valea Viseului impotriva tancurilor ruse cand plecau sa invadeze Cehoslovacia si au zis sa intre si pe la noi un pic. De atunci o puteau face publica, americanii au. Numai daca nu mergea cu carbune a noastra sau cu motorina… si nu primeste aviz Euro 5 acum. Vom reveni asupra lor, dar mai degraba am reveni asupra acelor legende care isi pot dovedi clar samanta de adevar!