Florin Ristei, 32 de ani de viata si 20 de celebritate! "Am avut norocul ca succesul a venit la o va...
A cunoscut succesul la 13 ani si dupa 20 de ani lumea inca isi aminteste de ,,Dana", piesa cu care a debutat! Noul jurat la ,,X Factor" (Antena 1) a vorbit cu sinceritate despre parcursul sau in industria muzicala, dar si despre viata personala.
- In primul rand, felicitari pentru noul proiect! Spune-ne cum a venit "X Factor" pentru tine! Ai avut vreo clipa teama ca nu ai experienta Loredanei sau a lui Stefan Banica jr si ca nu o sa te ridici la inaltimea asteptarilor?
- Proiectul X Factor a venit ca un pas pe care l-am gandit si mi-l doream de ceva vreme. Am fost foarte bucuros cand am aflat ca as putea sa fiu al patrulea membru al juriului si ca as putea sta langa artisti pe care ii apreciez. Nu mi-a fost teama de experienta colegilor, pentru ca intotdeauna mi-a placut sa ma inconjor de oameni de la care am ce invata.
- Putini isi mai aduc aminte ca tu ai castigat o editie a show-ului. Ce ai facut cu marele premiu de 120.000 de euro?
- Am platit impozit, am achitat creditul pentru apartament si am investit in echipamente muzicale.
- Se poate spune ca la "X Factor" practic te-ai relansat, atunci lumea a inceput sa-l cunoasca pe adevaratul Florin Ristei. Ce a schimbat, de fapt, acest concurs la tine?
- Concursul m-a readus in atentia publicului, care, probabil, incepea usor-usor sa uite perioada anilor 2000. M-au cunoscut un pic mai matur, aveam 26 de ani atunci, si am avut ocazia sa le arat toti pasii pe care i-am facut pe plan profesional si care, se pare, au functionat.
- Sincer, pe care dintre colegii tai de acum il admirai inca din copilarie si visai sa ajungi sa canti pe aceeasi scena? Cum a fost intalnirea cu ceilalti jurati?
- Pe fiecare dintre colegi il apreciez din motive diferite. Pe Delia o consider una dintre cele mai bune voci feminine, cu care iubesc sa cant, Loredana este o prezenta uriasa si un icon, o diva, iar Stefan Banica jr este exemplul de consecventa si profesionalism. Avem o chimie foarte buna, ne simtim bine unul langa celalalt.
- Au trecut 20 de ani de cand ai lansat piesa "Dana" si, cu toate acestea, lumea te asociaza in continuare cu trupa Amicii. Te mai deranjeaza asta? Crezi ca vei scapa vreodata de Dana?
- Probabil nu voi scapa de Dana prea curand, dar am invatat in timp sa ma obisnuiesc cu asocierea asta. Obisnuia sa ma deranjeze, cand eram mai mic, pentru ca ma saturasem de acelasi refren repetat obsesiv, dar acum ma bucur cand vad ca si copiii sub 18 ani stiu o piesa care era lansata dinainte de a se naste ei.
- Ai cunoscut succesul la 13 ani. Constientizai atunci ce inseamna sa canti in fata unei multimi de oameni si lumea sa stie versurile piesei tale? Mai pe romaneste, ti se urcase succesul la cap?
- Am avut norocul ca succesul a venit la o varsta la care nu mi-am dat seama exact ce se intampla. Stiam doar ca imi place sa cant, ca vreau sa fiu pe scena si ma bucuram foarte tare de toata perioada. Probabil daca se intampla acelasi lucru pe la 19-20 de ani altfel era situatia si as fi putut derapa usor.
- Ce faceai cu banii la 13 ani? Te-au invatat parintii tai sa-i economisesti sau te lasau sa-ti cumperi tot ce voiai?
- Intotdeauna, mare parte dintre castiguri au fost reinvestite in ceva ce avea legatura cu drumul meu muzical. La 13-14 ani am reusit sa cumparam un apartament foarte mic la Bucuresti, pe care il foloseam cand veneam la concerte, si, in general, tot ce produceam ajungea reinvestit in studiu si echipamente.
- Mostenesti talentul din familie, insa, cu toate acestea, nu te-am vazut sa canti niciodata cu ai tai. Crezi ca-i vei convinge vreodata sa apareti impreuna?
- Ba chiar am cantat cu ai mei. Cu mama am reusit un duet la "Te cunosc de undeva", are o voce foarte buna, de la ea s-a transmis talentul, iar cu fratele meu am cantat de foarte multe ori, de mici, din Galati, apoi la "Te cunosc de undeva", pe urma dupa ce ne-am intors din "Asia Express". Sunt materiale pe YouTube.
- Ai plecat de acasa de la 18 ani. Cum au fost primele luni de Capitala? In momentul de fata esti in punctul in care ai visat atunci cand ai ajuns in Bucuresti?
- Mi-a placut la Bucuresti inca din prima clipa, mi s-a parut un oras viu, cu un haos pe gustul meu. Am stat la camin primii 3 ani, m-am adaptat repede.
- Ca sa evitam toate speculatiile, apropo de Dana, exista vreo "Dana" in viata ta?
- Dana, nu. (rade)
- Ai fost de mic charismatic. S-a intamplat dupa vreun concert sa vina la tine o admiratoare si sa-ti faca vreo propunere indecenta? Ce i-ai raspuns?
- Mi s-a intamplat cand eram mic, dar eram atat de speriat, incat cautam toate variantele posibile pentru a scapa. Am crescut intre timp si astept si alte propuneri pe care sa le pot povesti (rade).
- Nu te-ai dezbracat prea mult la "Asia Express", insa am remarcat cateva tatuaje. Care sunt povestile desenelor tale? Ce a zis mama ta cand ai venit acasa cu primul tatuaj permanent?
- M-am tatuat de fiecare data cand am simtit nevoia de a marca o etapa. Primul tatuaj este un desen Maori, care integreaza cateva instrumente muzicale la care stiu sa cant, altul este cu si despre "Fantoma de la Opera", iar cel cu bufnita l-am facut intr-un moment in care am simtit ca am mai depasit o etapa spirituala, ea simbolizand intelepciune.
- Apropo de "Asia Express", ai ramas in relatii cu vreo familie la care ati gasit cazare sau care v-a ajutat pe traseu? Nu stiu cum se facea, dar chiar nimereati in case frumoase si curate.
- Da, chiar vorbim cu cativa dintre oamenii pe care i-am intalnit pe acolo, familii minunate, carora le-am promis ca o sa le facem o vizita cu prima ocazie.
- Ce ai facut in perioada de izolare? Pe langa muzica, ti-ai descoperit alt talent? Ti-ai renovat toata casa?
- Izolarea mi-a adus si mai mult de treaba, incercand, pe langa toate sesiunile saptamanale #FreeStayHome, pe care le-am avut pe canalul FreeStay de YouTube, tot felul de pasiuni, de la vopsit chitare si modificat instrumente, pana la a-mi schimba toata bucataria si a o asambla singur.
Comments