Frica lui Iohannis de anonimat
Intr-un fel, mi-e mila de el. L-am tocat cu virf si indesat. In acelasi timp, ar trebui sa-i fiu si recunoscator. M-a lasat sa-mi fac meseria si sa strig in pustiu.
La sutele de articole unele si nepoliticoase nu mi-a trimis batausii pe cap. N-a facut ca Traian Basescu. A tratat libertatea cu acelasi dispret cu care a privit nemultumirile populatiei.
Esecul lui este si esecul nostru. Tine si de un anume masochism. L-am suportat zece ani ca sa avem la plecare o bucurie mai intensa. Parca am fi strins din dinti pret de doua mandate ca sa-l vedem cum se topeste calare pe o bicicleta pe un drum pustiu spre granita Romaniei in orizontul gri de decembrie. Sa-l vedem spasit si anonim in lumea pentru care a dat din cap. Sa stim un anonim in Vest!
Refuzul PSD-ului de a-l ajuta sa candideze la parlamentare fara demisia din functie este corect. O prevede si Constitutia. La cite fiere a varsat peste PSD, numai o sutinere pentru Senat si o imunitate ii mai trebuiau. El voia sa ne emotionam la raceala pietrei peste care singele cald se scurge de mii de ori.
Probabil ca presedintele Iohannis se astepta ca PSD-ul sa mai si puna umarul la alegerea lui ca senator, de unde sa-l mai auda strigind ,,moarte PeeeSeeeDeee!".
Refuzul PSD-ului pare o razbunare. Pare doar. Este ceva mi mult si mai grav. Este semnul unui dipret la care a ajuns cea mai mare parte din populatie pentru cel care a reprezentat Romania vreme de zece ani de zile. Ca in cazul celorlati presedinti.
Raminem pe locul intii in clasamentul tarilor care isi demonizeaza presedintele.
The post Frica lui Iohannis de anonimat appeared first on Cotidianul RO.
Comments