Dosarul Revolutiei. Argumentele care au dus la concluzia ca rechizitorul Parchetului Militar nu a fo...

Pe 20 septembrie 2024 s-a judecat in camera preliminara a ICCJ ultima versiune a rechizitoriului parchetului militar in Dosarul Revolutiei, semnat de procurorul militar Catalin Ranco Pitu. Respectiv, s-a dezbatut daca acest act de sesizare al instantei a fost legal si corect intocmit. Instanta a decis ca nu a fost. Am fost prezent in sala de sedinta, ca insotitor al unui ranit care de 35 de ani se deplaseaza intr-un carucior cu rotile. Am urmarit dezbaterile, am citit probatoriul, rechizitoriul, argumentele instantei si ale partilor, scrie, intr-un articol pe Contributors.ro, Andrei Ursu, fost director stiintific al Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989

Voi incerca in cele ce urmeaza sa expun de ce consider ca decizia instantei a fost una corecta. Si de ce consider ca suntem, potential, intr-un moment de rascruce in istoria postrevolutionara a Revolutiei. Mai exact, un moment care poate sa duca la adevar si dreptate pentru eroii care in decembrie 1989& au murit pentru libertatea noastra si pentru noua democratie romana.

Totul va depinde de constiinta, in cea mai mare masura, a unui singur om: generalul magistrat Adrian Nicolau, seful Sectiei Parchetelor Militare (SPM). De capacitatea acestuia de a forma si conduce o noua echipa de procurori militari onesti, profesionisti si curajosi, care sa faca o ancheta corecta.

Alternativ, in cazul in care in SPM nu mai exista constiinta si nici posibilitatea incadrarii acestor noi resurse, va mai fi o sansa: aceea ca vointa politica sa transfere Dosarul Revolutiei unui serviciu format din astfel de procurori, specializat in crime impotriva umanitatii. Un serviciu (similar cu DNA) care demult trebuia infiintat. Ar fi un inceput de adevarata asanare morala atat a justitiei cat si a politicului de la noi.

Cine a tras in noi dupa 22?

Dosarul Revolutiei care a fost dezbatut vineri, 20 septembrie, este impropriu numit astfel. Este de fapt, dosarul victimelor de dupa 22 decembrie 1989, cand prin curajul sutelor de mii de tineri si sacrificiul a catorva sute dintre ei - in special timisoreni, bucuresteni, dar si sibieni, clujeni si din alte orase - Revolutia Romana izbandise. Nimeni, in principiu, nu mai avea de ce sa fie impuscat. Asta, daca uitam ca Nicolae Ceausescu nu murise. Fugise de pe acoperisul CC-ului, intai la Snagov, apoi catre o destinatie precisa din judetul Dambovita[1]. A fost arestat abia in seara acelei zile, cand a inceput un macel de cinci ori mai violent decat pana atunci. Atacurile si victimele s-au redus brusc si dramatic (cu aproximativ 90%) dupa difuzarea stirii executiei cuplului dictatorial.

Marele mutilat pe care l-am insotit la ICCJ se numeste Costinel Venus Mirea. In cartea sa& ,,Va multumim pentru libertate! 1989-2019,,& (Editura Alma, Craiova, 2019), Costinel Mirea a publicat un numar semnificativ de marturii ale colegilor sai raniti la Revolutie, cu precadere din Craiova si judetul Dolj. Din aceste declaratii rezulta ca teroristii din decembrie 1989 au existat in carne si oase si ca nu au fost nici soldati psihopati ai Armatei romane sau ai Directiei de Informatii a Armatei, nici KGB-isti deghizati in turisti sovietici, ci luptatori ai fostei Securitati, din slujba fostului Comandant Suprem.

Cartile "Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii in decembrie 1989" (Polirom 2019) si "Caderea unui dictator" amintita mai sus[2], scrise independent de cercetarea domnului Mirea, confirma concluziile acestuia. Cei care& au tras& in noi dupa 22& au fost fost pregatiti de Securitatea lui Nicolae Ceausescu (in special dupa revoltele muncitoresti din Valea Jiului '77 si de la Brasov '87), in vederea ,,luptei de& rezistenta" conceputa de dictator in cazul pierderii puterii. O lupta de gherila urbana disimulata de un tip care a mai fost folosit si in alte tari si momente istorice. Conform unui plan bine stabilit, ,,rezistentii" trebuiau sa creeze, prin haos si teroare, ,,conditiile necesare" readucerii la putere a dictatorului[3].& Faptul ca nu au reusit il datoram celor care, precum Costinel Mirea, s-au sacrificat pentru Revolutie.

Rechizitoriul SPM - o monumentala mascarada juridica

Costinel Venus Mirea a fost prezent la fiecare sedinta de proces in cauza Revolutiei. Pornind la 4 dimineata din Craiova, 4-5 ore in masina, si restul in caruciorul cu rotile. Nu a venit pentru ca ar astepta daune morale si materiale de la statul roman (daune care, de altfel, i se cuvin pe deplin). Ci pentru ca, asemenea majoritatii colegilor raniti din Craiova, Costinel Mirea doreste dreptate. Nu ca razbunare, ci din simplul motiv ca cei care l-au impuscat, pe el si pe ceilalti raniti si ucisi in cam toata tara pentru vina de a fi aparat Revolutia, trebuie sa dea socoteala pentru faptele lor.

Pana la urma, aceste crime ne privesc pe noi si generatiile viitoare. Nascocite de mintea bolnava a& dictatorului, ar fi bine sa facem ce putem pentru ca ele sa nu se mai repete. Sa nu mai ajungem din nou la acea frica ce ne scotea pe ,,traseu" si stadioane sa-l aplaudam. Sa traim intr-un stat care e in stare sa ancheteze si sa judece macar pe cei mai periculosi dintre executantii represiunii ceausiste: USLA-istii, cadrele Directiei a V-a si ceilalti ,,rezistenti" pregatiti de fosta Securitate pentru a crea teroarea din decembrie 1989. Chiar daca, incepand din '90, acestia au intrat, prin grija noilor autoritati, in SRI, ,,Doi si-un sfert" si alte servicii, au ajuns colonei si generali, si-au asigurat pana acum impunitatea si ne-au falsificat istoria.

Recomand& acest interviu& acordat de Costinel Mirea anul acesta la Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu ocazia uneia dintre sedintele de la Camera Preliminara in cauza Revolutiei. Veti vedea succint cum au ascuns procurorii o parte relevanta din probatoriu si cum au ignorat, la o scara greu de imaginat, probele din Dosarul Revolutiei care dovedeau rolul fostelor cadre de Securitate in macelul de dupa 22 decembrie.

Dezinformarea securista despre Revolutie a penetrat in ultimele decenii spatiul public, justitia si pana si miscarea revolutionara. Insasi autenticitatea Revolutiei romane este astazi pusa la indoiala. Demersul lui Costinel Venus Mirea, desfasurat de ani de zile din scaunul sau cu rotile, este o lectie de verticalitate morala, tenacitate si modestie rare, din care cred ca avem cu totii ceva de invatat.

Impreuna cu istoricul Andreea Badila am analizat cazul lui Costinel Mirea, pe baza dosarelor pe care el insusi ni le-a pus la dispozitie si a zeci de volume din Dosarul Revolutiei. Am publicat rezultatele cercetarii noastre intr-un studiu din& Caderea unui dictator& [4].

Costinel Mirea a depus la dosarul cauzei mai multe concluzii si motive de contestare a rechizitoriului, cerand restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmaririi penale. El a semnalat neregularitati si vicii fundamentale ale cercetarii de la SPM, cum ar fi:

• Lipsa din dosarul cauzei a unor probe esentiale (practic ascunse de procurori in arhive) si absenta unei cercetari penale temeinice si complete in cazul ranirii sale si al altor victime.
• Invocarea in mod trunchiat a prevederilor articolului 32 din Statutul Curtii Internationale Penale, in scopul de a eluda vinovatia celor care au executat focuri de arma, cu intentie si in cunostinta de cauza, impotriva unor oameni nevinovati.
• Ignorarea, nevalorificarea sau inlaturarea din Dosarul Revolutiei, fara o motivare legala, a unui numar covarsitor de probe care atesta intentionalitatea acelor focuri de arma.
• In cazul impuscarii sale, dar si al unui numar semnificativ de victime ale diversiunii teroriste, procurorii nu au facut niciun efort pentru identificarea executantilor focurilor de arma, desi acest lucru era - si este inca - posibil. Procurorii nu au audiat martori importanti si nu au facut cercetari la locul faptei care i-ar fi putut identifica pe tragatori, nu au dispus efectuarea expertizelor balistice/criminalistice care ar putea scoate la iveala caracteristicile armelor folosite si, deci, apartenenta institutionala a faptasilor; nu au dispus efectuarea unor cercetari medico-legale, audierea medicilor, cercetarea dosarelor medicale, etc., tradand o evidenta rea-vointa si dezinteres in identificarea autorilor reali ai focurilor de arma.
• Acoperirea, ignorarea probelor si nefinalizarea anchetarii teroristilor retinuti, fara vreo justificare. Lista acestora, alcatuita de organele de ancheta din 1990 si care se afla totusi in Dosarul Revolutiei, cu peste 1400 de nume si prenume, este trecuta sub tacere in rechizitoriu.
• Lipsa cercetarii unor date oferite de unii ofiteri, inclusiv de Securitate, privind chiar& teroristii& sau ,,rezistentii". Spre exemplu, intr-un raport al unui fost ofiter DIE, Domitian Baltei, acesta dezvaluia pe 25 decembrie 1989 ca ,,rezistentii" aveau ,,forte apreciabile" formate din ,,ofiteri de Securitate apartinand unitatii de asigurare a pazei dictatorului si pentru supravegherea zonei", dar si din ,,ofiterii de rezerva de Securitate care au apartinut unitatii de paza a dictatorului". De asemenea, lipsa cercetarilor, desi existau indicii clare, ,,in casele de lucru ale Securitatii", la ,,Centrul de Supraveghere al Securitatii din apropierea vilei fostului dictator", ,,in cartierul Drumul Taberei, respectiv din spatiul Intr. Tricodava - Complexul Comercial - blocurile din spatiul Parcul Moghioros" si din fata fostului MAPN; in cladirile si tunelurile unde se ,,regrupau peste zi"& si se ascundeau ,,rezistentii", in ,,cladirea Securitatii din Piata Aviatorilor", sub care rezulta ca exista ,,un tunel de mari dimensiuni, care ar avea legatura si cu centrul de supraveghere a zonei", si un ,,depozit subteran de armament, situat sub parculetul alaturat blocului"; in ,,buncarul cu armament in zona str. Constantinescu, peste str. Radu Beller" etc.
• Lipsa unor cercetari balistice si comparative legate de originea si directia focului, de armamentul si calibrul gloantelor cu care au fost lovite victimele, prin comparatie cu armamentul Securitatii, care, conform proceselor-verbale de predare-primire a armamentului unitatilor D.S.S. catre armata din perioada 26 decembrie 1989 - 4 ianuarie 1990 si a altor documente aflate la CNSAS, includea arme de provenienta straina, inclusiv occidentala, de calibre speciale (5,6 mm, 6 mm, 9 mm), dispozitive de ochire pe timp de noapte, ascunzatoare de flacara la gura tevii si alte asemenea sisteme de disimulare care nu se aflau atunci in dotarea Armatei Romane. In legatura cu aceste arme si dispozitive, exista un numar mare de marturii si documente medicale in Dosarul Revolutiei si in dosarele victimelor care arata ca ele au fost folosite dupa 22 decembrie 1989.
• Lipsa unor cercetari in arhiva MAPN de la Pitesti, care include arhiva Directiei a V-a Securitate si Garda din DSS (recent predata, partial, la CNSAS), ai carei membri sunt mentionati inclusiv in declaratia lui Iulian Vlad din 29 ianuarie 1990[5]& ca fiind probabil ,,rezistentii" sau ,,teroristii" care au tras in decembrie 1989 asupra Armatei si populatiei. In legatura cu planul ,,luptei de rezistenta" din revista& Securitatea[6], procurorii l-au audiat doar pe martorul Tudor Alexandru, fost ofiter de Securitate si autor al unora dintre& articolele din revista respectiva, a carui teza (ca planul nu ar fi fost operational) a fost preluata de procurori. Or, in arhiva Directiei a V-a (Dosar F.N. Dir V S.G. 14, inventariat sub nr. 42), se afla dovada ca planul era operational, luptatorii Directiei a V-a avand misiuni si pregatire complexe si conspirate pentru ,,lupta de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat", in cooperare cu alte ,,forte de securitate" si ,,formatiuni de rezistenta".

Din faptul ca toate aceste probe contrazic concluzia procurorilor, Costinel Mirea a dedus ca reprezentantii SMP le-au omis cu buna stiinta, pentru a nu fi nevoiti sa cerceteze faptele care priveau actiunile ,,rezistentilor" din Securitate.

Actul de sesizare a instantei este echivoc, abstract, nelegal, ,,un melanj confuz intre drept, politica si istorie"

Pentru motivele de mai sus, Costinel Mirea a cerut instantei ICCJ sa constate ca rechizitoriul emis in cauza are profunde neregularitati si elemente de nelegalitate, iar acestea atrag imposibilitatea stabilirii obiectului si limitelor judecatii. Pe 14.06.2024, el a cerut ca instanta sa dispuna remedierea de catre procuror, in termen de 5 zile, potrivit art. 345 alin. 2 si 3 C.proc.pen, a neregularitatilor, ,,prin cercetari corecte si complete asupra tuturor evenimentelor care au produs victime in decembrie 1989,& care& sa duca la identificarea, anchetarea si trimiterea in judecata a tuturor celor care se fac vinovati pentru victimele produse cu buna stiinta, sub sanctiunea restituirii cauzei catre Parchet in conditiile art. 346 alin. 3 lit. a) C.proc.pen".

Deci, nu pentru motivele superficiale invocate de inculpatii Ion Iliescu si Gelu Voican Voiculescu, care, dupa 30 de ani de protejare a teroristilor din Securitate, evident nu mai au cum sa-i mai acuze astazi: ar recunoaste astfel ca au favorizat faptuitorii, au tainuit si mintit, obstructionand justitia, fapte care constituie infractiuni (art. 266-273 CP).

Judecatorii au admis probele propuse de Costinel Mirea in argumentarea contestatiei sale, inclusiv unele documente de arhiva si cartile ,,Caderea unui dictator" si ,,Multumim pentru libertate!"& (depuse la dosarul cauzei pe 8.03.2024) si ,,Tragatori si mistificatori", depusa pe 16.06.2024. Dupa aceasta ultima sedinta, completul de divergenta a admis contestatiile si a constatat neregularitatile rechizitoriului in dosarul Revolutiei. Prin incheierea din data de 29 iulie 2022, instanta a reprosat procurorilor militari mai multe neregularitati ale actului de sesizare, unele de esenta. Poate ca judecatorii au inteles mistificarea operata de Catalin Ranco Pitu, asa cum a fost reliefata de Costinel Mirea. Printre altele, ei au semnalat ca:

,,Actul de sesizare consta in esenta intr-o reformulare si modificare a structurii vechiului act de sesizare" (adica rechizitoriul trimis cu surle si trambite in instanta in 2019, pentru a fi respins in 2021), ,,o redare realizata prin metoda copiere/lipire a unor pasaje din declaratiile martorilor audiati, fara ca procurorul sa realizeze o proprie analiza si evaluare efectiva a probatoriului [...], in scopul redarii unei situatii de fapt neechivoce cu care sa fie investita instanta, prin raportare la particularitatile faptei investigate si la modalitatea de reglementare a normei de incriminare".

,,Nu s-au stabilit in mod neechivoc: i. obiectul material al infractiunii; ii. existenta unei ,,intreprinderi criminale comune" de natura de a evidentia particularitatile actelor concrete ale subiectului activ nemijlocit plural; iii. modalitatea concreta de participare a autorilor plurali in cadrul unui atac sistematic; iv. modalitatea de comitere a infractiunii, care constituie modalitati normative stipulate de art. 439 Cod penal si legatura de cauzalitate dintre aceste actiuni si urmarea imediata complexa, cu relevarea explicita a datei savarsirii faptei ori a celei a producerii urmarii imediate."

,,Fata de gravitatea faptelor investigate, era in sarcina Parchetului sa manifeste o diligenta deosebita in desfasurarea anchetei, in administrarea si evaluarea probelor, respectiv in descrierea explicita si clara a faptelor pe care le considera tipice, fata de configurarea normei/normelor de incriminare, dar si a intregului context in care se presupune ca acestea ar fi fost comise, pentru a evita astfel aparitia descrierilor prolixe, digresiunilor ajuridice, rationamentelor juridice speculative, precum si a elementelor factuale cu un vadit caracter de echivocitate, in legatura cu: a. Morfologia, functionalitatea si eficienta ,,grupului Iliescu"; b. Criteriile de determinare a existentei unui nucleu de putere in jurul ,,grupului Iliescu"; c. Existenta sau inexistenta unei cauze unice ori a unei cauze multiple ale evenimentelor din decembrie 1989; d. Natura raporturilor (inclusiv de incredere/conflict) existente intre Ministerul Apararii, Ministerul de Interne si Departamentul Securitatii Statului; e. Existenta sau inexistenta unei actiuni conspirate a ofiterilor de Securitate camuflati in uniforme militare; f. Existenta sau inexistenta unei actiuni violente a trupelor USLA (Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista) ale organelor de Securitate ori ale unor cetateni straini instruiti la Scoala de Securitate de la Baneasa; j. Incidentul din 23 decembrie 1989, unde si-au pierdut viata 8 militari USLA, inclusiv prin raportare la sursa ordinului primit de Gheorghe Trosca, modalitatea de debut a schimbului de focuri, natura raporturilor acestuia cu generalul Nicolae Militaru, precum si caracterul real sau fictiv al deconspirarii din dosarul ,,Corbii"; k. Actele fortelor armate ale Romaniei, ori ale celor ale Ministerului de Interne, inclusiv ale Departamentului Securitatii Statului, coordonat de Iulian Vlad, ori ale comandantilor judeteni ai Securitatii". Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro