EDITORIAL: Al 27 – lea an de umilinta, minciuna si manipulare
Anul trecut in decembrie ma intrebam daca sa mai scriu despre evenimentele din 1989. Ce sa mai spui despre mizeria acoperita de secretomania cronica din Romania? Sunt adevaruri care nu trebuie dezvaluite. Nu foloseste nimanui sa scurmi in groapa de gunoi a istoriei recente. Mortii raman ingropati sub pamant, disparutii Timisoarei arsi in crematoriu s-au dus pe canalizarea Bucurestiului, iar “revolutionarii” cu certificate continua sa-si ridice drepturile nesimtite, inventandu-si noi privilegii aberante.
Ziua in care a cazut regimul comunist a devenit un reper oarecare pe agenda publica, un prilej de a mai cheltui niste bani pe coroane si jerbe de flori din taxe si impozite. Fauna din oligarhia politica si administrativa locala se va afisa din nou, cu acelasi tupeu al celor fara niciun merit, cu ochii pe ceas si mintea la o cana cu vin fiert. Nimic nu ilustreaza mai corect starea de lehamite decat niste discursuri mediocre, citite an de an de aceleasi personaje vetuste. Fanfara va intona imnul, cadelnitarii vor prohodii lalaind in barbile inghetate, in timp ce baimarenii isi vor vedea de treaba, macinati de grijile unui trai nenorocit.
Ieri superba noastra clasa politica si-a dat din nou in petic. Baronul Dragnea si-a exersat inca odata retorica neocomunista in fata corului de fatuce ametite din presa, personaje saracute de minte care puneau intrebari stupide si fara noima. Propunerea de prim-ministru, secret mai bine pazit decat bijuteriile coroanei, a surprins pe toata lumea.
Mentionam acum cateva zile ca ne indreptam spre ginta matriarhala in leadershipul dambovitean, moda domnitelor liberale anorexice fiind inlocuita de trendul femeii de tip odalisca. Dna Sevil Shhaideh reprezinta prototipul femeii competente din administratie, stralucind prin munca si eficienta, nu datorita decolteului adanc sau noilor tendinte in hairstyling, care recomanda doamnelor intre 50 si 60 de ani tunsoara scurta, de natura a evidentia sex appealul, naturaletea si increderea in sine.
Imediat dupa dezvaluirea propunerii social-democrate, nimfa bleu Turcanu a rabufnit cu obida, refuzand sa accepte ca posibila emblema a noii femei din politica, o persoana sleampata si cu aliura merkeliana. Au urmat avalansele de declaratii ale sefilor de partide, cu un Traian Basescu neinformat care si-a interogat finii despre tataroaica Sevil, un Nicusor Dan ludic care nu era dispus sa schimbe un ciolos ortodox pe un shhaideh musulman, in timp ce romano-catolicul Hunor a spus „nu-i bai”, dna posibil premier corespunzand imaginii unei gospodine ugro-valahe vrednice.
Doar seful ALDE a fost mai tacut, preocupat fiind sa analizeze in mintea-i zburdalnica lista posibilelor candidate pentru pozitia de noua sotie trofeu. Cat despre vipuri, Ion Iliescu nu a fost intrebat, fiind la dializa, Mugur Isarescu era ocupat cu mutatul profitului BNR in insulele Solomon, Elena Udrea dusa la shopping, iar Sebastian Ghita fugit din tara si cu telefonul inchis.
Mass-media nationala s-a dat in stamba, in emisiunile de tip breaking news fiind invitata toata fauna politico-sindicalisto-oengista. Provocati sa se pronunte, deontologii de profesie au ridicat neprofesional din umeri in timp ce-si butonau smartphone-urile sa vada indicatiile primite, membrii opozitiei au contestat vocal uzurparea establishmentului de minoritari, generand un talmes balmes de manifestari, osciland intre misoginism, nationalism extremism si ura politica viscerala. Spre seara m-am linistit, in momentul cand numerologul Voropvchievici ne-a lamurit si luminat, asigurandu-ne ca „kadin” Shhaideh este personajul mesianic de care Romania are nevoie.
Ma gandeam cu o seara inainte la o solutie de premier. Creionasem un portret robot care cuprindea urmatoarele criterii: moralitate publica, competenta profesionala, notorietate si credibilitate, plus abilitati manageriale certe. Un cumul de calitati greu de gasit in zoopolitikonul romanesc, afectat de coruptie si incompetenta cronica. Softul rulat mi-a dat un singur nume, Daniel Ciubotea – personajul care pe langa conducerea economica eficienta a BOR SA, mai detine si demnitatea de Preafericit Patriarh al Romaniei. M-am “crucit” si mi-am scuipat in san, inca socat de numirea noului episcop al Maramuresului si Satmarului.
Judecand apoi la rece, mi-am amintit ca exista un prcedent in perioada monarhiei interbelice romanesti, in anul de gratie 1938 Regele Carol al II-lea numindu-l ca prim-ministru insusi pe Patriarhul Miron Cristea. Din fericire istoria nu s-a repetat, Preafericitul Daniel va manageria mai departe afacerile ortodoxe, evident cu acordul Marelui Muftiu al Romaniei.
Traim vremuri nebune, dar inedite. Din fericire, presedintii Senatului si Camerei Deputatilor sunt romani sadea, un pic penali, dar valizi, Romaniei europene si multiculturale fiindu-i suficient un etnic sas la Cotrocen si o turco-tataroaica la Palatul Victoria. Deocamdata… la anul mai vedem!
Inchei cu un citat apartinand lui V.I. Lenin, care spunea: “Democratie pentru o minoritate infima, democratie pentru cei bogati, – iata democratismul societatii capitaliste […] cei asupriti sint lasati sa hotarasca o data la citiva ani care anume din reprezentantii clasei asupritoare ii va reprezenta si ii va calca in picioare in parlament!”
SOMOGYI Attila
Comments