E DE-A NOST Moise, imigrantul din Coasta de

E DE-A NOST – Moise, imigrantul din Coasta de Fildes e acum maramuresean

E DE-A NOST. Se spune că fiecare om are propriul destin şi, indiferent câţi ani va petrece şi câţi kilometri va parcurge, tot îl va împlini. Yeboua Moussa Ouattara a parcurs o jumătate de lume, s-a convertit la creştinism şi şi-a găsit liniştea tocmai în Maramureş.

„Numele meu este Yeboua Moussa Ouattara, sunt din Coasta de Fildeș, o țară din Africa de vest, cu deschiderea spre Oceanul Atlantic. M-am născut într-o familie musulmană practicantă, al cincilea fiu dintre cei opt frați și surori ale mele”, spune acesta.

CA ORICE COPIL MUSULMAN A ÎNVĂȚAT DE LA 6 ANI PÂNĂ LA 12 ANI CORANUL, CARTEA SFÂNTĂ ÎN RELIGIA MUSULMANĂ.

Și totodată a învățat să facă „la swalat”, adică rugăciunile cotidiene care au fost poruncite de Allah Subana-Tahallah, numele lui Dumnezeu în limba arabă. Sufletul lui era însă în altă parte, deşi în familie i se spunea altceva.

„Când mergeam la școala primară, treceam pe lângă o biserică evanghelistă unde auzeam cântece bisericești. Sufletul meu de copil se bucura de liniște și de bucuria care mi-o transmiteau niște îngerași. Atunci, în fiecare zi, la aceeași oră fugeam repede să ajung acolo pentru a asculta cântecele care mă minunau”, povesteşte imigrantul.

ÎŞI AMINTEŞTE CU ACURATEŢE CARE A FOST MOMENTUL ÎN CARE A DECIS CĂ SE LEAPĂDĂ DE CREDINŢA MOŞTENITĂ DIN FAMILIE. UN MOMENT DE CUMPĂNĂ PENTRU EL L-A DETERMINAT SĂ SE ÎNDREPTE SPRE CREŞTINISM ŞI SĂ FACĂ UN LEGĂMÂNT.

„Era într-o zi de sărbătoare pentru musulmani, lumea era ocupată cu pregătirile sărbătorii. Chiar în acea zi mama mea a intrat în travaliu și a fost însoțită de tatăl meu la spital. Din păcate, nașterea nu a fost ușoară, copilul a fost născut sănătos, dar mama mea rămăsese în pericol după naștere. Mama mea scumpă avea hemoragie și se putea vedea cum curgea sânge în sala de naștere, cum ar fi fost tăiat un animal. Mama mea a intrat în comă și nu mai avea stăpânire pe organismul său. Asistenții se străduiau să oprească hemoragia, dar în zadar, efortul lor nu avea rezultat. Fiind o zi de sărbătoare, doctorul spitalului era musulman și nu era prezent. În acel moment, eu eram cu tatăl meu și ne uitam la mama mea care murea încet pe patul spitalului sub ochii noștri. Am ieșit afară cu el și îmi zicea plângând: „Moussa numai Dumnezeu ne poate salva”. După aceea am mai auzit pe tatăl meu exprimând durerea sa pentru că nu mai avea bani să facă față cheltuielilor nașterii și noii situații disperate în care ne aflam”, povesteşte cel care ulterior a luat numele de Moise.

DISPERAT CĂ NU PRIMŞTE AJUTOR MDE NICIUNDE, MOISE S-A ÎNDREPTAT SPRE CEL DESPRE CARE AUZISE DOAR PÂNĂ ATUNCI.

„În brațele tatălui am intrat în legătura cu Dumnezeu. Am început să mă rog la Cel de Sus să mi-o dea înapoi pe mama mea. Trecea timpul, doctorul tot nu ajungea, mama săraca stătea pe pat și sângele curgea. După un timp, tatăl meu m-a trimis acasă. Mergând spre casă, am trecut pe lângă Biserica Sfântul Iosif (Eglise catholique Saint Joseph). Deasupra bisericii era o cruce mare spre care privirea mea se îndrepta. În același timp simțeam că ar fi un dialog între mine și cruce. I-am făcut o propunere pentru iubirea mamei și ziceam: „Daca îmi dai mama înapoi, eu te voi urma în toata viața mea”. Aici s-a născut un fel de legământ între mine și IISUS HRISTOS, adică să-mi dea mama înapoi și eu voi deveni creștin indiferent de risc”, mai spune creştinul.

MINUNEA S-A PETRECUT ÎN ACELE CLIPE GRELE. MAMA LUI A SUPRAVIEȚUIT ȘI DUPĂ CÂTEVA ZILE S-A ÎNTORS ACASĂ SĂNĂTOASĂ. TOTUL A INTRAT ÎN NORMAL.

Dar, el a uitat promisiunea făcută. Împreună cu un coleg, după mult timp a participat la o dezbatere despre Iisus dacă este sau nu Fiul lui Dumnezeu. Cel ce vorbea, un carismatic, i-a rugat să închidă ochii și să se gândească cu tot sufletul la ce au prețios și scump în viața lor. Atunci a fost momentul de revelaţie.

„Eu am respectat ce a spus. Am închis ochii. Era liniște, nimic nu se auzea, doar cum sufla vântul și frunzele care se mișcau pe copaci. În timp ce meditam, mi-a venit în suflet ce am mai prețios și scump. Am văzut pe mama mea și m-am speriat. Am deschis ochii pentru că îmi bătea inima mai tare, iar am închis ochii înapoi. Tot pe mama mea o vedeam. Dar la un moment dat am simțit că nu era nimeni lângă mine și nu mai auzeam pe ceilalți. Am început să plâng pentru că mi-am adus aminte de mama mea la materniatte în cumpăna grea a vieţii ei şi a mea. Da, îmi era rușine de mine, dar plângeam și mai tare, așa de tare că s-au speriat cei care au fost lângă mine. După aceea am căzut cu fața la pământ. Apoi când m-am ridicat eram în fața Altarului, mă rugam cu voce tare la Bunul Dumnezeu să mă ierte”, mai spune Moise.

ACEEA A FOST INTRAREA LUI DEFINITIVĂ ÎN VIAȚA LUI IISUS ȘI A LUI IISUS ÎN VIAȚA LUI. A FOST BOTEZAT LA OPTSPREZECE ANI DE CĂTRE PĂRINTELE ARNULFO VARGAS, UN PREOT MISIONAR DE LA COMUNITATEA „SFÂNTUL XAVIER”.

În timpul botezului preotul Arnulfo Vargas s-a temut pentru că erau într-o zonă musulmană și puteau urma acte grave de violență. Părinții lui când au aflat că s-a convertit la creştinism l-au renegat și a trebuit să fugă de acasă. Comunitatea musulmană a aruncat asupra lui condamnarea la moarte. Nu a avut pe nimeni să îl sprijine din punct de vedere material și social.

„Eram singur, singur cu Iisus pe Care L-am ales să îl urmez. Au fost momente grele în viața mea și a părintelui Arnulfo care nu știa ce să facă cu mine. Părintele s-a rugat mult pentru mine, la fel și eu m-am rugat pentru el, ca voia lui Dumnezeu să se facă. Fiecare dintre noi avem un destin bine rânduit după botezul nostru. Destinul meu creștin m-a plimbat prin multe locuri. Aproape zece familii m-au adăpostit și ajutat până în ziua de azi. Acest lucru nu s-ar fi putut fără Providența Divina care mă hrănea, mă adăpostea și mă ferea de rău. Pentru mine cuvântul lui Dumnezeu era și este harta mea care mă îndrumă pe cărarea cea binecuvântată a vieții mele. Timpul trecea iar viața mea de fugar era tot mai grea. Țara mea a intrat în război civil. Poporul fugea spre sud. În acest context am ajuns și eu în sudul Coastei de Fildeș”, explică Moise.

A TRĂIT MOMENTE GRELE ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI. A FOST O ȚINTĂ PENTRU CEI CARE SE RĂZBUNAU.

Incidentul cel mare s-a petrecut într-o zi de Crăciun când se întorcea de la biserică. A fost prins într-o capcană de tineri musulmani care îl urmăreau de mult timp. Pentru ei era considerat trădător, pentru că trecuse din religia musulmană la religia creștină. Fapte de acest gen erau foarte cunoscute în țară și accentuate de războiul civil. A fost înjunghiat pe la spate și a căzut la pământ. Atacatorii au crezut că este mort și l-au lăsat într-o baltă de sânge.

„Retrăiam clipele pe care le-a trăit mama mea la maternitate: Viața se scurgea încet din mine și în acele clipe de grea cumpănă, Domnul a fost cu mine și m-a ajutat și m-a reîntors la viață. Prietenul meu credincios Soumahoro Silvestre, și el convertit la credința creștină și în aceeași situație de fugar ca și mine m-a sprijinit și m-a ajutat să supraviețuiesc”, adaugă acesta.

PRIN INTERMEDIUL LUI, L-A CUNOSCUT PE PĂRINTELE IRINEU, UN PREOT MISIONAR DIN MARAMUREŞ.

Acesta se afla în Coasta de Fildeș într-o misiune cu un grup de italieni și s-a întâlnit cu Silvestre care îi povestea părintelui despre Moise. I-a povestit că nu au ajutor de nicăieri şi că sunt ţinte pentru musulmani. În acest context părintele Irineu le-a dat o mâna de ajutor pentru a găsi un refugiu undeva, departe de locul unde erau condamnați la moarte în mod irevocabil.

„Așa am ajuns în România în satul Prislop. Aici in România, ne-am acomodat destul de greu mai ales cu clima. Nu văzusem în viața mea zăpadă și o temperatura de minus 15 grade, venind dintr-o zona călduroasă, dar cu timpul am ajuns să ne acomodăm. Am cerut azil politic. A început o nouă etapă grea a vieții dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu am trecut-o cu bine. Eu îmi doream să continui studiile și astfel cu ajutorul oamenilor minunați scoși de Domnul în calea mea am reușit să termin cursurile la Universitatea de Vest Vasile Goldiș filiala Baia Mare, unde am absolvit Facultatea de științe juridice. Am cunoscut-o pe Raluca și viața mea a luat un nou curs. Între timp am primit cetățenia română și cu ajutorul Bunului Dumnezeu am ajuns la acest pas minunat al vieții mele: Căsătoria cu Raluca în Biserica Mănăstirii Prislop”, îşi încheie Moise povestea care pare la limita irealului.

Sursa info 

Comments