Mari erori judiciare in toata lumea! Mii de oameni ar putea fi in inchisoare pentru crime care nici...
In 2013, un barbat din SUA a fost condamnat la moarte ca si-ar fi ucis fiul. Apoi, s-a descoperit ca baiatul murise de pneumonie! Odata ce un eveniment este etichetat, gresit, ca infractiune/crima, impulsul justitiei de a merge inainte preia controlul, mai ales atunci cand exista deja un suspect, noteaza Jessica Henry, un avocat din domeniul justitiei sociale, care lucreaza ca avocat din oficiu pentru cei care nu isi permit sa se apere.
Un barbat de culoare din Kansas City a petrecut 23 de ani in inchisoare, dupa ce a fost condamnat pentru dublu omor, cand avea 17 ani. A fost eliberat 23 de ani mai tarziu, constatandu-se ca a fost o eroare judiciara;Un alt american de culoare a fost inchis timp de 44 de ani pentru o infractiune pe care nu a comis-o;Un barbat din Coreea de Sud a stat 20 de ani dupa gratii, apoi altcineva a marturisit ca a comis crima de care barbatul fusese acuzat;Romania inregistreaza cele mai multe procese neechitabile din Uniunea Europeana.&
In anul 2013, Rodricus Crawford a fost condamnat la pedeapsa capitala, pe nedrept, in Louisiana, pentru uciderea fiului sau in varsta de un an. Ani mai tarziu, s-a descoperit ca micutul nu fusese ucis, ci murise de pneumonie si sepsis, arata Jessica Henry. In anul 2017, barbatul a fost exonerat.
Cum a ajuns, asadar, Crawford pe coridorul mortii pentru o crima care nu s-a intamplat niciodata?
Crawford a fost condamnat din cauza mai multor factori interdependenti. Era un barbat de culoare, sarac, care traia intr-un oras plin de diviziuni rasiale. Astfel, un intreg sistem a judecat cauza pe baza preconceptiilor personale, arata Jessica Henry.&
Ar fi usor sa spunem ca experienta lui Crawford a fost datorata ghinionului sau este vorba despre o anomalie ciudata in universul justitiei penale. Dar asta ar fi o greseala, noteaza Henry.&
Oricat de nebunesc ar parea, este posibil ca mii de oameni nevinovati sa fi fost condamnati in mod gresit pentru infractiuni care pur si simplu nu au avut loc. De fapt, aproape o treime din toate exonerarile cunoscute ale persoanelor nevinovate implica condamnari ilegale fara crima. Si acestea sunt doar cazurile despre care stim. Numarul real al condamnarilor ilegale fara crima care au avut loc de-a lungul istoriei este necunoscut.
Jessica Henry, avocat:Condamnarile gresite au atras atentia publicului si mass-mediei, deopotriva, prin succesul sezonului 1 al lui Serial la Radioul Public, documentare TV precum Making of a Murderer si False Confessions, precum si prin numeroase carti si filme de la Hollywood, mai spune avocata.
Un sistem predispus la erori
Cresterea gradului de constientizare a publicului cu privire la condamnarile ilegale este un lucru bun, deoarece lumineaza ceea ce practicantii si carturarii din domeniul apararii stiu de mult: sistemul este mai predispus la erori decat oricine si-a imaginat vreodata, noteaza Jessica Henry.
Acesta este, sustin cei care se opun pedepsei letale, si unul dintre principalele argumente impotriva executiilor: nu mai poti repara o eroare judiciara, dupa ce omul a fost omorat pe nedrept.
Exista doua situatii de condamnari eronate, continua Jessica Henry:
1. Oamenii care sunt condamnati pentru crime pe care nu le-au comis, in timp ce faptasul ramane liber;
2. Oamenii care sunt condamnati pentru crime care nici nu au existat. Aceste condamnari se pot intampla atunci cand:
Un eveniment natural sau accidental ar putea fi etichetat gresit ca o infractiune, cum ar fi atunci cand o moarte legata de boala este incadrata in mod gresit drept o crima;O presupusa victima ar putea inventa o acuzatie falsa;& Politia corupta ar putea sa plaseze dovezi unui suspect si apoi sa minta despre aparitia unei infractiuni.
"Vechea zicala <<Unde este fum, acolo este foc>> e gresita. Uneori, exista doar fum"
Cele mai bune informatii despre exonerari cunoscute provin din Registrul National de Exonerari (NRE), care tine evidenta lor incepand cu anul 1989. Pe 30 iunie 2019, NRE inregistrase 2.468 de exonerari. Aproape o treime din toate exonerarile cunoscute (910) au implicat condamnari ilegale in cazul carora, in realitate nu s-a savarsit nicio crima, noteaza Jessica Henrry.
Iar aceste date sunt limitate, subliniaza avocata.
In cazurile de condamnare fara existenta unor infractiuni, statul cheltuieste inutil resursele contribuabililor, precum si resursele sistemului penal, in procese impotriva propriilor cetateni, acuzati pentru infractiuni fictive, conchide Jessica Henry.
Comments