EVANGHELIA DE DUMINICA – Mormantul lui Hristos, templu al vietii

EVANGHELIA DE DUMINICA In vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el Imparatia lui Dumnezeu, si, indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat ca Iisus a murit asa curand si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult. Deci, afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca si a pravalit o piatra la usa mormantului. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Si, dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. Si dis-de-dimineata, in ziua cea dintai a saptamanii, pe cand rasarea soarele, au venit la mormant; si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului? Dar, ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. Si, intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea mai inainte de voi; acolo Il veti vedea, dupa cum v-a spus voua. Si, iesind, au fugit de la mormant, caci erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau.

Duminica a treia dupa Pasti ne poarta inapoi, la zilele patimirilor, mortii, ingroparii si Invierii Mantuitorului Iisus Hristos. Adica la fundamentele marturisirii crestine. Aceste momente cruciale ale istoriei mantuirii, insotite de explicatii concise ale semnificatiei lor, au constituit dintru inceput nucleul Traditiei Bisericii (cf. I Corinteni 15, 3-7). Daca patimile, moartea si ingroparea lui Hristos sunt descrise in Evanghelii pe baza marturiilor celor care au asistat la acestea, credinta in Invierea Lui se intemeiaza pe mormantul deschis si gol, pe vestirea ingerilor si pe marturia celor care L-au vazut pe Domnul inviat, toate acestea intelese in lumina calauzitoare a Scripturilor. Evanghelia acestei Duminici infatiseaza cateva dintre aceste elemente importante.

Mormantul deschis

In gandirea ebraica mormantul simboliza locuinta mortilor, in care coborau cei ce plecau din lumea aceasta. Piatra grea care inchidea mormantul intarea convingerea ca din acest taram al umbrelor nu se mai putea iesi. Piatra data la o parte de pe mormantul Mantuitorului este un semn al infrangerii iadului; ea indeplineste o functie care se poate caracteriza drept epifanica, prin faptul ca dezvaluie o realitate nevazuta: legaturile iadului au fost rupte, moartea a fost biruita de Dumnezeu. In acest sens, Beda Venerabilul zice: ,,Ingerul a rasturnat piatra nu ca sa-I faca Domnului cale de iesire din mormant, ci pentru a arata oamenilor ca El iesise deja din mormant. Precum a fost pece-tluit pantecele Fecioarei, tot asa a fost pecetluit si mormantul. Si dupa cum El a intrat in lume prin pantecele inchis, in acelasi chip a iesit din ea prin mormantul inchis". Aceeasi idee o regasim in comentariile arhiepiscopului de Ravenna, Petru Hrisologul: ,,Ingerul a dat la o parte piatra pentru a-i ajuta pe tovarasii sai slujitori sa creada, nu pentru a-L ajuta pe Domnul sa invieze. El a dat in laturi piatra pentru credinta, caci a fost pusa la usa mormantului din pricina necredintei. El a rasturnat piatra pentru ca Cel Care a biruit iadul sa poarte numele de Cel Viu" (Omilii la Sfintele Evanghelii, 2.7). Daca Beda gaseste o corespondenta de idei intre mormantul Domnului si pantecele Maicii Sale, Petru Hrisologul asemuieste mormantul cu inima omului, care, prin credinta, trebuie sa devina locul Invierii lui Hristos: ,,De unde trebuie sa fie piatra rasturnata? De la mormant sau de la inima noastra? De la groapa sau de la ochii nostri? Voi, ale caror inimi sunt incuiate si ai caror ochi sunt inchisi, nu puteti sa descoperiti slava mormantului deschis. Rugati-va, fratilor, ca ingerul sa se pogoare acum si sa dea la o parte impietrirea inimilor, sa deschida simtirea noastra inchisa si sa vesteasca mintii noastre ca Hristos a inviat. Caci precum inima in care Hristos traieste si domneste este rai, tot asa, inima in care Hristos ramane mort si ingropat este un mormant" (Omilia 82 la Marcu).

Intalnirea cu ingerul a purtatoarelor de mir

Mormantul este populat de fiinte ceresti, imbracate in vesminte albe, pline de stralucire, tipice pentru viziunile apocaliptice. Prin aceasta se pune in evidenta caracterul eshatologic al acestei intalniri dintre cer si pamant. Mormantul lui Hristos nu este nicidecum parasit; dimpotriva, este plin de prezenta lui Dumnezeu. El devine astfel centrul simbolic al pamantului. ,,Pamantul mortilor devine pamantul celor vii", arata un teolog contemporan (O. Clement). Cuvantul ingerului catre femei incepe prin a le risipi teama: ,,Nu va inspaimantati!" Aceste cuvinte, alaturi de indemnul Domnului inviat la bucurie, definesc starea de spirit a celor ce sunt martori ai Invierii. Caci Invierea este, dupa arata imnografia praznicului, remediul intristarii. Vestea Invierii este adresata intregii comunitati a celor credinciosi si ea vine, prin glasul ingerului, direct de la Dumnezeu. O examinare sumara a cuvantarilor misionare din Faptele Apostolilor arata faptul ca Apostolii vorbeau despre Invierea Domnului in cuvinte foarte asemanatoare cu cele ale ingerului de la mormant (cf. Fapte 2, 22; 3, 6; 4, 10). Biserica, marturisindu-si credinta in Iisus Cel inviat, considera ca temeiurile acesteia sunt revelate de Dumnezeu. In aceasta perspectiva, ingerul, desi este purtatorul Cuvantului lui Dumnezeu, este in acelasi timp si glasul Bisericii; ca raspuns la biruinta lui Dumnezeu asupra mortii, ea isi proclama credinta in Iisus Cel inviat.

Trupul Strainului

Evanghelia de astazi contine o scena care mai descopera un aspect al credintei pascale, pe langa acela al marturisirii Invierii lui Hristos. Este vorba despre Iosif din Arimateea, care cere de la Pilat trupul lui Iisus. Dincolo de curajul si dragostea lui Iosif pentru Hristos, intrezarim aici o prefigurare a ritualului euharistic. ,,Da-mi mie, Preasfintite Stapane, Cinstitul si Preasfantul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos", rostesc preotii in cadrul Sfintei Liturghii arhieresti, la momentul impartasirii. In aceasta lumina, Iosif din Arimateea devine modelul crestinului care, patruns de credinta in Hristos Cel inviat, cauta cu staruinta impartasirea de Trupul datator de viata, lumina si putere ale veacului celui nou, spre care ne deschide calea Mantuitorul nostru. Momentul este cantat de Biserica la Utrenia Sambetei celei Mari, intr-unul dintre cele mai rascolitoare tropare ale Saptamanii Patimilor: ,,Soarele si-a ascuns razele si catapeteasma Templului s-a rupt in doua din pricina mortii Mantuitorului, pe care Iosif vazandu-le s-a dus la Pilat si cu caldura il ruga, spunand: Da-mi mie pe acest strain, Care de prunc ca un strain a fost gazduit in lume. Da-mi mie pe acest strain, pe Care cei de un neam cu El din ura L-au omorat ca pe un strain. Da-mi mie pe acest strain, de a Carui moarte straina sunt uimit vazand-o. Da-mi mie pe acest strain, Care stie sa ii gazduiasca pe saraci si pe straini. Da-mi mie pe acest strain, pe Care evreii din pizma L-au instrainat de lume. Da-mi mie pe acest strain, ca sa ascund in mormant, pe Cel Care ca un strain nu avea unde sa-si plece capul". Ascultand aceste cuvinte de rugaciune, Pilat, dupa ce s-a incredintat de la sutas ca Iisus a murit, ,,a daruit lui Iosif trupul"(Marcu 15, 45). Nepretuit este darul primit de Iosif, infinit mai mare decat toate bogatiile pamantesti pe care le avea (cf. Matei 27, 57). Acelasi trup pe care l-a primit ca dar Iosif de la Pilat, insa inviat si vesnic viu, il primim si noi, dimpreuna cu sangele Dumnezeului-Om, prin Taina dumnezeiestii Euharistii. Si astfel Il gazduim pe marele ,,Strain" in launtrul nostru, ne hranim duhovniceste, ne facem nestricaciosi, inviem si ne indumnezeim.

Mormantul lui Hristos, ca loc al Invierii Sale, este prototipul locasului Bisericii. Spre acesta se grabesc astazi dis-de-dimineata femeile purtatoare de mirul virtutilor crestinesti. Aici rasuna vestirea ingereasca a Invierii si se rostogoleste piatra necredintei. Si tot aici cerem Trupul lui Iisus, care ,,ne indumnezeieste sufletul si ne hraneste minunat mintea". Sa primim aceste bune vestiri si daruri de viata ca podoabe ale Pastilor in inimile luminate de slava Invierii lui Hristos.

The post EVANGHELIA DE DUMINICA – Mormantul lui Hristos, templu al vietii appeared first on actualmm.ro.