De Pasti, la Muzeul Satului Vrancean, sute de copii au lasat smartphone-ul si au pus mana pe chisita...
Desi se afla in renovari, pentru instalarea unui nou sistem de iluminat si de securitate, Muzeul Satului Vrancean, din Petresti, judetul Vrancea, si-a deschis larg portile, inaintea vacantei de primavara, pentru copiii dornici sa afle despre traditiile de Pasti.&
Peste 200 de elevi din Focsani au participat la atelierele de incondeiat oua, de crestaturi in lemn si de impletituri cu margele, sub indrumarea unor mesteri populari.&
Pentru cateva ore, atentia lor s-a mutat de la ecranele telefoanelor mobile si de la lectii la uneltele magice care transforma un ou banal intr-o obiect de taina, o opera de arta, am putea spune, doar ca o arta comestibila, intrucat in zona Vrancei, ouale incondeiate nu au soarta unor bibelouri, se pun pe masa de sarbatoare, se ciocnesc si se mananca. E chiar indicat sa fie consumate, nu pastrate in vitrina, pentru a-si implini rostul.&
,,Au venit si adulti, pentru ca atelierele sunt deschise doritorilor de orice varsta", explica muzeograful Alina Ulmeanu, sefa sectiei Etnografie, care s-a ocupat de organizarea evenimentului, care a durat 3 zile.&
Secretele chisitei din siret de pantof
Muzeul Vrancean se afla in Petresti, la aproximativ 6 kilometri de Focsani. Participantii la ateliere au venit cu autobuzele, in grupuri sau cu clasa, dupa ce s-au inscris prin telefon. Au venit elevi si fara inscriere prealabila, doamna Ulmeanu si colegele ei au marturisit ca nu s-au indurat sa refuze pe nimeni. Participarea a fost gratuita.& Din cand in cand, se auzea, soptit, semnalul de alarma: ,,Mai trebuie fierte niste oua!", pentru ca materialul didactic se epuiza rapid.&
La Hanul Odobesti, a carui cladire a fost mutata si reconstruita fidel, mesterul Floarea Tapor, din comuna vranceana Jitia, asistata de nepoata ei, a tinut demonstratiile de incondeiat. Un mic resou, pe care era tinuta calda ceara curata de albine, amestecata cu praf fin de carbune, cofraje cu oua fierte, carpe pentru lustruit ouale, o oala cu vopsea si multe chisite sau condeie.&
,,Chisita putem s-o confectionam si noi acasa. Luam o coada de pensula pentru desen, atasam perpendicular pe ea, cu calti, o mica teava, pe care o putem scoate de la siretul de pantofi, acel tubulet de la capatul siretului. Si in tubulet introducem o mica bucatica de lita, o sarmulita. Asta este chisita", spune Alina Ulmeanu. Chisita seamana cu un periscop mic sau cu un penson cu capatul indoit. Se inmoaie in ceara topita si cu ea se traseaza pe ou linii care il impart in patru registre. Apoi varful chisitei deseneaza modelul.&
De la ,,coada randunicii" la ,,creasta cocosului"&
Copil de oras, care a vrut sa stie mai mult despre viata la tara, muzeografa Ulmeanu are studii de istorie si e pasionata de filosofie si antropologie. Desenele de pe oua sunt esentializari ale obiectelor din universul satului de altadata, explica ea. ,,Creasta cocosului", ,,frunza stejarului", ,,vartelnita" - un instrument cu patru brate de lemn, pe care se pune sculul de lana, ,,fraul calului", ,,floarea-Pastelui", ,,fierul plugului", ,,coada randunicii" si ,,steaua".&
Dupa ce modelul in ceara a fost trasat, oul este inmuiat in oala cu vopsea si lasat asa cateva minute. ,,De data asta, din criza de timp, am folosit la ateliere vopsea din comert. Dar vrem sa folosim, pe viitor, doar vopsele obtinute din plante, la fel cum procedau femeile din Vrancea pe vremuri. Si nu doar la incondeiat ouale".&
Muzeul Satului Vrancean, adauga Alina Ulmeanu, are parteneriate cu ,,Centrul Cultural Vrancea, pentru mesteri populari, si cu Universitatea de Arte din Bucuresti, cu doamna Daniela Frumusani, impreuna cu care planuim sa realizam ateliere de tesut si vopsit tesaturi pe baza de vopsele tinctoriale, adica obtinute din plante".&
Vopsitul oualor se facea, in satele vrancene, in ultimele trei zile ale Postului Mare, incepand cu Miercurea Paresimii. ,,Atunci femeile alegeau ouale cu rod, cu banut de aer, si le puneau sub closca. Iar ouale fara rod le vopseau. Oul e simbolul unei vieti noi. Iar rosul e culoarea vietii si a sangelui lui Hristos. Pentru albastru, femeile foloseau flori de viorea, pentru verde - coaja de nuc, pentru rosu - foaie de ceapa, sovarv (n.red. - oregano), frunza de mar acru sau de mar dulce".&
Copiii care au venit la atelierele de la Muzeul Satului Vrancean au deprins tehnica incondeierii cu ceara innegrita cu carbune. ,,Acum punem chisita in manuta, invatam sa tragem linii, cum se imparte oul, in acele registre, pentru a crea modelele. Unii copii chiar au indemanare, au desenat lucruri faine!", povesteste muzeografa.&
Obiceiuri pentru cei trecuti dincolo
Pentru o ora, doua, ucenicii veniti cu clasa nu se uitau deloc in telefoane. Toti ochii erau atintiti pe mainile inmanusate ale mesterului popular Floarea Tapor, din comuna Jitia, care le arata cum se ,,scrie" pe ou, mai ales modele simple, cum e ,,coada randunicii". Un baietel chiar a scris cu chisita ,,Paste" pe oul lui si l-a aratat fericit invatatoarei.&
Cel mai greu model este ,,calea ratacita": pornesti o linie cu multe bucle, pe toata suprafata oului. Dificultatea e sa inchei linia acolo de unde ai pornit.& &
,,Aceste oua se imparteau dimineata, in prima zi de Paste, de femeile care tineau post, alaturi de lumanarea cu care s-a inconjurat biserica de trei ori, pentru cei care au trecut pe lumea cealalta fara lumina. Pentru ca ei sa nu mai orbecaie pe acolo, li se impartea un ou rosu cu motivul <
Lectia oualor ,,chicate"
Copiii au prins intelesul de joc al incondeierii oualor si au desenat cu rabdare frunze, flori si figuri abstracte de pasari calatoare. In odaia alaturata de la Hanul Odobesti, mesterii populari Tudorita si Pavel Lupasc ii invatau pe copii cum se cresteaza lemnul sa faci linguri sau fluiere si cum se insira margelele in bratari si brauri.&
,,Ne calca pragul destul de multa lume si in restul anului. Vin oameni si dincolo de judet, organizam activitati pentru multe categorii de public, de la copii de gradinita si cu studenti. Instruim viitori mesteri populari care sa duca traditiile mai departe", precizeaza muzeograful.&
Un fum subtiere, miros de ceara topita, vase si ustensile - de sub stejarii seculari din curtea muzeului, parea ca hanul e un laborator de chimie. Scoase cu lingura din baia de vopsea, ouale erau rapid sterse de ceara cu o carpa si, magie, aparea modelul migalit pe fondul devenit acum rosu aprins.&
,,In Vrancea, noi le spunem si oua chicate sau oua muncite, pentru ca truda la decorarea lor trimite la chinurile prin care a trecut Hristos in Saptamana Patimilor", explica Alina Ulmeanu. Si la insirat margele, copiii au avut spor, iar cand umpleau un sir cat o bratara, mesterii ii ajutau sa inchida frumos cercul, cu un clestisor special.&
Comments