DIALOG PRINTRE FOTOGRAFII cu Aurelian Temisan (interviu)

Aurelian Temişan s-a lansat în muzică pe scena Festivalului de la Mamaia, în 1989. Înalt, carismatic, cu o voce puternică, dar caldă, cu o prezenţă scenică de admirat, şi-a dezvoltat cariera artistică în mai multe direcţii - mai întâi în muzică, apoi în film, teatru, televiziune. Este pasionat de sport şi de ani buni face parte din Naţionala de Fotbal a Artiştilor. Este căsătorit cu actriţa Monica Davidescu şi au o fiică - Dora. Debutul său artistic, bucuria primului premiu câştigat, emoţiile de la filmările care au marcat debutul lui în cinematografie, experienţa primului musical în care a apărut, dar şi fericirea de a fi tatăl unei fetiţe care îi seamănă sunt câteva dintre subiectele discutate cu Temi într-un interviu în care a rememorat momente surprinse de fotografiile din arhiva AGERPRES.

AGERPRES: Temi, ţi-am pregătit mai multe fotografii, de la diferite spectacole sau evenimente la care ai participat de-a lungul anilor, unele chiar de la începutul carierei muzicale. Te rog frumos să le priveşti şi să ne împărtăşeşti ce amintiri te leagă de momentele respective, de oamenii alături de care apari în fotografii.
Aurelian Temişan: Îţi mărturisesc că aşteptam cu nerăbdare să vin la voi. Monica (Davidescu - n.r.) mi-a povestit ce surpriză frumoasă a avut când a văzut fotografiile pe care le-aţi ales când aţi făcut un interviu de acest fel cu ea. Abia aştept să văd ce aţi pregătit pentru mine.

AGERPRES: Primele fotografii sunt de la Festivalul Mamaia 1993.
Aurelian Temişan: Da, îmi aduc aminte. Am cântat atunci o melodie compusă de Vasile Veselovschi, pe versuri de Puiu (Mihai - n.r.) Maximilian. O combinaţie clar letală pentru cei care aspiră la podium! Am luat premiul al doilea cu ea, se numea "Mamă, mor!". A fost ediţia în care îmi dădusem mustaţa jos. Nu aveam cioc, din 1995 am început să-mi las barbă şi cioc, dar în '93 aveam un început de mustaţă şi mi-am dat-o jos pentru festival, să fiu aşa cum mă ştia lumea. Atunci aveam 21 de ani. Prima participare la Festivalul Mamaia a fost în 1989, iar în 1992 am avut recital. Acest costum l-am făcut la fabrica de confecţii din Craiova. Atât de mândru eram de el... era cu rever lucios, era petrecut, cu două rânduri de nasturi, am făcut furori cu costumul ăsta! Nu am fost adeptul accesoriilor, aveam o brăţară, atât. Dar inele, lănţişoare nu am purtat niciodată. Şi aici, în 1993, am luat premiu, la secţiunea de compoziţie, de creaţie. N-am cântat rău, dacă am luat premiu (râde - n.r.). Am amintiri frumoase legate de Vasile Veselovschi şi de Puiu Maximilian, dar am şi multe amintiri legate de familiile lor, mai ales de Puiu şi de Stela (Popescu - n.r.), cu care în vara anului 1993 am filmat "A doua cădere a Constantinopolului". Anul 1993 a fost prolific, de fapt şi '94, au fost ani foarte buni pentru mine.

Foto: (c) SORIN LUPSA / Arhiva istorică AGERPRES

AGERPRES: În '95, cum spuneai mai devreme, aveai şi mustaţă, şi cioc. Iată dovada!
Aurelian Temişan: Semăn cu Barry White, la cât negru e aici! Nu-mi amintesc exact ce am cântat atunci, e o surpriză pentru mine fotografia asta.

AGERPRES: În 1996 te-ai bărbierit din nou pentru Festivalul Mamaia, uite...
Aurelian Temişan: În '96 am adoptat mustaţă şi cioc în genul muschetarilor, ambele foarte mici. Ciocul era în formă de lacrimă.

AGERPRES: Erai un fel de Porthos...
Aurelian Temişan: Eram un fel de "Cei trei muschetari" la un loc! Începuse moda cămăşilor purtate cu pantaloni şi bretele, vezi? La Festivalul Mamaia '96 am luat premiu cu piesa "Cine oare" compusă de Viorel Gavrilă.

AGERPRES: Dar n-ai fost singur pe scenă, ai mai fost cu nişte colegi...
Aurelian Temişan: Eiii, Daniela Gyorfi! Aşa e, a fost un recital filmat de o casă de producţie, în care am cântat eu, Daniela Gyorfi, Raluca Ocneanu...

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Uite-o şi pe Raluca, tot lângă tine...
Aurelian Temişan: Vezi? Nu mă-nşeală memoria! Foarte bune poze... Uite, aici se vede ciocul de muschetar despre care vorbeam!

AGERPRES: Mai e o poză din '96, o apariţie senzaţională ca ţinută scenică, ia uite ce cvartet!
Aurelian Temişan: Fantastic! Am uitat total de momentul ăsta! Cu Dana Bartzer, Dan Creimerman şi Silvia Dumitrescu... Excepţional! Eram patru elevi care dădeam o probă sau eram într-un ansamblu... Foarte frumos! Bine, Silvia se decupează ca personaj, ea are bocanci, Dănuţa e mai cuminte, are pantofi. Iar noi doi, eu şi Dan, cu bermude... (râde - n.r.) Incredibil! Trebuie să vorbesc cu Dan Creimerman să-mi dea şi mie melodia asta filmată, precis o are pe undeva! Nu mai ştiu ce am cântat... Deci am avut şi piesă în concurs, am avut şi recital.

Foto: (c) AUREL VIRLAN / Arhiva istorică AGERPRES

AGERPRES: Trecem la altă etapă, mai precis la anul 2003.
Aurelian Temişan: În 2003 au fost mai multe evenimente - şi Eurovision, şi Mamaia...

AGERPRES: Exact. Aici sunt două fotografii, în ambele ai aceeaşi ţinută.
Aurelian Temişan: Aici eram la Eurovision... E aceeaşi ţinută, cred că în TVR a avut loc show-ul, cântam piesa lui Nicolae Caragea "Let's have a holiday", aveam patru dansatoare, eram îmbrăcat cu pantaloni din piele, cămaşă din piele. Şi cizme din piele de crocodil şi cu ochiul crocodilului pe vârf. Erau o nebunie! Făcute de Michael Spier, toate erau creaţia lui. Din '96 până în 2003, am mai fost la Mamaia în '98, cu o piesă a lui Victor Socaciu, am fost şi la Eurovision în 1998.

Foto: PAUL BUCIUTA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Tot din 2003, la Mamaia, două fotografii cu două ţinute diferite, probabil ai cântat în două seri, la secţiuni diferite.
Aurelian Temişan: Cred că eram în concurs la secţiunea Şlagăre. Uite, apăruse modelul ăsta de cămaşă, din jeans, dar colorată. Am avut şi una creponată, dacă aveţi şi poză cu aia, m-am scos! (râde - n.r.) Eram tuns mai scurt, fără cioc, mi-aduc aminte. Am făcut o şedinţă foto cu vreo şase ţinute făcute de Jean Săndulescu.

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Altă poză din 2003, selecţia intrării în concurs la Eurovision.
Aurelian Temişan: Acolo am avut o problemă, pentru că eu am cântat două piese în concurs, ale aceluiaşi compozitor, şi am ajuns cu amândouă în finală. Una fusese într-o semifinală, a doua în cealaltă semifinală. Şi ajungând cu ambele în finală, am extras biletele nr. 1 şi nr. 12, deci prima şi ultima melodie din concurs. Dar am renunţat la una dintre melodii, special ca voturile să nu se spliteze, am renunţat la piesa lentă, "Good bye, hello, goodbye", şi am rămas cu "Let's have a holiday". A fost ultima participare la Eurovision până în 2015, când m-am reîntors pe scenă alături de Alexa, iar în 2019, prezint Eurovision.

AGERPRES: Anul următor, 2004. Unde eşti aici?
Aurelian Temişan: E o petrecere de firmă, pentru că nu mă îmbrac aşa la evenimente publice, doar la petreceri. E posibil să fi fost la Braşov, unde am fost invitat de o firmă de construcţii să cânt la petrecerea lor. Geaca încă o mai am, pantalonii nu.

AGERPRES: Din 2007, avem mai multe fotografii de la acelaşi eveniment. Aici eşti cu Cornelia Catanga.
Aurelian Temişan: Cornelia, tiza mea. Cornel şi Cornelia (Cornel este al doilea prenume al lui Aurelian Temişan - n.r.). Eram invitat la un eveniment, am şi cântat. Cornelia mă ia în braţe pe unde mă prinde, e o figură! De poza asta chiar nu mai ştiam.

AGERPRES: Tot de acolo, o poză în care eşti cu Tavi Ursulescu.
Aurelian Temişan: Tavi, în '89, când m-a văzut pentru prima oară, la Mamaia, în anul în care debutam, m-a întrebat: 'Ce înălţime ai?'. '1,93', îi zic. 'Uite, măi, unul din muzică mai înalt decât mine', zice. Şi m-am trezit întrebându-l: 'Dar tu cânţi?' Eu am crezut că pe lângă faptul că prezintă, mai şi cântă. 'Ia uite, e şi obraznic, îmi place olteanul, îmi place!', a zis Tavi şi de atunci am rămas prieteni. Ce vremuri!

AGERPRES: Tot 2007, alt eveniment, Gala superlativele VIP, eşti cu Florin Piersic.
Aurelian Temişan: Sufletul meu, Florin. Am dat un interviu la un moment dat în care spuneam că eu, când eram mic, eram Florin Piersic, îmi plăcea să-mi chem toţi copiii din cartier pe celebra strigătură 'Iiii, cuţât, cuţât, cuţât, de trei ori te-am ascuţât' şi veneau toţi băieţii când auzeau că eu sunt afară, eram un fel de şef al lor. Când m-am văzut cu el prima oară, prin anii '90, mi-a zis: 'Măi, eu ştiam că mai am un băiat, dar nu ştiam unde, în sfârşit te-am găsit'. Eu am rămas şocat. 'Păi n-ai zis tu în interviu că erai Florin Piersic? Deci îl am pe junior, dar te am şi pe tine, numai că te cheamă Temişan, nu înţeleg cum'. Şi am rămas prieteni, am fost şi în Germania împreună, în turneu. Să-i dea Dumnezeu sănătate, că e un munte de energie şi de cunoştinţe.

Foto: (c) EMIL BADEA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Tot cu Florin Piersic, dar şi cu Monica (Davidescu - n.r.), la acelaşi eveniment.
Aurelian Temişan: Ia uite, Monica era brunetă! Ce poză frumoasă, ce evenimente frumoase...

AGERPRES: Aici eşti alături de Ioan Gyuri Pascu.
Aurelian Temişan: O, Doamne, cât mă bucură poza asta, să ştii că nu am nicio poză cu el. Câtă simplitate şi bunătate avea Gyuri... Am cântat cu trupa lui, băieţii de la Pacifica - Teo Boar, Vlady Cnejevici -, cântam cu ei vara, la mare. Şi eu, şi Adi Enache, şi Iordăchioaie...

Foto: (c) EMIL BADEA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: În 2009, la Cerbul de Aur, eşti împreună cu Delia Budeanu în poză.
Aurelian Temişan: Ooo, da! A fost o onoare. În primul rând, iar mi-am dat ciocul jos, cu tot cu barbă, pentru că pe 1 septembrie 2009 împlineam 20 de ani de la debut, care fusese în 1 septembrie 1989. Pentru mine a fost o întoarcere în timp şi am vrut să fiu ca atunci, la prima mea urcare pe scenă, la Mamaia. De data asta, la Cerbul de aur şi lângă cine? Lângă o doamnă pe care o admiram din faţa ecranului. Foarte frumos!

AGERPRES: Tot la Cerbul de Aur, alături de ceilalţi prezentatori.
Aurelian Temişan: Da, toată "garnitura". Eu, Mihai Constantin de la TVR şi cele două fete care au rămas în business de atunci, prezintă amândouă ştirile sportive la o televiziune. Pentru ele a fost un mare examen, Petre Năstase a avut ambiţia de a lua două fete frumoase, de a le chinui un pic, pentru că am lucrat cu doamna Rodica Mandache toate prezentările pentru Cerb, dicţia în sine am lucrat-o cu dânsa şi ne-a ieşit bine.

AGERPRES: O poză din concert, în 2009, la Teatrul Tănase, spectacolul "Nimic despre papagali".
Aurelian Temişan: Eu am jucat la Tănase o singură producţie, "Nota zero la purtare" a regretatului Ion Lucian, pe muzica lui Marius Ţeicu, în 2000-2001. În 2009, când a fost făcută poza asta, l-am înlocuit pe Adrian Enache într-un spectacol, pentru că era plecat în turneu.

AGERPRES: Tot din 2009, la gala de la Sala Palatului dedicată lui Jolt Kerestely.
Aurelian Temişan: L-am avut pe domnul Kerestely în sală, împreună cu Horia Moculescu şi Marius Ţeicu - "trei mohicani" din muzica uşoară românească - la acel regal din decembrie 2018, o mare bucurie.

AGERPRES: Poze de la Mamaia 2010, ai avut-o coprezentatoare pe Alexandra Velniciuc...
Aurelian Temişan: Nu ştiu dacă a fost vreunul dintre noi coprezentator sau am fost prezentatori la maximum, pentru că a fost ediţia în care noi trei - eu, Alexandra şi Horia Moculescu - nu am avut text şi nu ne-am pregătit cu nimic. Dar având o enciclopedie muzicală lângă noi, pe Horia, au fost patru seri absolut minunate, de prezentare, de relaxare şi de informare a publicului în ceea ce priveşte muzica românească din ultimii 50-60 de ani. A fost seara în care juraţii mi-au mărturisit că mai vorbeau între ei doar când cântau concurenţii, pentru că atunci când apăream noi erau foarte atenţi, ziceau 'Ia să vedem ce mai spun ăştia trei?' Era o surpriză, ca şi pentru noi, ceea ce se întâmpla pe scenă. A fost o gală foarte frumoasă. Uite, se vede că uneori mai intram şi câte doi - eu cu Alexandra, sau eu cu Horia, ori Horia cu Alexandra. Eu am fost, în toate cele patru seri ale ediţiei, îmbrăcat de Adina Buzatu.

Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Altă fotografie din 2010, spectacolul "Frumosul de la Marea Neagră", dedicat actorilor Jean Constantin şi Draga Olteanu Matei.
Aurelian Temişan: Ce spectacol! A fost o sală plină, cu public dornic de momente muzicale şi umoristice frumoase.

AGERPRES: Pe Jean Constantin l-ai avut partener în film.
Aurelian Temişan: Aşa e. Cu Jean, cu Dem (Rădulescu - n.r.), cu Stela şi cu Arşinel am trăit o experienţă absolut înălţătoare când am filmat "A doua cădere a Constantinopolului" pentru că "sorbeam" de la fiecare ceva, mai ales că doi dintre ei mi-au fost părinţi în film - Stela şi Arşinel. Iar nea Jean - o minunăţie de om!

AGERPRES: Cu poza asta intrăm în viaţa personală, o poză cu Dora foarte micuţă...
Aurelian Temişan: Da, am fost chemaţi la deschiderea unei grădiniţe. Doamne, ce seamănă Dora cu mine! Am o poză de-a mea la vârsta asta, trebuie s-o caut să v-o arăt, să vedeţi cât de bine seamănă cu mine!

AGERPRES: Eşti activ de mulţi ani în Naţionala de Fotbal a Artiştilor, avem o poză cu tine în echipament sportiv.
Aurelian Temişan: Încă mai cochetez cu postura de portar al Naţionalei Artiştilor, dar timpul îşi spune cuvântul, n-am fost niciodată vreun Lobonţ, să zici că mă aruncam în săriturile alea nebune, dar mi-a plăcut, încă sunt activ şi mă bucur că avem o echipă frumoasă şi "pestriţă" din punct de vedere al meseriilor, unii sunt cântăreţi, alţii actori, alţii dansatori... Amintesc doar câţiva: la capitolul cântăreţi avem Adrian Enache, eu - care suntem cei mai vechi -, băieţii de la trupa Alb Negru, Bogdan Taşcău "Problemă", Rareş, Ralflo; actori - Răzvan Oprea, Lucian Ghimişi, Andrei Mateiu, Nae Nicolae şi încă vreo doi de la stand-up-uri; manechini - Adi Robu, Valentin Stan; foşti sportivi de performanţă din alte domenii; dansatori - Cornel Păsat, Paul Gheorghe. Avem o echipă triplă campioană mondială şi de două ori vicecampioană. Sperăm că mai putem duce stindardul.

Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: În fotografia asta porţi un tricou pe care scrie "Iubesc oina!"...
Aurelian Temişan: Toată echipa a iubit-o la acest eveniment. Ştiu că atunci am făcut febră musculară, aproape două săptămâni m-am chinuit cu umărul, dar mi-a plăcut acea zi, a fost formidabil, mai ales că oina cred că e cel mai vechi sport din lume, e "mama" cricketului şi a baseball-ului.

AGERPRES: Două fotografii din 2014, la gala dedicată lui Ivan Patzaichin.
Aurelian Temişan: Ce să spun... Să stai alături de o legendă cum e Ivan e onorant. Iar Ivan e atât de modest şi atât de simplu ca om. L-am invitat la nunta mea cu Monica şi m-am bucurat foarte mult că a venit. Ivan e un om minunat şi o valoare uriaşă în sportul românesc.

AGERPRES: O fotografie din 2015, de la Eurovision, la Craiova.
Aurelian Temişan: Da, era finala Eurovision, sunt cu Alexa Niculae, care semnează textul melodiei lui Mihai Alexandru - "Chica latina". A fost foarte frumos, deşi eu treceam printr-o perioadă dificilă, abia murise mama şi eram chiar în Craiova, oraşul meu natal, unde au locuit părinţii mei, dar... una-i una, alta-i alta. Am încercat şi am făcut cât am putut de mult în acea competiţie.

Foto: (c) NICOLAE BADEA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aici avem o poză în care eşti împreună cu Dora şi cu Monica.
Aurelian Temişan: E o poză mai recentă, înainte de Crăciunul din 2017. Eram la un eveniment caritabil pentru copiii militarilor români care au căzut la datorie în străinătate sau care sunt plecaţi în misiuni în afara ţării. Evenimentul era la Sala de marmură a Cercului Militar Naţional, acolo am împachetat cadouri pentru copii. Am şi cunoscut copii ai căror părinţi, din păcate, nu mai sunt ori au rămas cu tot felul e sechele în urma misiunilor pe care le-au avut.

AGERPRES: Mi se pare remarcabil faptul că tu şi Monica aţi luat-o şi pe Dora cu voi şi că încercaţi s-o învăţaţi ce înseamnă act caritabil.
Aurelian Temişan: Da, chiar a fost foarte activă Dora, am stat acolo vreo două ore, am făcut poze cu acei copii.

AGERPRES: În prezent joci în câteva spectacole de teatru, dar începutul a fost cu "Chicago"...
Aurelian Temişan: E adevărat, "Chicago" este primul musical în care am jucat şi cântat. După experienţa filmului "A doua cădere a Constantinopolului", până în 2002, ca angajat al Teatrului de revistă "Toma Caragiu" din Ploieşti, unde s-au pus în scenă multe piese de teatru de revistă cu care am luat premii la festivaluri prin ţară, a venit momentul punerii în scenă a acestui mare musical, care a însemnat o experienţă foarte mare pentru mine. Am jucat doi ani acest spectacol, alături de actori mari ai Teatrului Naţional şi nu numai - Maia Morgenstern, Ilinca Goia, Monica Davidescu, Andrei Ionescu, Silviu Biriş, Carmen Ionescu. Eu am jucat rolul avocatului Billy Flynn.
Celelalte spectacole în care joc sunt nişte comedii spumoase care nu au nicio legătură cu muzica, din fericire toate se joacă în acelaşi loc, la Teatrul Elisabeta. "Boeing Boeing" a fost achiziţionată de acest teatru după doi ani în care am jucat-o la Băneasa, în Mall, de fapt cu această piesă a fost deschis Teatrul Elisabeta, în urmă cu cinci ani. Au urmat piesele "Încurcătură la nivel înalt", "Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc", "Încă nu, dar o să fie". Mai joc într-o piesă, e un rol la care a renunţat Adrian Titieni, e vorba despre "Pijamale", la Teatrul Metropolis, care se joacă de vreo 10-12 ani. Titieni a renunţat la acest rol din lipsă de timp, Silviu Biriş m-a propus pe mine, George Ivaşcu a fost de acord şi am preluat eu rolul. E o comedie bulevardieră foarte bine scrisă şi foarte bine jucată, cu Tania Popa, Monica Davidescu, Alexandra Velniciuc, Vlad Jipa, e o plăcere să joc împreună cu ei. Mă "scald" în această profesie nouă - chiar dacă "datele" nu mi-au venit în urma studiilor - pentru că-mi place, pentru că mă simt bine şi pentru că parteneri îmi sunt actori de la care am învăţat şi învăţ în continuare pentru fiecare apariţie. Mai nou, joc în musicalul "Mamma Mia!", în care cred că orice artist din lume şi-ar dori să facă parte din distribuţie. Se joacă din luna mai anul trecut şi va continua până în luna mai 2020. Din ce ştiu eu, acest contract e pentru doi ani. Jucăm mult în oraşe din ţară, pentru că în Bucureşti nu se poate face spectacolul decât la Sala Palatului şi nu-l putem pune atât de des. Dar pe lângă aceste spectacole de teatru şi musical, nu uit de muzică. Am concertele mele, atât cu muzică din repertoriul meu, cât şi alte melodii din repertoriul unor artişti mari.

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Pentru că ai pomenit de artişti mari, vreau să te întreb ceva. În urmă cu o lună, în decembrie 2018, ai organizat la Teatrul Naţional spectacolul "Oameni" - tribut Aurelian Andreescu. L-am văzut şi a fost extraordinar de bine gândit şi realizat. De ce ai ales personalitatea şi muzica artistului Aurelian Andreescu?
Aurelian Temişan: Acest spectacol tribut Aurelian Andreescu a fost cel mai mare cadou pentru mine. Tata se numea tot Aurelian Temişan şi în scurta lui carieră muzicală s-a întâlnit de câteva ori pe scenă cu Aurelian Andreescu. Dacă e s-o luăm prin legătură de sânge, eu numindu-mă tot Aurelian Temişan, aş putea spune că am cântat cu Aurelian Andreescu prin tata. Aurelian Andreescu a dispărut în 1986, eu m-am lansat în 1989, deci n-am avut ocazia să-l cunosc. Dar am fost atât de mult legat de muzica lui, de forţa cu care interpreta melodiile, încât mi-am dorit foarte mult să fac acest spectacol tribut. E adevărat, mi-am dorit să-l fac acum doi ani, când aveam 44 de ani - vârsta la care el s-a prăpădit. N-am avut susţinere financiară atunci, proiectul exista în capul meu, dar pentru că nu s-a arătat nimeni dispus - din punct de vedere financiar - să investească în el, am zis că îl ţin până când va rezona cineva cu acest proiect. Şi l-am făcut la Sala Studio a Teatrului Naţional, în decembrie 2018. Îl reiau în martie 2019, la Sala Mare a Teatrului Naţional, pentru că s-a dus zvonul despre acest spectacol şi sunt mulţi oameni care şi-au manifestat dorinţa să-l vadă. Repet, este cel mai mare cadou muzical pe care mi l-am făcut în scurta carieră de 30 de ani, cât am până în momentul de faţă. Anul acesta împlinesc 30 de ani de la debut.

Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Felicitări, mulţi ani înainte îţi dorim, cu succes şi în muzică, şi în teatru! Şi îţi dăruim aceste fotografii pe care le-am privit împreună şi le-am comentat.
Aurelian Temişan: Adică pot pleca acasă cu ele? Cu toate? Extraordinară surpriză, extraordinară bucurie! Mulţumesc din suflet!

AGERPRES/(autor: Marina Bădulescu, redactor arhiva foto: Mihaela Tufega, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Adrian Dădârlat)