FOTO/VIDEO | Intr-un sat bantuit de saracie si alcoolism, un centru de zi le da o sansa copiilor sar...
Intr-un sat sarac din judetul Bacau, Marasti, un centru de zi condus de un canadian se ingrijeste de viitorul unor zeci de copii: oamenii de aici ii hranesc, fac meditatii la engleza si matematica si ii ajuta sa-si dezvolte talentele. Abandonati de familie sau cu parinti alcoolici si violenti, cei mici sunt adevarati eroi, iar povestile lor sunt de-a dreptul impresionante.
Cosmina Georgiana Berza are 14 ani si este un alt fel de premianta. Traieste in comuna Filipeni, Bacau, in familia ei adoptiva. A fost abandonata in maternitate.
"M-am nascut la Iasi, nu la Bacau, pentru ca au fost unele complicatii. Mama mea biologica m-a lasat in spital si a plecat. Dupa doua saptamani, am ajuns la o familie in plasament, aici in comuna, in satul Marasti", povesteste Cosmina. Are ochii albastri si parul saten, lung, pe care il piaptana cu degetele, in timp ce vorbeste.
Cand Protectia Copilului a decis sa-i caute adoptatori Cosminei, familia de plasament a spus: "Fetita ramane la noi".
"Si m-au infiat. Am aflat abia cand aveam 7 ani, in ziua cand a murit tatal meu. Am intrebat-o pe mama si ea mi-a raspuns ca da, sunt infiata. Dupa un an abia, am cerut si detalii despre mama mea biologica. Am aflat ca locuieste intr-un sat vecin si are o boala psihica foarte grava".
Fata nu isi aduce aminte sa fi fost socata de veste, "eram mititica, la varsta aia, credeam ca toti copiii sunt infiati". Cosmina are trei frati, doi mai mari si unul mai mic. Din clasa a III-a, ea a inceput sa mearga la Centrul de zi pentru copii Curcubeu.
Infiintat in 2012, de Asociatia Favor, centrul a ajuns sa reprezinte un punct fix in viata a zeci de copii din zona. Aici, Cosmina a avut parte de lectii suplimentare, de sfaturi, de joaca si, nu in ultimul rand, de o masa calda.
"Ii pregatim pentru
viata"
"Ma simteam pregatita de capacitate, dar a venit pandemia si m-am cam speriat. M-a ajutat sa vin la centru, sa vorbesc cu educatorii, cu prietenii mei", spune Cosmina.
La examen, a luat 9,50 la romana si 7,60 la matematica, unde "nu a fost greu, emotiile m-au incurcat un pic". Sunt cele mai bune rezultate la acest examen obtinute anul acesta de vreun elev din toate comunele din jur. E un triumf, mai ales ca notele sub 2 reprezinta regula, nu exceptia pe listele scolilor de aici.
Fetita abandonata la nastere, crescuta apoi de mama adoptiva,
intr-un sat fara semnal, pierdut printre dealuri si in care drumul spre scoala
abia a fost asfaltat va merge la liceu in Bacau. "Vreau sa ma fac invatatoare,
asta e pasiunea mea", precizeaza
Cosmina.
La cativa pasi,
in jurul mesei amplasate strategic, la umbra unui tei matusalemic, cateva
pustoaice chicotesc. "Vrem si
noi sa fim in poze, ca si noi am luat examenul". Le-am stricat
concentrarea la lectia de engleza, predata de doamna Nusa.
La piciorul mesei, Tita cea blanda isi arata intr-un lung
cascat toate maselele ei marunte de caine batran. "Engleza le trebuie oriunde,
e bine sa stie. Nu-i pregatim doar pentru examene, ii pregatim pentru viata",
explica doamna Nusa, educator special.
Meditatia trece prin
stomac
Centrul Curcubeu functioneaza intr-o cladire unde se desfasurau, pe vremuri, orele de atelier ale scolii din Marasti. Curtea are un loc de joaca, cu leagane si tobogane. Inauntru, camerele se pot transforma, dupa nevoi, in zone de recreere sau in sali de clasa. La masute cu scaunele, ca la scoala, mai multi pusti scriu de zor pe foi. Cateva eleve de liceu din Bacau vin sa faca lectii cu cei mici, ca voluntare, in timpul vacantei.
In alta sala, doua fete joaca tenis de masa. Pe o tabla
neagra, inca se vad urmele albe, hieroglifice ale meditatiilor pentru evaluare.
Multi ani, un profesor pensionar din Bacau venea saptamanal la centru si ii ajuta pe copii la matematica. Dar profesorul a obosit, iar in locul lui n-a mai venit nimeni.
"Din fericire", spune Stefan Munteanu, coordonatorul voluntarilor de la centru, "am descoperit ca pot preda si eu cu succes matematica de gimnaziu. Cu o luna si jumatate inainte de examen, am facut pregatire intensiva cu toti candidatii nostri de anul asta".
La fel ca Stefan, si doamna Nusa, si Vali Costea, coordonatorul centrului, indeplinesc mai multe roluri care se invecineaza cu cel de parinte.
"La inceputurile mele aici", spune doamna Nusa, "nu cunosteam povestea fiecarui copil. Si ii tot spuneam unui baietel, Cristi, ca daca nu sta cuminte, il trimit acasa. Nu stiam de ce Cristi izbucnea in lacrimi. Apoi am aflat cum era acasa la el. Nici nu va inchipuiti. Batai, betii, foame".
Doamna Nusa are un crez: educatia trece prin stomac. "Nu poti educa un copil flamand. Ii ungi mai intai o felie de paine cu ceva, umpli burta, pana e gata masa, si apoi poti sa-i umpli si mintea cu matematica".
Saracia e marea problema in comuna Filipeni. Saracia si tot
ce aduce cu ea, in primul rand, alcoolismul. "Oamenii nu au educatie, cand dau
de necazuri, se pricep sa le rezolve intr-un singur fel: se apuca de baut".
"Sa vii in continuare la scoala cand n-ai ce manca acasa, n-ai ce imbraca si cand fugi noaptea din casa, sa nu fii batut, asta mi se pare eroism. Copiii astia sunt adevarati eroi".
Doamna Nusa, educator Centrul Curcubeu:Centrul din Marasti reprezinta o oaza pentru 30 de copii cu care viata nu a fost blanda de cum au venit pe lume. Comuna nu are niciun asistent social, in cadrul primariei. DGASPC... "DGASPC vine la sfarsitul filmului, dupa ce il chemam noi. Vine sa constate si apoi pleaca", spune Stefan Munteanu.
Georgica, fanul lui Eminescu
Cosmina si prietenele ei si-au strans caietele, doamna Nusa a ramas sub umbra teiului, cu Tita la picioare. "Toata dezbaterea asta cu educatia sexuala ma amuza teribil. Stiti pentru ce pledez eu? Sa se reintroduca educatia in scoli. Ca educatia de orice fel lipseste in scolile noastre, nu doar educatia sexuala".
Mama la randul ei, doamna Nusa marturiseste ca n-ar da munca de la centru pe nicio alta munca din lume. Desi uneori pare o munca de Sisif.
"Nu e un serviciu de la 9 la 16.00, dupa care iti vezi de viata ta. Cand sa pui capul pe perna, te trezeste un telefon: Mama iar s-a-mbatat. Ce sa fac?".
Doamna Nusa, educator Centrul Curcubeu:Asociatia Favor, care detine centrul, este condusa de un canadian,
pe nume Paul Katz. La sfarsitul anilor '90, Paul Katz a venit, a vazut si a fost impresionat de situatia
grea a copiilor din satele bacauane. Situatia nu s-a schimbat de-atunci, doar
ca saracia s-a adancit, iar scoala a ramas singura evadare posibila catre o
alta lume, cu o alta viata.
La Centrul Curcubeu se desfasoara si activitati de dezvoltare personala. Copiii sunt incurajati sa-si dezvaluie si sa-si antreneze talentele. "Fiecare copil are sclipirea lui. Trebuie doar sa stii sa o vezi. Sclipirea asta rezista si in cele mai negre conditii", crede doamna Nusa.
La noua ani, Georgica, un pusti blondut, cu ochii rotunzi si mari, si-a scos la iveala sclipirile de poet. Isi scrie operele cu creionul, pe foi de caiet, apoi le imparte educatorilor de la centru. Eminescu, fireste, cine altul?, e modelul lui.
De la o voluntara, Georgica a primit cadou o editie de buzunar a Luceafarului. Prilej cu care baiatul a anuntat solemn ca va invata tot poemul pe de rost. Se afla la strofa a saptea.
Casa fara parinti
Marinel are 8 ani si e sclipitor la matematica. "L-am dus la un magazin si l-am imbracat din cap pana in picioare. Acasa nu aveau decat o pereche de adidasi la mai multi frati si nu putea veni descult la scoala", povesteste doamna Nusa.
Cu Marinel de mana, ne conduce spre casa unde copiilor le lipsesc incaltarile. Marinel are trei frati si patru surori. Fetele, dintre care cea mica are 16 ani, au toate copii sau sunt insarcinate si au plecat de acasa. Baietii, dintre care cel mai mare are 15 ani, sunt in grija bunicii. Tatal lor este la puscarie, dupa ce si-a lovit o ruda cu toporul in cap. Mama copiilor e in strainatate.
Casa de lut are pamant pe jos si un tavan care sta sa cada. "Am
reusit sa facem rost doar de niste tabla, sa le punem pe casa", spune doamna
Nusa.
Pe masa, o lumanare lipita de o cana e sursa de lumina pentru noapte. Curentul a fost taiat de mult, pentru neplata facturii. Bunica nu sta cu nepotii, sta la casa ei si vine din cand in cand sa-i verifice.
Nicio urma de paine sau alt aliment pe polite. Marinel isi incruciseaza bratele pe piept. Priveste imbufnat in jos, de parca ar fi facut o pozna, cand doamna Nusa arata spre peretii strambi si scorojiti. "De aici vine Marinel la centru".
De aici vine si nu stie deocamdata incotro se va duce. Dar are o sclipire si doamna Nusa si-a facut mainile caus in jurul acestei ipoteze de lucru, de parca sub sapca lui Marinel s-ar hotari soarta unui intreg popor de licurici.
Comments